Arhiva revistei

Legendă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Vara-i mai frumoasă noaptea,

Iarna-i caldă dimineața,

Primăvara-mi colorează într-un mic tablou speranța.

Iară toamna scrijelește cu furtuni și ploi mărunte,

Ce îmi place mie-a-i spune, fruntea dealului, pe frunte.

 

Se răstește Luna

La copilul, Soare,

Care vrea să joace

Grânele-n picioare.

Și îl ceartă Râul,

Până la vărsare…

„Cine-ți este tată,

Micuțule Soare?”

„Tată îmi e corbul,

Mamă ciocârlia,

Dară de soție,

Eu voi lua Câmpia.”

 

Și cu o privire, o îmbracă toată,

Cu un văl de raze și clipiri de stele.

„Vai, dar cât îmi seamăn, fiicele mele.

Ah, și ce supuse, capul lor și-l poartă,

De mă văd pe mine, inima le saltă.

Vântul le botează, ploaia le seduce

Dar tot nu contează, numele-mi vor duce.

Și când mort voi șade, răstignit de noapte,

Capete pleca-vor, adormi-vor, poate.”

caolin

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (7 voturi, în medie: 4,71 din 5)
Loading...

nu au existat poeţi, ci doar poezie

cum nu a existat lut, ci doar ulcele

cu chipuri umane

nu au existat litere

doar peşti

reptile

păsări şi animale

purtate de amulete în maree de timp

nu au existat mamuţi

decât pe Lună

înaintea marelui rift

în aripile norocoaselor berze

brodate pe un rotund goblen caolin

nu au existat sentimente umane

ci doar cascade

eliberate de canioane

dintr-un ochi de suflet despărţit

de al doilea ochi

de inimă

printr-un deşert selenar

doar vinul e vânat

în oaze cleopatrice tuaregi dansând

dezbrăcaţi de orice costum planetar

Obscur

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

 

Obscur neant,

Din infinit te frângi

Și in nimic te scalzi.

 

Ai înțelesuri fără logici;

Din coasta-ți dată de infern

Se scurge un parfum de glorii

Și-un sânge eroic etern.

 

Victoria-Ți stârpită de lozinci

Se stinge, încet, ca o stea,

Iar mica oștire de cronici

Se uită-ngrozită la ea.

 

Arată-le, Tu, Românie,

Cum fără zăbavă te scoli,

Și dă-ne, Tu voie a crede

Că toți putem fi

BRAVI EROI!

 

Păsări de pradă îți zboară în glie,

Să cadă tot cerul pe cei,

Ce fără a crede în sine

Se lasă-nșelați de mișei.

 

Și-Ți fie numele mândru;

Căci așa-Ți este scris, Românie!

Nu fiii-ți bătuți de soartă

Să lase amprente, puternici,

În mâlul din care se trag,

A tăi dornici învățăcei…

 

Fă-ți drum doar din pietrele scumpe

Spre-a cerului purpură slavă

Căci munții ce-i reazimă norii

Gem sub mândre povere,

Iar auru-Ți fie cunună

În a ta gravă durere!

 

Imnuri de glorii le saltă in vine

„Fiilor” străini de „mamă”

Când suflete vuie în tine

Și nu mai aștepși doar pomană.

 

Amurgește-n Câmpia Română

Și clopotele-ți bat, tot departe

Iar ziua cea bună-ți e mâine,

Când începi TU să scrii

ALTĂ CARTE!!!

AFORISMELE ZEILOR

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 4,80 din 5)
Loading...

Dragostea
o poveste ce-aleargă prin întuneric  
desculţă –

stă în camera goală
lângă un geam
îngheţat –

îşi ascultă bătăile inimii
îngropată
în ţipătul pietrelor
în cenuşa oaselor
în aforismele
zeilor.

Mireasa de porţelan

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 4,50 din 5)
Loading...

Cu sufletul întors spre tine,
subţire
ca o mireasă de porţelan
cu braţele curgînd
în aripi albite de ziuă
mă lepăd de umbrele furtunii,
savane cu amfore pline de dor
întinse pe ziduri
pe gînduri
rămîn să te-aştepte
cu tălpile goale, fugare
pe mări de sargase
cu alge mirosind
a miere, cald
cămaşa ta
pe buze
tu.