Arhiva revistei

Cugetări din volumul în pregătire „Antologie de citate şi aforisme 2006-2013” de Ionuţ Caragea

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 3,67 din 5)
Loading...

foto ionut caragea

Despre autor:

www.ionutcaragea.ro

http://www.facebook.com/pages/Ionuţ-Caragea/155222381414

 

Adevărul – sufletul rezidual al gîndurilor abisale.

*

Amintirile – florile de pe mormîntul clipelor nepreţuite.

*

Crucile – pansamentele de pe faţa pămîntului.

*

Cuvintele – decoraţiile obţinute în războaiele minţii.

*

Amintirile – epavele de pe fundul mărilor interioare.

*

Orice despărţire este o bătălie pierdută pe frontul nevăzut al destinului.

*

Dorinţele – voracele creaturi ale fluviului Sînge.

*

Uneori, dragostea te loveşte ca un bumerang în moalele capului, exact atunci cînd speri să prinzi pasărea-n zbor.

*

Dragostea este o intersecţie cu sens giratoriu. Te-nvîrţi în jurul aceleiaşi inimi, pînă rămîi fără lacrimi.

*

Dragostea nu are nevoie de cuvinte, însă cuvintele au întotdeauna nevoie de dragoste.

*

Dacă aş putea să te ascund în palmă sau într-un buzunar la piept, n-aş mai rămîne niciodată corigent la capitolul dragoste.

*

Dragostea – focul mocnit pe care aruncăm din cînd în cînd cîte o speranţă… ca pe un lemn putred.

*

Iubirea – miracolul ce trece dintr-un trup într-altul, rememorînd infinitul.

*

Şi chiar dacă vei fi rănit, să accepţi durerea ca pe un dar divin. Pentru că acolo unde nu iubeşte omul iubeşte Dumnezeu şi, dacă nu renunţi niciodată la iubire, nici Dumnezeu nu renunţă la tine şi îţi va da într-un final ceea ce meriţi.

*

Dumnezeu răspunde la orice întrebare, dar cine acceptă tăcerea ca cel mai folositor răspuns?

*

Chiar şi diferiţi, sîntem degetele aceleiaşi palme ce ţine planeta într-un echilibru perfect, cosmic şi spiritual.

*

Enigma – corabia care se scufundă în lacrima infinitului.

*

Fericirea – gaura cheii prin care tragi cu ochiul la ceea ce numai visul poate atinge.

*

Preţuieşte-i pe cei care au cunoscut fericirea şi o pot împărţi cu tine, nu pe cei care sînt dependenţi de fericirea ta!

*

Iertarea – preludiul infinităţii în doi.

*

Sublimul vieţii este imaginaţia, forţa minţii şi a sufletului prin care putem construi noi miracole ce au la bază arhetipul creaţiei divine.

*

Oare cîte bătăi de inimă pot umple nimicul, tăcerea şi tot universul?

*

Cine se trezeşte conştient în zorii suferinţei, ajunge înţelept în amurgul gîndurilor.

*

Cea mai ucigătoare otravă – lacrima pură.

*

Lumea este un imens cub Rubik în mîinile unui bătrîn orb. Doar zgomotele suferinţelor noastre îi dictează mişcările.

*

Lumînarea îmi rămîne cel mai fidel dintre cititori.

*

Tot ce ne ţine în viaţă este misterul. Misterului nu-i pui întrebări, pentru că el nu are răspunsuri. Misterul se află pe fundul unui ocean de întrebări şi deasupra unui cer de răspunsuri…

*

Oasele mele sînt aliniate într-un instrument muzical în care suflă doar moartea.

*

Sînt nebun, poate că ăsta este preţul plătit genialităţii. Dar ce poate fi mai sublim decît să fii conştient de propria nebunie?

*

Nebunia – rana profundă a lucidităţii, ajunsă la lipsa de coagulare a gîndurilor.

*

Nimicnicia – locul unde speranţele îşi strîng aripile la piept.

*

Omul – fluturele rămas în coconul viselor nesfîrşite, un înger care se naşte captiv ca o lumină pe coridorul umbrelor.

 

Nemuritori Prin Artă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (6 voturi, în medie: 3,67 din 5)
Loading...

===============================================

 

Bacovia, Eminescu, Barbu?
Ei sunt, au fost
Şi vor fi pe veci
Scriitori de versuri reci
Şi mereu ei vor rămâne
Un simbol al poeziei române

 

Cu respect și admirație
Să nu îi lăsăm să pice în dizgrație
Să îi ajutăm să domnească pe vecie
Prin proze și poezie

 

Indiferent de cum va surâde
Cruda si cumplita soartă
Opera lor nu va fi moartă
Căci ei sunt nemuritori prin artă!

 

Trandafirul negru

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (8 voturi, în medie: 3,63 din 5)
Loading...

În întunericul sinistru al nopţii
Se simte un vag miros
Este chiar mirosul morţii
Fiind atins de mâna sorții

 

O văd plângând în urma mea
Vărsând lacrimi sângerii
Ducând tăcut pe umeri îngerii şi demonii în vis
Se îndreaptă singură spre abis

 

O prind rapid de mână
Trăngând-o spre lumină
Părăsim marşul funebru
Lăsând în urmă trandafirul negru

 

Un volum dăruit nouă – Dincolo de daruri

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Volumul de poezii Dincolo de daruri, semnat de Ileana Lucia Floran, a apărut la Editura Emma, 2012 și reprezintă un valoros dar oferit cititorilor. După cum titlul ne relevă, autoarea ne dăruiește un buchet de poezii, cu traducere și în limba engleză, un cadou de suflet, un liant între generații, trecute și viitoare, punte de legătură între cel ce oferă și cel ce primește. Se instituie astfel o inextricabilă legătură (apanajul celor Aleși) între cel ce creează și cel ce decriptează mesajul primit. Statutul cititorului este unul privilegiat, situat în proximitatea unui adevărat Demiurg, creator de lumi, de universuri aparte, născute pe marginea sau din Poezie, adică tocmai din darul primit.

Traducerea care însoțește textul oferă cititorului noi oportunități de interpretare, de analiză a versurilor și a universului conturat – un aidememoire al autoarei, sau, la fel de bine, confesiunea acesteia. În poeme precum Rugăciunea de început, uvertura volumului, și Poezia, autoarea își manifestă crezul poetic. Credo-ul se întemeiază pe ideea că rolul și locul Poetului este în Cetate, cu rol de căpătâi. Importanța covârșitoare a artistului – Privilegiatul, înzestrat cu har, cu talent, cu mulți talanți, este subliniată în mai multe rânduri. Prin creația și arta sa, artistul se erijează orgolios în ipostaza privilegiată de mentor, de virtuoz al condeiului, de maestru care se jertfește pe altarul creației sale, binecuvântare și blestem totodată. Binecuvântare întrucât satisfacția și împlinirea prin creație este rezervată doar unora, celor care își pun rodul ostenelii și al jerfei lor în slujba semenilor. Blestem întrucât tributul plătit este, uneori, prea mare.

Exercițiul liric capătă consistență și prin jocul formelor verbale – alternează diverse moduri și timpuri, de la indicativul cu prezentul lui cert, concret și palpabil, la gerunziul sonor și percutant. Ne situăm în aceeași zonă a morfologiei și a sintaxei când remarcăm predominanța substantivelor și a adjectivelor, prezența răzlețită, dar demnă de remarcat, a adverbelor și a pronumelor. Acestea din urmă devin, în majoritate, mărci ale prezenței consistente a eului liric, pronume sau adjective pronominale de persoana I singular. „Înainte de a-mi elibera cuvintele/ mi-ar prinde bine o îmbrățișare…” (Eliberare). Persoana I singular și plural a verbului devine astfel reper al confesiunii, pilon de susținere pentru un întreg eșafodaj: „Repet cifra în minte/ și simt c-am greșit undeva…/ poate ar trebui/ să mai pun o virgulă.” (Aniversare) Forma de plural face ca adresarea către noi să fie directă, nemijlocită, și, ca atare, cu impact puternic asupra conștiinței: „Suntem  – din nou – / pierduți printre lupi.” (Deșertăciune)

În același context vom semnala recurența punctelor de suspensie, care oferă cititorului răgazul de a medita pe marginea amplelor problematizări: „Mă privesc de departe:/ nici măcar nu exist…” (Lucruri ciudate) Semnele de întrebare nu fac decât să dezvăluie acutele trăiri ce stau în spatele interogațiilor. Virgulele, alături de alte semne de punctuație care impun sau evidențiază pauza, valorifică valențele tăcerii. Se instituie un univers singular, în care întrebările primesc sau nu răspuns: „Va reuși, ce?/ să trăiască?/ să se bucure?/ să iubească?” (Lucruri ciudate), „Cine-o fi de vină pentru toate?/ cunoașterea sau ignoranța?” (Poate…), dar care, în mod cert, creează un cadru problematizant.

Portretul își găsește un loc de cinste în această complexă schemă lirică, este vorba despre portretul bunicului, exponent al unei lumi trecute, diferită de cea în care trăim: „Avea zilnic câte un deadline (…)/ deși habar n-avea de marketing.” Oarecum atipică, poezia Speranțe atemporale își ia seva din „mijloc de decembrie ’89” și surprinde frânturi de gânduri și atitudini: „Veniți cu noi” – glasuri de afară/ „Și dac-o fi adevărat/ – gândesc.”

Privit holistic, lirismul subiectiv vine în continuarea, dar și în regândirea tradiției, reabordarea constând tocmai în conjugarea unor mai vechi teme cu filtarea lor prin mai noi și mai moderne prisme.

prof.dr.Mihaela Rotaru

O seamă de gânduri despre Spirala gândului

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

===========================================

 

Volumul de poezii Spirala gândului este semnat de Ileana Lucia Floran și a apărut la Editura Emma, 2012. Însumând 48 de poezii, volumul ne facilitează accederea într-un univers unic, cu totul aparte, în accepția plenară a cuvântului, un spațiu în care suntem părtași deopotrivă bucuriei și tristeții, înălțării și căderii, izbânzilor omului, dar și răsunătoarelor sale căderi. Vieții înseși, cu alte cuvinte.

Este demn de remarcat faptul că eul liric se manifestă eruptiv, aducându-ne aminte de trăirile dionisiace sau de intensitatea sentimentului din versul blagian. Alteori, intrăm în recluziune, damnați și închiși într-un cerc bacovian din care e imposibilă evadarea, oscilăm arghezian între credință și tăgadă, între afirmație și negație, emblemă a destinului uman, în general. În descendența ermetismului barbian, plonjăm uneori în spațiul ludic al cuvintelor, al ambiguității mesajului, al echivocului, al absconsului, al cripticului. Autoarea ne invită astfel la un amplu excurs literar, intelectual și spiritual, situat la granița dintre tradițonal și modernist,  tranzitiv și reflexiv, între extroversie și intrare (penitentă) în sine – o seamă de trăiri și de nuanțe ale ființării.

Experimentăm astfel diverse manifestări, uneori complementare, altele chiar contradictorii, trădând astfel inconstanța și nestatornicia sufletului uman. Versurile par a transmite ca un leitmotiv faptul ca timpul trece și ne trece, se consumă și ne consumă. Structuri percutante și niciodată perimate precum fugit irreparabile tempus, ubi sunt sau vanitas vanitatum omnia vanitas trasează niște contururi clare universului poetic de față.

Temele care jalonează spațiul liric am îndrăzni să le subsumăm supratemei timpului și fragilității ființei. Solitudinea, efemeritatea, perisabilitatea omului, setea lui de a atinge desăvârșirea și absolutul, după ce va fi gustat mai întâi din amărăciunea și profunzimea căderii și a abisului, credința ca șansă, ca mijloc de evadare din povara și prozaismul vieții cotidiene, amintirea ca modalitate de reiterare a copilăriei și a tinereții – sunt doar câteva din punctele de reper ale cadrului poetic conturat. Se schițează un profil leonin, de efigie chiar, al unui om putenic, capabil să răzbată și să surmonteze obstacolele destinului. Pe de altă parte, se prefigurează portretul unui om răvășit, tulburat, victimă a unei eterne și istovitoare problematizări, nuanțări, care merge până la esență, la sublimare. Soarta schimbătoare, inconstanța și capriciul ființei umane marchează amplu acest spațiu ideatic, extrem de consistent.

În ceea ce privește iscusința de artizan a poetei, vom remarca dintru început sintaxa îndrăzneață pe alocuri, alteori cuminte, de asemenea, titlurile, în majoritate reduse și ele la esență, la un substantiv menit să concentreze întreaga substanță ideatică a poeziei. Semnele de punctuație au o valoare nebănuit de expresivă în contextul în care apar, întrucât, în acest cadru, atât de abil schițat, nimic nu e întâmplător, din contră, privită holistic, Poezia doamnei Floran vorbește de la sine de o înaltă măiestrie. Astfel, vom remarca punctele de suspensie, semnele de întrebare sau de exclamație, a căror recurență ne creează o atmosferă – să-i spunem fără urmă de ezitare – de taină, la ceas liturgic, de poveste și de confesiune, a cărei sinceritate ne deconcertează și ne provoacă la o deschidere înspre marile adevăruri ale existenței dintotdeauna și de pretutindeni. Cititorul devine în acest mod martor, complice chemat să pătrundă și să fie copărtaș acelorași vechi și mereu noi trăiri, idei, manifestări, dureri, suferințe, sentimente etern umane, împovărătoare și ireductibil devastatoare de suflet.

Unele poezii sunt nestructurate pe strofe, răspunzând astfel unei nevoi de exteriorizare nezăgăzuită, altele, puține la număr, dar cu o densă consistență, delimitează cu ajutorul strofelor manifestările ființei, concentrate în versuri. „Vocabulelor privilegiate” – pentru a folosi o sintagmă a lui Noica – precum iubire, înălțare, dor, dorință, durere, credință, perisabilitate, li se adaugă cuvinte care, aparent, nu au niciun punct de tangență cu câmpurile semantice construite de acestea, cu o extrem de mare putere de pătrundere. Viziunea de ansamblu este aceea a unui joc de puzzle, în care fiecare piesă se află într-o strânsă legătură cu celelalte; luată separat, surprinsă autonom, Poezia își dezvăluie poziția vulnerabilă, aceea ce derivă firesc din ideea de fragmentarism și scindare a unui monolit. Așadar, Poezia doamnei Floran trebuie pătrunsă atât cu mintea, cât și cu inima, ca un tot unitar, în organicitatea ei. Numai în acest mod ea poate vorbi plenar cititorului – Demiurg creator de alte și alte universuri, născânde din substanța acestui univers, deja dat – despre trăire, viață și moarte, îngemănate și crescânde una din alta, deoarece se cunoaște prea bine că „moartea se altoiește pe viață, cresc împreună”, cum bine sintetiza odinioară, zguduitor și tragic, poetul Rainer Maria Rilke.

LA MULȚI ANI, GEORGE NICOLAE STROIA!

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 4,80 din 5)
Loading...

===============================================

ISTROIAG

 

 

 

Azi, 17 martie, îl aniversăm pe copilul-scriitor GEORGE NICOLAE STROIA, la împlinirea frumoasei vârste de 13 ani. Să-ți fie calea presărată cu bucurii și importante realizări, cât mai multe scrieri literare și spor la învățătură! LA MULȚI ANI, GEORGE NICOLAE STROIA!

 

Iată ce spun cei mari despre scrierile micului scriitor vrâncean – prin vârstă, bineînțeles!

           ***

Când un copil îşi pune, încă din prima pagină a cărţii, o întrebare matură – „Cine sunt eu?” – şi când capeţi o detaliere poetică neaşteptată, frizând nu atât idei şi noţiuni din astrofizica elementară, dar şi din filosofia şi etica vieţii moderne, îţi dai imediat seama că nu este vorba de un simplu  teribilism, ci de o căutare firească şi de un răspuns sincer lansat pe portative lirice de mare rezonanţă, care vin de la un creator aparte.

Povestirile foarte tânărului scriitor vrâncean ne impresionează prin maturitatea cu care au fost gândite dar şi prin alternarea secvenţelor, animate de frumoase şi clasice fantezii infantile, însă nicidecum naive. Autorul s-a adresat în primul rând copiilor, cu prioritate  cititorilor de vârsta lui. Acest adevăr a fost scos în evidenţă şi de cei ce au făcut aprecieri critice pe marginea prezentului volum.

La reuşita tehnică a acestei cărţi au contribuit şi frumoasele ilustraţii făcute de mama autorului, profesoara Maricica Stroia. Citind şi alte lucrări valoroase ale micului scriitor şi auzind şi despre planurile lui ambiţioase de viitor, am curajul să afirm că ne aflăm în faţa unei mari speranţe a literaturii române din această perioadă de debut a noului mileniu iar urările noastre de succes deplin în continuare trebuie înţelese ca fiind mai mult decât nişte simple cuvinte de încurajare.

 

acad. prof. Cristian Petru Bălan – Glen Ellyn, Chicago

scriitor, muzicolog, pictor, membru ARA, USR

 

 

***

 Se ştie că, din totdeauna, copilăria a fost anotimpul viselor. Ce poate fi mai frumos decât un vis împlinit? Şi iarăşi se ştie că, visele din copilărie au şansă de izbândă. Ne-o mărturiseşte şi un copil talentat şi perspicace, George Nicolae Stroia, al cărui vis – acela de a scrie o carte – s-a împlinit, în chip minunat.

Aceste poveşti sunt scrise pe azur. Sunt scrise cu vată din nori, cu colţuri de steluţe argintii, cu secera lunii. E drept că l-au mai ajutat şi niscaiva îngeri, apăruţi din senin, care-l îndemnau să zboare mai departe cu închipuirea. Harul narativ al tânărului autor George Nicolae Stroia este cu totul ieşit din comun. El povesteşte curgător, folosindu-se de mijloace artistice deosebite, aventurile celor trei tineri plecaţi ca să dezlege ţinutul lor de blestemul Primăverii.

E foarte emoţionant cum acest copil de 12 ani reuşeşte să pătrundă în universul micilor vietăţi cu o putere şi o imaginaţie nemaipomenită şi apoi, ştie să relateze ceea ce a trăit acolo. Este cunoscut cum copiii ştiu să se transpună în poveste şi devin ei înşişi personaje. Nici nu ai putea să-ţi închipui că aceste poveşti sunt scrise de un copilandru. Puterea de pătrundere în universul poveştii este atât de mare încât parcă te transfigurezi şi tu şi aterizezi în acel basm. Acesta este un har pe care, nu toţi scriitorii maturi îl au.

Morala de la finalul cărţii este una foarte utilă multor oameni: “Întotdeauna şi-a adus aminte că oamenii trebuie apreciaţi pentru calităţile lor şi că cel mai mare act de cruzime este acela de a le distruge încredea în ei înşişi”.

                                                                

Cezarina Adamescu

Agero Stuttgart, membră a USR

 

 

***

O frunte înaltă, doi ochi  albaştri, visători, ce se pierd  în depărtare… Iată prima impresie pe care ţi-o lasă figura lui George  Nicolae  Stroia. După lectura primei poveşti, am dorit imediat să o citesc pe următoarea şi tot aşa, până  la ultima.

M-a surprins îndeosebi la George Nicolae Stroia, în vârstă de 12 ani, o imaginaţie debordantă, o mare puritate şi frumuseţe sufletească dar şi o adevărată măiestrie în a conduce firul unei  poveşti, cu momente de suspans şi încântare.

Un real talent în plină ascensiune, dublat de o formaţie literară, bazată pe o vastă lectură. Anotimpul viselor este o carte cu poveşti care se adresează  celor mici, dar mai ales persoanelor mature care au uitat lumea minunată a Copilăriei.

 

prof. Virginia Popescu – Ploieşti

poet, prozator, critic literar şi traducător

 

***

Indiferent de vârstă, ce  poate fi mai plăcut decât să adormi transpus în lumea poveştilor, înconjurat de personajele lumii de basm! Alunecarea de la real la fantastic creează o stare de vis, aşa cum bine a intuit autorul subliniind această valoare a poveştilor şi prin titlul, bine inspirat, al acestui volum – Anotimpul viselor”.

Închei, încălecând şi eu pe o şa, dacă tot suntem în lumea fantasticului. Şi în această lume a basmului şi a poveştilor, unde totul  se termină în modul cel mai fericit, să fie şi numele meu amintit ca printre cei care au scris despre prima carte a marelui scriitor al acelor ani, scriitor de recunoaştere internaţională, George Nicolae Stroia, aşa cum îl zăresc prin timp şi aşa cum îi doresc din preaplinul inimii.

                                                                                                                                  

Elena Buică – Buni

Toronto, Canada

 

***

Am rămas surprins plăcut, citind cartea „Anotimpul Viselor”, de frumuseţea adevărurilor şi sufletelor eroilor din fiecare poveste a acestei cărţi. De fapt, ele scot în evidenţă însăşi frumuseţea sufletească a tânărului autor, George Nicolae Stroia. Deşi atât de tânăr, încă un copil, acesta dovedeşte certe calităţi de narator, prin redarea curată şi clară a acţiunii, reuşind să captiveze cititorul şi să-l poarte în interiorul acesteia.

Am înţeles, citind data de naştere a tânărului talent, că este născut sub  „Zodia peştilor”. Nici nu se putea altfel… Cei născuţi în această zodie sunt predestinaţi să îndrăgească şi să-şi dedice viaţa, artei şi frumosului! Aceasta îmi întăreşte convingerea că, sub îndrumarea atentă a familiei sale (dedicată şi ea cuvântului scris şi artei, în general), tânărul, dar talentatul George Nicolae Stroia, va deveni într-un timp relativ scurt, un nume care va avea cu siguranţă ceva de spus, în lumea minunată a cuvintelor scrise cu sufletul şi inima, pe fila de carte, spre încântarea cititorilor de toate vârstele.

Îi doresc acestui tânăr talent, mult noroc în viaţă şi fie ca muza sub care s-a născut, în Zodia Peştilor, să nu-l părăsească niciodată!

 

Victor Burde – Alba Iulia

Poet, publicist

 

***

Scriitorii în lume sunt precum pomii înfloriţi primăvara în livezi; roadele lor nu se văd, ci se simt şi se bănuiesc, încă din PrimaVară a vieţii fiecăruia dintre ei. Acum şi aici, mlădiţele lui proaspăt ivite se pregătesc pentru lunga îmbrăţişare cu lumina, vervă unui anotimp îngemănat cu aşteptările înaltelor vârste ale Copilăriei, ale Speranţei…

… George Nicolae Stroia moşteneşte din familie „Bogăţia Sufletului”, de aici evadând cu firave aripi de rouă spre „Anotimpul Viselor” – poveşti care încă de această treaptă de văratice zări se întrevăd a fi nemuritoare; vrem sau nu, acest Mini-scriitor, ca vârstă, trebuie scris cu majuscule şi să i se dea spre veşnicire Muntele de talent ce i se cuvine.

Scriitorii nu au vârste, nici stele, nici grade spre a-i servi onoruri, ci au Har primit de la Dumnezeu, spre împlinirea celor mai nobile ţeluri ale vieţii, spre a da lumii aripile care-i lipsesc. Scriitorii sunt precum – în Toamnă – livezile pline de rod, gata de a deschide alte şi alte guri de izvoare, spre şi dinspre uşile pururi pecetluite de taine ale eternităţii.

 

 

Vasile Sevastre Ghican – Tecuci

Poet, prozator, critic literar

 

***

Elevul  George-Nicolae Stroia a publicat în anul 2011 interesante poveşti în reviste de literatură din ţară şi din diaspora românească. În acest an a fost cuprins cu trei frumoase poveşti în Antologia universală „Comori de vise” scoasă la cunoscuta Editură „Armonii Culturale” din municipiul Adjud. Am citit cu mare plăcere poveştile şi basmele scrise de acest minunat copil, eminent la învăţătură şi cu mare talent de povestitor. Doar lumea copiilor răspândeşte inocenţa, zâmbetul, candoarea şi speranţa, rămânând în lumea viselor şi trăirilor magice.

George Stroia are o imaginaţie bogată, cultivă binele şi frumosul. Navighează pe corabia viitorului cu personaje de basm – în mod deosebit: împăraţi, regi, prinţi şi prinţese dar şi păsări şi animale deosebite – şi dornic de aventură.

Toate poveştile şi basmele se citesc cu ”sufletul la gură” adunând din ele multe învăţăminte pentru viaţă. La George Nicolae Stroia toate personajele sunt pozitive, prin luptă cinstită reuşind să învingă întotdeauna răul, să îngenuncheze forţele întunericului. Tânărul autor merită toată dragostea şi aprecierile cititorilor. Vă recomand o carte scrisă cu talent şi cu multă iubire pentru copii şi părinţi.

 

Ionel Marin – Focşani

Poet, prozator, publicist

 

***

Poveştile fascinează la orice vârstă. Dar, şi mai fascinant este să descoperi că au un autor de doar…12 ani! Aflat încă pe tărâmul de basm, în ANOTIMPUL VISELOR , George Nicolae Stroia împarte cu generozitate din darul proaspăt primit, celor de vârsta lui, şi nu numai. Păstrând copilul bine dozat în suflet, ne întoarcem de nenumărate ori cu gândul la acea vreme, demult apusă… Şi, nemaigăsind puntea, furată de timp, încercăm să construim alta prin: versuri, poveşti, amintiri, reuşind astfel să accedem, să comunicăm cu ea, reinventând într-un fel, copilul din noi.

Iată că George Nicolae Stroia, cu BOGĂŢIA SUFLETULUI din ÎMPĂRĂŢIA IUBIRII, la numai 12 ani, plin de sensibilitate şi imaginaţie, promite o tolbă nesecată de poveşti, spre marea bucurie a cititorilor, fapt certificat de talentul şi vârsta de debut!

Felicitări micului… mare povestitor, ce stăpâneşte cu maturitate firul poveştilor, introducând cititorul în miezul lor, purtându-l alături de personajele însufleţite cu atâta măiestrie! De asemenea, felicitări părinţilor, care i-au transferat din talentul dumnealor, punându-i încă de la naştere acea „pietricică magică”, asemenea personajului Ianis,  din povestea care dă şi titlul cărţii. În concluzie: o familie  de creatori ai frumosului! – călătorind prin… ANOTIMPUL VISELOR.

Geta Mocanu – Galaţi

scriitor, editor

 

***

Ce frumos este să găseşti visători în rândul copiilor din ziua de azi! Am numai cuvinte de laudă pentru tânărul George Nicolae Stroia, mai ales pentru că este un visător. Am citit „Blestemul Primăverii” şi am rămas plăcut surprinsă de poveste şi personaje – o legendă nouă cu un suflu nou! Povestirea „Grija mamei” reflectă unul dintre cele mai puternice sentimente umane – dragostea maternă. Personaje fermecate luptă pentru bine pe paginile volumului „Anotimpul viselor”, magia le înconjoară, iar bunătatea le oferă puteri nebănuite. Şi ce poate fi mai frumos decât să visezi în „Împărăţia Iubirii”?

Tânărul nostru scriitor evidenţiază cu litere îngroşate la sfârșitul poveştii „Puterea timpului” un lucru desăvârşit: „Până şi Timpul poate fi oprit în loc, prin puterea curată a sufletului!” Îl felicit cu mare căldură şi prietenie pe George Nicolae Stroia pentru talentul lui deosebit de a povesti, cu speranţa că ne va oferi şi alte povești pe viitor. Literatura română are nevoie de astfel de tineri care să se valorifice și să crească!

 

Aga Lucia-Selenity – Braşov

Prozator

 

***

          Pusă în vârful peniţei care picură „scăpărări de cuvânt şi minte” pe ogorul nedesţelenit de sensuri şi încă sterp al paginii de caiet, şcolarul imberb din Ţara Cutremurelor (îl numesc astfel pe cel „dintr-a şasea, banca de la fereastra Nemărginirii şi Fantasmelor”, precocele şi talentatul meu tiz George-Nicolae şi, spre mândria lui şi Stroia, din Adjud-ul României!) ţâşneşte parcă din stânca crăpată de zguduiri apocaliptice – precum un „mic prinţ” indigen, cu moft întârziat şi pus pe/în basme – pentru a-şi „deşărta” desagii doldora de întâmplări nemaivăzute, pentru a da misterelor şi miracolelor un nume, o însuşire şi o întrebuinţare fiinţelor, o rânduială şi un rost faptelor, folosind spre comparaţie oglinda spartă a unei realităţi cenuşii, nu prea onorantă şi care „deranjează” ca specie raţională, de mult prea multe ori labilă (în sentimente) şi fragilă, fizic…

 

prof. George Nicolae Podişor – Rucăr, Argeş

poet, prozator, jurnalist

 

 

***

Anotimpul viselor” mi-a prilejuit, după mulţi ani, reîntoarcerea într-o lume a miracolului şi a miraculosului. Tânărul autor, George Nicolae Stroia, reuşeşte, folosind mijloacele specifice povestirii, să introducă cititorul într-o atmosferă de basm, acolo unde, în cele din urmă, în bătălia dintre Bine şi Rău, învingător iese, întotdeauna, Binele. Un mănunchi de întâmplări, o suită de personaje fantastice, izvorâte din fantezia juvenilă a autorului, dovedesc o surprinzătoare maturitate a condeiului la o vârstă atât de fragedă.

Bogăţia vocabularului, uşurinţa cu care mânuieşte „verbul” limbii române fac din George Nicolae Stroia un demn urmaş al marilor creatori de literatură pentru copii din spaţiul cultural românesc, şi nu numai.

Anotimpul viselor” este, în ultimă instanţă, o mărturie a talentului cu care a fost înzestrat  George Nicolae Stroia, talent dublat de o sensibilitate aparte şi de un stăruitor exerciţiu de lectură şi de autoperfecţionare.

 

 

Cornel C. Costea – Cluj-Napoca

Poet, eseist, prozator

 

***

Cu talentul său de scriitor autentic, George Nicolae Stroia brodează pe canavaua poveştilor sale cu firul de Lumină al Iubirii Divine, iubirea universului macro şi microcosmic, precum şi iubirea aproapelui exprimată prin întrajutorarea celor slabi şi neputincioşi, ajunşi la necaz.

Cine scrie cu acest fir  de aur este un scriitor mare, ale cărui opere sunt citite şi îndrăgite de cititori. De aceea îndrăznesc a crede că George Nicolae Stroia va ajunge un  Andersen al românilor. Îl rog pe Bunul Dumnezeu să-mi binecuvânteze îndrăzneala.

 

Năstase Marin – Galaţi

Scriitor, critic literar şi de artă

 

 

***

Şirul basmelor lui George continuă cu alte şi alte întâmplări, rânduite frumos, cum frumos este sufleţelul autorului, în încercarea lui de a reda cu maturitatea unui om în toată firea, fapte-învăţăminte care se aşează, piatră cu piatră, în fundamentarea caracterului viitorilor adevăraţi oameni, într-o societate cangrenată de boli grave, al căror leac stă, în primul rând în educaţie, bună creştere şi respect faţă de sine şi faţă de semenii noştri. Cu încântarea lecturii acestei cărţi, las mai departe Măriei Sale Cititorul, fie el tânăr sau la deplină maturitate plăcerea de a-şi umple sufletul visând alături de autor la anotimpul visurilor sale.

George Nicolae Stroia, ferice de părinţii ce te-au zămislit cu dragoste de carte, de slovă şi de condei, pe care îi felicit din toată inima pentru educaţia ce ţi-au dat-o şi grija ce-ţi poartă, ei înşişi iubitori şi mânuitori ai Cuvântului Rege! Felicitări dragi, copile cu suflet de aur, şi mult, foarte mult succes pe drumul pe care ai pornit! Sunt convinsă că nu peste mult timp vom avea bucuria să mai auzim de tine, şi vom  auzi, cu siguranţă, numai de bine!

 

Georgeta Resteman – Limassol, Cipru

Poet, exeget şi publicist

 

***

Ai un manuscris cu poveşti sub ochi. Descoperi vârsta autorului – 12 ani. Dacă nu eşti fanul aventurilor SF, primul impuls e să cârcoteşti: „Fanteziile unui copil ce stă toată ziulica la televizor, pe canalele cu desene animate, de unde a luat ca model pentru poveştile sale roboţi super-sofisticaţi şi oameni cu priviri de laser, nave cu viteză hiper-luminice, câmpuri de bătălii inter-galactice etc.” Parcurgi cu neîncredere prima povestire, apoi a doua, a treia… şi nici nu-ţi dai seama când cu vădit regret ajungi la ultima pagină, la ultimul cuvânt. Strângi la piept mănunchiul de coli ca pe ceva drag şi scump de care nici nu mai ştiai că-ţi lipseşte – copilăria, un fragment al ei, cu ale sale poveşti unde protagoniştii sunt: împăraţi şi prinţi, zâne şi vrăjitoare, gângănii, păsări şi animale, firul de iarbă, copacul, pădurea…

Ca scriitor, nu mi-am încercat pana în acest domeniu, bănuindu-mă că nu am suficientă sensibilitate, imaginaţie şi, de ce nu, talent. Citind cele nouă frumoase poveşti, autorul George Nicolae Stroia mi-a înlăturat orice îndoială – rămân doar cititor de poveşti! O concesie fac totuşi – dacă va scrie cu acelaşi har poveşti cu roboţi i le voi citi, sunt sigur, cu aceeaşi uimire.

 

Ion Lazăr da Coza – Tulnici, Vrancea

Poet, prozator

 

 

***

Copiii de vârsta lui se joacă, George-Nicolae creează. Copiii de vârsta lui se-mprietenesc mai greu cu lectura suplimentară, preferând orice altceva în detrimentul evoluţiei lor, iar George-Nicolae scrie pentru ei, dar cel mai mult pentru sufletul său.

Un copil cu privire pătrunzătoare şi iscoditoare, cu gândurile ordonate şi orientate spre actul creativ, un copil care încearcă prin munca sa să-şi facă mulţi prieteni.

Poveştile lui te duc cu gândul la copilărie, aducând, prin conţinut, din aroma celor de odinioară şi pun în valoare gândul bun împletit cu faptele care conduc spre victorie.

Crescut în spiritul adevărului creştin, George face adesea trimitere spre ceea ce e de folos omului: bogăţia sufletului.  Doar o inimă plină de iubire dezgheaţă relaţiile încrâncenate ale oamenilor: acolo unde e inima ta, acolo e şi casa ta! Desenele, parte componentă a poveştilor, dau culoare şi viaţă acestora, determinându-te să zăboveşti mai mult asupra lor.

Fără a face o analiză în parte a scrierilor, este lesne de observat că George „aruncă” în luptă elemente ale binelui şi răului, lăsând ca faptele personajelor să vorbească. Întunericul învins de lumină, răutatea împrăştiată de bunătate, ura topită de iubire – acestea la un loc mă fac să cred că literatura pentru copii este pe mâini bune. Sunt convinsă că timpul îl va şlefui chiar şi pe micul autor, aşa cum îi stă bine unei pietre de valoare, iar prin arta cuvântului, scrierile lui  vor transforma, poate, iluziile oamenilor în fire de realitate.

Felicitări pentru curajul şi puterea de-a pătrunde în mirajul cuvântului ale cărui feţe sunt multe şi alunecoase!

Angela Burtea – Brăila

scriitoare

 

***

         Eu cred că tu, dragă George Nicolae Stroia, ai venit pe lumea asta nu din întâmplare, ci dintr-o mare dragoste a părinţilor. Oglindindu-se în ochii tăi albaştri precum adâncul mărilor, părinţii tăi şi buneii te-au alintat cu cele mai alese şi mai frumoase vorbe şi te-au adormit înşirându-ţi multe poveşti de leac pentru suflet. De aceea foloseşti cuvintele cu atâta uşurinţă în poveştile pe care le-ai ales pentru cartea Anotimpul viselor – o carte care va fi cu siguranţă bine-venită pentru cititorii care te vor descoperi. Povestea poate fi leac pentru sufletul oricui. Sufletele oamenilor care citesc poveşti seamănă cu sufletele copiilor. Îmi vine în minte o întâmplare pe care mi-a spus-o o profesoară de limbă română. La un examen de susţinere a unui grad didactic, o colegă a domniei sale a tras un bilet pe care scria „Locul basmului românesc în literatură”. Pentru că nu a reuşit să abordeze subiectul, profesoara respectivă a cerut scuze profesorilor examinatori, precizând că a trecut de vârsta când se citesc poveşti. Cu binecunoscuta-i condescendenţă, ilustrul profesor Al. Husar a precizat: « Ce păcat… »

Cartea Anotimpul viselor beneficiază şi de o ilustraţie frumoasă care sporeşte interesul cititorului şi o face mai  atrăgătoare. Cred că această carte poate fi şi un interesant material didactic pentru dascălii care modelează sufletele celor mici, acele suflete curate şi doritoare de bine şi de adevăr, în vremuri în care părinţii sunt tot mai ocupaţi, iar timpul afectat copiilor se tot împuţinează.

Cu toată bucuria, îl felicităm pe autor, o felicităm şi pe doamna Maricica Stroia pentru frumoasele ilustraţii, iar Editurii ANAMAROL îi urăm să aibă cât mai mulţi condeieri ca George Nicolae Stroia.

 

Veronica Oşorheian – Alba Iulia

Poetă, prozatoare

 

***

Poveştile lui George Nicolae Stroia din „Anotimpul Viselor” prezintă garanţia  esenţei creativ – artistice,  un întreg reuşit într-o carte destinată copiilor,  şi nu numai.  Ea ar trebuie să fie la îndemâna oricărui părinte şi să constituie o modalitate inedită de a-şi apropia copiii de mirajul lecturii. Utilitatea sa va fi dovedită în educarea şi formarea celor mici, spre însănătoşirea morală a societăţii româneşti actuale şi viitoare.

 

Ştefan Radu Muşat – Bucureşti

Scriitor

 

Câteva date autobiografice George Nicolae Stroia

 

Data şi locul naşterii:  17 martie 2000 în oraşul Adjud, judeţul Vrancea.

Ocupaţia: Elev în clasa a VI-a, Şcoala cu clasele I-VIII „Mareşal Alexandru Averescu” – Municipiul Adjud.

Activitate literară:

Debut –  decembrie 2011, cu proza scurtă „Pădurea vrăjită” pe revista online Confluenţe Româneşti, Bucureşti;

Premii şi distincţii câştigate: Premiul I la secţiunea proză a Concursului Naţional de Creaţie Literară BOGDANIA – Focşani, 2012; Premiul I la secţiunea proză a Concursului Național „Visul” – Orăștie 2012, cu volumul Anotimpul Viselor, Ed. Anamarol, Bucureşti, 2012; Diplomă de merit din partea Ligii Scriitorilor din România, pentru volumul de debut „Anotimpul viselor”.

Cărţi publicate:Anotimpul viselor” – Ed. Anamarol, Bucureşti, 2012

În pregătire volumele: „Nu trăi, așa cum îți este scris” (proză scurtă) şi „Cuburi de lumină” (poeme-eseu).

Colaborare cu reviste literare şi culturale:

Din ţară: Confluenţe Literare, Armonii Culturale, Cărticică Românească de Copii, Elena Toma – Club XXL (Piteşti), Constelații Diamantine, Boema Literară, Moldova Literară, Climate Literare; Revista Prețul Cuvintelor,  revista Curcubeu ș.a.

Din diaspora: Pro Litera, Prodiaspora (Germania), Observatorul (Canada), New York Magazin, Așii Români, Universul Românesc.

Prezent în antologii:

Antologia universală COMORI DE VISE – Poveşti, povestiri, amintiri – 2012 (Europa, Canada, SUA).

 

 

 

Flacără

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

=====================================

Sunt complet dezamăgit
Viaţa asta, ordinară
Crunt, năprasnic m-a lovit
A făcut din mine-o fiară.

Mă privesc cu ochi de gheaţă
Mă privesc şi văd, nimic
Mă topesc parcă în ceaţă
Ce pot eu acum să zic?

Am fost flacără în zori
Fără oxigen, m-am stins
Sunt doar fum, mă pierd în nori
Mă avânt în necuprins.

Ştiu că sunt doar o povară
Şi că sunt eternul chin
Sunt o picătură amară
Într-o cană cu venin.

Vreau să uit, aşa mi-e bine
Şi să uit ce am iubit
Să uit tot, să uit de mine
Să dispar în asfinţit.

Thursday, January 31, 2013

Ziua

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 4,00 din 5)
Loading...

======================================
Eu acum calc chiar pe nori
Trec în pas de defilare
Văd ziua născută-n zori
Născută de asprul soare.

Doamne, cât e de frumoasă,
Ca un diamant sclipeşte
Ea de ceruri e atrasă
Şi de boltă se lipeşte.

Şi-i aud tainica şoaptă
Cum rosteşte în surdină
Sunt acum pusă pe faptă
Sunt acum o zi lumină.

Soarelui sărută mâna
Spune: săru-mâna, tată,
Fiica ta e numai una
Este ziua parfumată.

Tu o naşti şi tu o creşti
Faci eforturi uriaşe
Ziua-n lume tu sădeşti
Cu raze prealuminoase.

El răspunde supărat:
Ceva tu greşeşti, copilă,
Tu greşeşti, dar te-am iertat
Ai o soră mai umilă.

Auzit-ai tu de noapte?
Este chiar a ta surioară
Nu auzi a sale şoapte
Când se-apropie sprinţară?

Eu sunt tatăl, luna-i mama
Şi ea e frumoasă tare
Cum de nu ţi-ai dat tu seama
Că mai am o altă floare?

Are o rochie de stele
Şi luceafărul îi e mire
Ei dansează printre ele
Rătăciţi sunt în iubire.

Eu vă rog să v-aveţi bine
Sunteţi egale în drepturi
Să nu creadă oarecine
Că ne tragem de şireturi.

Vă iubim la fel de mult
Însă doar o soartă crudă
A decis mai de demult
Să ne facă nouă-n ciudă.

Eu pot să te văd pe tine
Însă nu pe a ta soră
Ziuă, noaptea pentru mine
E ca o distantă horă.

Însă soaţa mea cea bună
Luna, care-i a ta mamă
Nu întârzie să-mi spună
Noaptea, soarele îl cheamă.

Chiar de nu o pot vedea
Şi pe ea eu o iubesc
Ea e ruptă dintr-o stea
Eu nu pot s-o părăsesc.

Crudă soartă mai avem
E pedeapsa cea mai mare
Noi copiii nu-i vedem
Cu ce am greşit noi oare?

Acu’ , tu eşti obosită
Hai să mergem la culcare
Mama ta este grăbită
Noaptea e aproape tare.

Thursday, September 27, 2012 5:11:47 PM

Gânduri

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 3,33 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––-

Cerul nopţii îl privesc
Cu ochii pierduţi la stele
Şi aş vrea să mă unesc
Să devin una cu ele.

Stau acum în preajma voastră
Însă sunt aşa departe
Sunt o pasăre măiastră
Sau sunt fila dintr-o carte.

Gândul meu spre albe ţărmuri
Tot mereu, mereu se-abate
Gândul meu, fără de hamuri
Chiar de lume mă desparte.

Mă poartă în codrul verde
Sau chiar pe înaltul munte
Cine oare-acum mă crede
A văzut, desigur, multe.

Însă nu poate-nțelege
Nu pătrunde-n mintea mea
El, acum, poate alege
Poate crede orice vrea.

Poate spune că e grav
Sunt un caz fără scăpare
Poate zice că-s bolnav
Eu n-am nicio ezitare.

Îi răspund cu mare foc
Liber sunt în al meu eu
Eu cu asta nu mă joc
Ăsta este ţelul meu.

Când creez, când scriu ceva
Libertatea o exprim
Mă preschimb în altceva
Mă transform în heruvim.

Şi atunci, pe loc, îndată
Eu spre ceruri mă ridic
Nu-i o glumă nesărată,
Adevărul eu îl zic.

Aripi cresc şi eu plutesc
Mă ridic mereu în zbor
Eu de ceruri mă lipesc
Şi devin nemuritor.

Eu sunt pura conştiinţă
Albă, a cerului lumină
Eu sunt de bună credinţă
Nepătat, fără de vină.

Nu-i nimic de nu mă credeţi
Nu-i problemă, nu mă supăr
Stai acum şi încă cugeţi
Oare eu, acuma sufăr?

Nu-i o boală, te asigur
Este pură libertate
De asta, sunt foarte sigur
Sigur sunt că am dreptate.

Sufăr cu adevărat
Pentru mine, pentru voi
Dacă vreţi să încercaţi
Vă veţi transforma apoi.

Veţi fi gând înaripat
Liberi, pasăre pe cer
Liberi cu adevărat
Pentru voi, eu asta sper.

Libertatea este dată
Chiar de bunul Dumnezeu
Libertatea adevărată
Te transformă într-un zeu.

2012-09-24 8:43 PM

Un coşmar

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

============================================

O dragoste fără răspuns
Ce lucru groaznic, un coşmar
Să nu iubeşti îndeajuns
Să trăieşti viaţa în zadar.

Să nu vezi împrejur nimic
De altul, ţie să nu-ţi pese
Să ai un suflet tare mic
Să ai mereu doar interese.

Veşnic, tu inima să-ţi minţi
Şi întrebări să nu îţi pui
Să nu-ţi doreşti să te agiţi
Ce simţi în tine, să nu spui.

Să fii mereu altcineva
De tine însuţi să te-ascunzi
Mereu tu să eviţi ceva
Să nu doreşti să îţi răspunzi.

Să fii mereu ca Peer Gynt
Aventurierul egoist
Să rătăceşti în labirint
Să fii alambicat şi trist.

Şi să coteşti, să ocoleşti
Să uiţi de tot, să uiţi de toate
În ochi nicicând să te priveşti
Să spui mereu că nu se poate.

Să te ascunzi de lumea toată
Ca melcul într-o cochilie
Iubirii veşnic să-i dai roată
Să fii mereu ca o mumie.

Eu nu doresc să fiu ca el
Mai bine-n moarte să dispar
Eu vreau să fiu mereu altfel
Să simt şi dulce şi amar.

Eu vreau să sufăr din iubire
Nu vreau să mint, vreau să iubesc
Nu vreau să fiu o amăgire
Aşa aleg eu să trăiesc.

Thursday, 18 October, 2012 5:59:32 PM