Arhiva revistei

Unui redactor

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 4,00 din 5)
Loading...

 

Eu recunosc un adevăr
Şi multă lume ştie
Redactori goi, exact sub păr
Sunt zece la o mie.

Nu pot, nu vor să scrie-un rând
Da-i judecă pe alţii
Şi viaţa, ei şi-o beau plângând
Şi-o fac pe sicofanţii.

Eu au făcut mari facultăţi
Din coate mereu dând
Făcând la rectori multe plăţi
Ei au chiulit şi-n gând.

Ei n-au ce caută aici
În posturi importante
Sunt că femeia de servici
Figuri ce sunt jenante.

Când răsfoiesc revista lor
Citind vreo poezie
Mă îngrozesc şi-aproape mor
Văzând aşa prostie.

Idei ce-s aruncate vraf
Ce nu au ritm şi nu au rimă
Şi înţeleg că ei sunt praf
Valoarea lor este infimă.

Şi domnu Gheorghe nu vă zic
Că nu vă mai respect
Sunteţi un Ghiţă, unu mic
Nu sunteţi vreun deştept.

Acum nu mai puteţi nega
Că pot şi am talent
Acum, vă pot eu îngropa
La modul permanent.

Tuesday, November 26, 2013 7:37:01 AM

Rugaciunea unui demon

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 3,50 din 5)
Loading...

Sub clopotele sparte ale vechii manastiri,
Zace Isus ucis, purtand coroana sa de spini
Si bratele de piatra si lemn le mai-nconjoara;
Aici slujea Apostol demult,odinioara

La luna cea salbatica,rugandu-se mereu,
Purtator de ganduri pagane in sufletul sau;
O fiinta enigmatica sprijinita de o cruce,
S-ar duce undeva…da’ n-are un’ se duce.

Aripile grele,amortite parca atarna,
Mirosul il alunga, de tamaie si de smirna,
Dar Isus cel dinaintea sa,nu-i da ascultare
Caci rugaciunea unui demon…unde ai mai vazut Tu oare?

Ochii negri furtunosi in lacrimi inmuiati,
Privind spre ceruri inalte, de nori inconjurati
” O viata sa o dau pentru-o clipa de puritate,
De aste grele ganduri, sa scap, chiar si prin moarte”

Obrajii fini si supti de neincetata incercare.
Dorindu-si libertatea; ascunse-si capu-n gheare.
Perle lacrimare ii impanzira-ndata privirea,
Vaiete si sughituri bantuira in toata manastirea.

Isus cel de piatra arunca o miscare din senin,
Retezindu-i demonului aripile din plin,
Acum plansetul i se-mbina cu un val de durere,
Durerea e doar fizic, da’n suflet mangaiere…

Un vis

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (6 voturi, în medie: 3,67 din 5)
Loading...

 

Raţiunea îmi spune că pleci
Timpul îmi spune că trece
Şi-n dimineţile reci
Inima-mi spune: sunt rece.

Intuiţia îmi spune că pot
Şi gândul mă poartă departe
Departe de-al vieţii clocot
Mă poartă pe pagini de carte.

Şi totul în jur e un vis
Trăit în vieţi paralele
Rar şi ciudat compromis
Şi stoarcem seva din ele.

Şi gustând mereu cu nesaţ
Din viaţă asta banală
La urmă simţim gust de zaţ
În ultima clipă fatală.

Şi ceaşca acum a căzut
Şi timpul ne poartă-n uitare
În cioburi să prefăcut
Şi-atunci ne cerem iertare.

Friday, November 15, 2013 09:36:31 AM

Lângă mine

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 4,00 din 5)
Loading...

Timpul s-a oprit în loc

A îngheţat şi-a obosit
El fugit cu-atâta foc
Şi nu mă mir că s-a oprit.

Lângă mine, aşezat
Pe o banca într-un parc
Chiar acum m-a întrebat
Ce doresc şi ce mai fac?

Nu doresc acum nimic
Stau şi-aştept, aştept să treci
Uite, m-odihnesc un pic
Eu te rog acum să pleci.

El se uită-atent la mine
Îmi spune, oftând uşor
Tinere, ce spui nu-i bine
Am piciore şi mă dor.

Eşti acum, nepăsător
Dacă plec, sunt bun plecat
Dacă plec, eu te omor
Şi-ţi iau sufletul curat.

Îi răspund încetişor
Eu, nepăsător, nu sunt
Ştiu c-odată am să mor
Ca tot ce e pe pământ.

Însă ,nu vreau să te-opresc
Moartea-i lucru natural
Ăsta-i datul omenesc
Moartea e ceva normal.

Se uită în ochii mei
Şi îngândurat îmi spune
Eu te las acum să iei
Amintiri din zile bune.

Eu îţi mulţumesc ,bătrâne,
Pentru darul ce mi-l faci
Cred acum şi o voi spune
Că matale chiar mă placi.

Eu te plac cu-adevărat
Am citit tot ce ai scris
În cuvinte-ai aranjat
Gânduri, poezii de vis.

Eu te las, acum eu plec
Plec şi nu mă mai întorc
Pe aici, eu nu mai trec
Te-a ajuns al tău soroc.

November 15, 2013 08:44:29 AM

Imprevizibilul

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Oricum
de se iveşte o împrejurare,
un declic venit la timp
până nu se răceşte fierul,
altfel n-ai cum prinde
clipa de noroc,
să scapi de moarte ca prin urechile acului,
să te retragi în tine şi să regândeşti
viitorul.

Cu răbdare,
să urci din nou treaptă cu treaptă
pănă unde timpul şi efortul
dăruite, îi dau înapoi trupului
voinţa de oţel
prin care se refac aspiraţii.

Cu ochii şi mintea veghezi drumul,
simţi focul în palme
şi-n tălpi,
dar nu scapi
de teama de imprevizibil.

Nimeni nu bănuieşte

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Prin noaptea mea despletită
calcă o femeie desculţă cu tălpile pe jar,
în cealaltă noapte pereche, a ta
sunt de pază lângă un lac
alături de alţi bărbaţi ce-şi pescuisc umbra
căzută în apă.

Cei ce mă privesc râd cu hohote
când se surpă malul pe care stau
cu sufletul mort.

Poate o să mă cheme c-un semn
înţelegându-mi jocul
prin care-mi trimit zilele acasă.
Nimeni nu bănuieşte
c-o să mă înfrăţesc cu voi toţi
până trec munţii-n Ardeal.

Cuvinte

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 4,60 din 5)
Loading...

Noaptea stai în faţa oglinzii,
te descopăr frumoasă
dar nu ţi-am spus niciodată.

Ca o fructă pârguită, razele lunii
te privesc pe fereastră,
printre tablouri, albii pereţi
par să-ţi dea contur prin semiîntunericul mut…
Mi se pare nefiresc să te laud
pentru a nu tulbura imaginea dublă
pe care o privesc şi tu nu ştii.

Undeva în mine se naşte un echilibru
fără să fie supus unor temeri,
între noi se varsă un preaplin.
Cuvinte,
secvenţe cu fotografii alb negru
şi haina nopţii
începe să ia foc.

Poezia

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Poezia
ar trebui scrisă
numai de Femeie
fiindcă un bărbat
nu ştie ce înseamnă
Poezia,
decât atunci când
e un Ovidiu exilat
de toate femeile
pierzând-o
pe cea mai dragă,

tu împărat luminat
priveşti după gratii
adulatul tău Taj Mahal,
Femeia care a scris
cu viaţa ei
pentru tine
Poezia.

 

http://www.youtube.com/watch?v=8C1VBD2zqss

Cutia de Viori

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Sub sunetul cutiei de viori
Îmi prinzi în zbor mii de fiori,
Iar mâna ta iar mă cuprinde,
M-alină-ncet şi mă aprinde

Şi spasmul meu spre tine tinde…

Pe-un sunet slab dintre ecouri
Te-ntinzi pe mine ca pe nouri,
Păşind brutal cu limba-ţi tare
Pe pieptul meu scăldat de soare

Şi trupul tău în mine moare…

Prin gemete tremurătoare
Ce ţipă-uşor cu disperare,
Iubirea-n vals,-nemuritoare,
Împrăştie în jur candoare…

Şi tu adormi printre vioare…

Eu te privesc triumfătoare
Şi-adorm şi eu surâzătoare…

Cu o poveste aparte

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Două linii ondulate mi-s drumul,
fuge din cerc o umbră
în căruţele de covâltir ale anotimpului.
Picioarele nu-şi mai simt oboseala,
sub tălpi bucle din mizeria lumii
cad descompuse de sub hainele ploii.

Acum ţintesc orizonturi,
ochii pândesc o rara avis,
inima încearcă după ficare colţ
să mâmgâie cu priviri trecătorii.

Pe faţa apei se brodează întâmplari,
alerg printr-un tunel de cretă
şi nici un aisberg de lumină.

Tu mă aştepţi în pragul altei lumi
cu o poveste aparte,
frumoasă ca o noapte aşternută pe pajişte
unde greierii cântă, furnicile cară,

clipe din crepusculul serii.