Arhiva revistei

Când arborii mi-au îndeplinit visul fluturilor de toamnă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (8 voturi, în medie: 4,75 din 5)
Loading...

========================================

Arbore greu, umflat, bătrân,
visul mi s-a ascuns sub scoarţa lui groasă,
în scorbura ta nesfârşită.
Visam la o ploaie, ba nu, o ninsoare
cu frunze, care să mă cuprindă în braţele ei largi, ofilite şi moi,
şi de fericire, să mă-nchin în faţa felinarelor,
subţiri, fără vlagă,
ca şi la nişte faruri ce conduc
umbrele frunzelor mele, în care sunt suite
creaturi de fum, mici şi alungate
către orizont.
Pe pleoapa roşie, fragedă a unui trandafir
zbor de pe peticele moi, uscate, lipite de asfalt
într-o explozie de lacrimi şi lumini
întâi la toamnă şi apoi spre vara efemeră.
Pe marginea unui potir de foc,
În care-şi are sălaşul o salamandră de apă,
Cu o coroană de otravă,
Pe care se aşază eternul fluture ce tot zboară,
Odată cu anii ce nu stau în loc.
Ei fug, esenţa timpului zglobiu, nisip şi aur
Există mulţi fluturi ce-l imită
Pe el, originalul cu mult mai viu.
Căci ei sunt morţi, lipsiţi până şi de culoare,
Doar oglinzi, reflexii de amintiri ce uneori mai scapă,
De pe aripile acelui fluture zglobiu
Mereu vânaţi de-un aprig critic vânător,
Moartea-i oarbă şi nu-şi priveşte
De multe ori vrăbiile tinere pe care le poartă în lumea ei
Ca şi pe nişte ciori bătrâne, cu pene schimbate.
Dar şi ea e o moarte falsă
O moarte moartă, ucisă de mâna eternităţii
Fiindcă doar când moartea moare, oamenii sunt nemuritori
Şi chiar sunt, fiindcă din fiecare rămâne câte ceva
Însă şi aceea e o veşnicie falsă,
Amintirea fără viaţă…
Şi totuşi, fluturii trăiesc pe o plasă de vise întristate,
Sunt idei şi oameni
Fiecare cu câte o esenţă mică, trecătoare
Efemeră şi fragilă
Şi alte sinonime pentru ceva efemer, dar totuşi nemuritor
Căci nu e o greşeală sau un paradox,
Că odată ce arta efemeră dispare, frunzele uscate mor
Mai rămân fotografii, amintiri, clasoare de gânduri
Ploaie de uitare, şiraguri de perle
Şi-un infinit fals, fiindcă nu ştim câtă ignoranţă o să fie
În viitorul nostru.
Asta e uitarea…

Nu se prind

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Nu mă vezi
stau sub o aripă de pescăruş,
scrutez marea
rezemată de ţărmuri
şi-mi simt inima cum urcă
ca valurile în furtună.

Tu-mi frângi aripa,
se înclină într-o parte
şi nu vreau să mor,
vreau să-i fiu sprijin şi povară.

Sunt aerul din oasele lui,
îmi cresc şi mie pene,
le ridic în bătaia vântului.
Sunt la fel de ager la peşti,
nu se prind
că-i salt atât de cuminte.
Unii au solzii roş-argintii,
mă fac să-i mângâi
şi-i scap.

Luna şi stelele

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Luna trecând dintr-o noapte în alta
ramâne-n amintirile ferestrei
acum bătută-n scânduri,
priveşte prim ramurile unui măr
desfrunzit de cenuşa toamnei
şi apune tristă.

Stelele mai cumunţi decît s-ar crede
râd pe la colturi pe-nfundate,
privesc unele la altele cu suspiciune
si se simt superioare,
departarea imensă le dă dreptul.

Oamenii le divinizează
îmbrătişând părerea
că fiecare are o stea a lui
dar nimeni nu o ştie
iar după moarte
n-a venit niciunul să le spună.

Drum de iarnă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

De undeva mă caută umbra,
lumina-i pe aprope şi o alungă,
cu ochii de ceaţă urcă pe dealuri
şi nu mai vad casa de lângă râu.

Poate vântul ori zăpezile troienite
mi-au încurcat drumurile şi pădurile,
nu mai înţeleg nimic,
umbra mă cauta şi sălbăticiuni o păzesc.

Nici stelele nu călătoresc
pe orbitele obisnuite,
toată suflarea are o frică de-ntuneric,
singurătatea se înconjoară de moarte.

Vezi femeile cum trec mai departe
prin aceste ruginite presimţiri!
Tu respiri aerul florilor de ger
iar ele se topesc în mirosul tău.

Copacii se înclină spre drum,
noi trecem spre marginea cerului
unde apele se purifică-n lumină
pe sub poduri de gheaţă.

Cineva ne îmbărbăteaza prin cuvinte,
să luăm în palme un bulgare de lut,
Sa-l aruncam pe deasupra capului
fără să mai privim înapoi,

dar cine se poate desprinde de trecut.

Trecere

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Cercul în care locuiesc
caută o femeie cu sufletul mort,
în unghi de var
mi-am simţit ninse tâmplele
lângă alţi oameni care stau cuminţi
cu pietre sub cap.

Ar putea cineva crede că sunt bântuit,
mâinile gesticulează
când nu vorbesc.
Dacă o să mă caute un munte
sugerându-mi să-l trec,
o să urc şi-n câţiva arbori
poate văd
o femeie cu norocul pe braţe
calăuzindu-mi drumul.

După ploaie

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Ploaia s-a furişat dincolo de oraş,
a făcut picioare din piaţa publică
printre turnurile vechi.

Oamenii se plimbă cu obsesiile în spinare
ca după o baie de abur,
apoi pe partea însorită a străzii povestesc.
Tinerele vânzătoare de îngheţată
înţeapă cu ochii trecătorii nepăsători,
creşte animaţia, pe străzi se simt vibraţii,
mirosul cafenelelor iese prin pereţi.
Cineva întreabă de ce bat clopotele
şi nimeni nu ştie,

se apropie citirea evangheliei
îşi dă cu părerea o bătrânică.

În locul acela

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Când noaptea şi-a tăiat venele curgea întunericul,
îi intra sub piele lumina de gheaţă sticloasă
ca o fereastră între pereţii scorojiţi
sub care Dumnezeu ascultă glasul femeii
cu urechea lipită de zid.

În locul acela
aripi de metal s-au prins de coloane
noi am trecut unul prin altul până la moarte.
La ultima suflare
cu un ţipăt a zburat o pasăre de noapte,
a dat ocol casei şi în final
şi-a luat corpul şi l-a curăţit în râu.
Pietrele se minunau
cum se transformă în abur şi dispare.

Dâră de melc

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Lumina se plimbă pe retină
şi ochii o reţin acasă
o floare a soarelui.

Ca o lună multiplicată pe câmp
doarme în picioare
printre prea coptul miros de grâu
ori mustăţile crude arămii ale porumbului
ce se opresc la râul leneş,
dâră de melc.

Apa şipoteşte molcom
şi ochiul se sperie de ploi,
după furtună
în ea te poţi îneca.

Poate ai uitat să te naşti

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Pe linia umărului stâng plângea o pasăre de iarnă
cu aripile-n dezechilibru îndepărta ninsoarea
şi se hrănea cu întunericul din mine
lăsându-şi umbra ciuruită cu ciocul.

Îmbrăţişez ideea că ţi-am furat inima
însă n-o aud cum bate
doar dragostea mea într-un lac secat
ori poate ai uitat să te naşti.
În casa de după colţul din dreapta al străzii
unde cu siguranţă ai apărut la fereastră,
ochii mei au simţit gheara de pasăre
într-un surâs de femeie.

Orgolii

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Te-ai încurcat în plasele serii
până ai scăpat peştele cel mare,
atunci ţi-a revenit trufia de ins important,
iluziile de animal feroce.

Nu credeai că-mi plac lucrurile obişnuite
ce curg prin viaţă ca un sânge,
faci paşi uşori printre nori cum motanul pe nisip
şi nu auzi sunetele
cum îţi vorbesc.

Firesc când clădeam un vis nu trebuia să te opui,
a fost peste putinţă să-nţeleg,
simţeam că nu-i bine oricât de mult m-am zbătut.
La sfârşitul poemelor pun şi acum o floare
în amintirea trecătoarelor orgolii.