Arhiva revistei

Împlinire

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

=========================================

Neîmpărtăşită dragostea ei
nu mă face mai răzbunător decât sunt
nici mai inofensiv,
rămân doar atent
la gesturi şi vorbe.

Noaptea îmi fură cineva minţile,
le descoase pe întuneric
gând cu gând

până-mi citeşte sufletul.

neîmpărtăşită dragostea rupe cercul,
iese în lume
şi-mi oferă ce doresc
împlinit de alta.

O lume de margine

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (6 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––

Se va îndepărta de sine ca apa de izvor
peste pietre sărind,
după ce s-a luptat cu iluzii
văzând că nu poate duce pe umeri
o lume de margine.

Va veni o schimbare din interior,
cuvânt de îmbărbătare,
când se va ridica pe sine în braţe
primind putere de unde nu crede.

Timpul se va încărca de impulsuri
nemaipomenit de ascuţite,
sufletul copt al devenirii
împlinirile omului visând.

În faţa durerii mă voi simţi înţelept,
încrezător în duh,
desluşind cum lumina
în suflet se naşte.

Moartea-i căderea-n pământ
departe-n adânc,
de unde viaţa se urcă la cer.

Cineva

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––-

Simt muşcătura durerii
când urci trupul
pe scara vremii bolnave
pe care o ţin
şi simt cum îţi tragi sufletul.

Cel iubit înţelege
şi-l mângâie
ca pe o parte a sa.

Cred că n-o să mai aud
sunetele înalte,
cineva-mi plânge-n auz
cântece vechi
pe care nu le-am fredonat
de mulţi ani,

cineva osteneşte,
duce scara
într-un alt anotimp
pe care nu-l pot zidi.

Împreună

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––

N-am să fiu
divinul din triunghiul de foc,
unde pâinea şi răbdarea nu se capătă, ci hrănesc,
unde respirul din timp e o frunză.

Nu mă închin limitei,
sunt punctul de sprijin
inima s-o pot însufleţi…

Împreună
până unde nimeni nu scapă
de clinchetul desfrunzit de somn al clipelor
mirându-mă de ce ai rămas în urmă.

Dacă nu sunt sarea care arde rana
ce mă vindecă,

n-am să fiu sângerarea din tine
când tu în mine sângerezi.

Poemele cântă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––-

În noaptea plină de inimile lor,
poemele cântă
pe corzi de chitară.

Păşesc prin ape în somn
fără să se mai culce…

Mângâie cu zâmbetul stele
unde nemurirea există,
lucru ştiut
fără să-l vezi.

Nu pot să-i cobor
înlănţuiţi
de arborele vieţii,

cum nu-i conving
că pe pământ
izvorăşte miere din lacrimi

iar dulcile săruturi
devin amare
şi mor,

ei rămân în poeme.

Neodihnă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

============================================

Noapte-zi şi ciclul se reia
clipele se odihnesc pe drum,
veacurile nu aşteaptă
pe cei care mor.

Astăzi ca întotdeauna
cetăţi apar, cetăţi dispar.
În tot mai multe gânduri
se nasc vise de mărire,
se dezmărgineşte spaţiul
timpul n-are hotare.

Ce facem cu pietrele?
Le aruncăm în focul viu,
unele nu ard şi se trezesc în statui,
în râuri ori în ziduri.
Apele trec, stelele rămân curioase
şi ne aşteaptă.
Zborul continuă,
gândul ne duce dincolo de gând
şi ciclul se reia
cu alţii.

Dragoste şi surâs

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

==============================================

Deznădăjduit de mersul lucrurilor, când m-am luminat
toate gândurile s-au rânduit,
ca până la tine să ajungă plinul
şi nu l-am aflat.

Apoi m-am convins
că nimic nu poate fi oprit,
de vreme ce s-a pornit tăvălugul.
Te-am învăţat uneori prin cuvinte puţine
cum întreţii focul inimii,
Te-am dus la locurile unde se ard vise,
din cenuşa lor aruncată
rodeşte timpul.

Ştiu că ai înţeles la vreme rostul, în cumpănă
cu privirea piezişă,
cauţi în adâncurile tale de nesiguranţă.

Cred că nu-i uşor să te retragi ori să revii
în cetatea cu ceasul oprit în turn.
Porneşte-l!
Iar zilele rămase nimeni să nu le strice,
picură în clipe dragoste şi-n ore surâs.

Dorinţă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

===================================

Mereu ne umplem timpul c-o trăire
Ce-şi lasă-n uitare semnele din trup,
Mereu se naşte-n inimă iubire
Ţesută-n vrajă, de nu mai pot s-o rup.

O urc în viaţă zidind-o în pereţi
Să fie trainici, piatră lângă piatră,
Torn sângele-n moneda ce mi-o cereţi
Dar sufletul nu-l vând, îmi este vatră.

Doamne! Drumul îmi ocoleşte visul
În urma luptei norii fac risipă,
Vreau să se-nchege din cuvinte scrisul
Cerul să prindă-n poeme aripă.

Ultimul stinge lumina (fragment)

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

––––––––––––––––––––––––-
Doi ani… Doi ani scurşi de când am plecat din ţară căutând ceva mai bun, o speranţă, o lumină. Din păcate a trebuit să revin dezamăgit şi singur. Pierdeam astfel şi fata cu care începusem acest drum, pierdeam acolo la Paris totul..
ACASĂ
-Sunt sigur că veţi fi din nou împreună. Trebuie să o înţelegi şi tu.E greu să pierzi o sarcină mai ales când îţi doreşti atât de mult un copil, mi-a zis tanti Anica , mama fetei. Sunt convinsă că o veţi lua de la capăt…cumva…Acum ce o să faci? Nu poţi sta aşa deprimat!
-Trebuie să mă angajez. Banii pe care îi am strânşi nu mă pot ajuta mai mult de cậteva luni, dacă nu intram în tot felul de necazuri mă descurcam bine aici… Aşa va trebui să o iau de la capăt. Din nou! Nu ştiu ce va fi să fie cu divorţul, ultima dată a zis că nu mi-l dă în ruptul capului ca apoi să schimbe foaia…
-De ce nu te duci să predai la şcoală? Nu taie nimeni lemne pe tine.Vrei să munceşti din nou la fabrică? Vrei să te înjure patronul şi mai ştiu eu ce nespălat ? Uiţi că ai măturat străzi şi ai fost grăjdar acolo? Ţi-a fost uşor?
-Mâine mă duc la inspectorat să văd ce acte am nevoie .Acum aş vrea să visez, să uit…
Acasă cu zeci de bagaje împrăştiate, tata plecase pe mare din nou iar mama probabil la vreun congres de medicină. Poze, zeci de poze pe care le iubeam, le uram, îmi trezeau tot felul de amintiri dulci, amărui…
Desfac o sticlă de vodcă şi torn pe cărarea gâtului până când pământul se scurge cu mine la vale într-un carusel nebun. Apoi somnul plin de coşmare…De ce plecase? Unde? Ce se întâmplase acolo, în Franţa? Îmi aduc aminte că de la o vreme făcea vizite foarte dese în Romậnia. Pleca necăjită, obosită, la întoarcere plină de cearcăne. Nici dragoste nu mai făcea cu pasiune. Eram eu de vină? Cine era de vină?…De ce?
Răspunsuri pe care nu le găseam oricât încercam. Detectivul pus să caute răspunsuri a murit într-un accident auto suspect lăsându-mă să plutesc în gol, lăsậndu-ne să căutăm răspunsuri fără o finalitate…
PESTE 4 ORE…
-Astea-s actele care ai nevoie să te înscrii pentru examen. Diploma de licentă, foaia matricolă să fie legalizate…Examenul este pe 14 iulie. Succes… O să fie foarte greu, ăştia vor să scoată ţapi ispăşitori din orice, ai modulul pedagogic făcut? Altfel nu vei preda în caz că găseşti post.
-Îl am pe foaia matricolă, l-am făcut.
-Bun. Mai ai o lună, poţi să te pregăteşti, dacă ai noroc…
-Mulţumesc. Mulţumesc din suflet.
La ieşire din inspectorat mă împiedic de o domnişoară care se uită contrariată la mine zicând:
-Mai încet, musiu, unde fugi ca apucatul? Încă puţin şi mă zburai din pantofi!
-Îmi cer scuze. Nu asta intenţionam…Îmi cer scuze! Aaa!! Magdalenaa!!
-O daa!! Tot ameţit de cap ai rămas, musiu, de acolo din facultate. Parcă te-ai mai împlinit puţin, numai mutra ţi-a rămas la fel. Să bem un suc, parcă aş bea un Chivas royal, au ăştia pe aici?
Bem sucul la Central printre stropii unei ploi ce rupe asfaltul şi la un moment dat zice:
-Vrei să ajungi cadavru didactic? Hm! N-ai altceva de făcut? N-ai şi tu un drum dincolo? Ce cauţi aici în ţara asta făcută praf?
-Se pare că nu am. E singura mea soluţie. Am fost dincolo şi nu mi-a mers bine deloc. Numai necazuri avut-am.
-Desigur. La catedră rămân doar cei care chiar n-au ce face. Restul pleacă cât văd cu ochii. Halal ţară!
-Da .Unii trebuie să rămậnă aici ca să ducă mai departe steagul. Sau cum se zice: ultimul stinge lumina, tu ce faci? Cum îţi merge Magda?
-Ooo! Nu mă pot plậnge, desenează un zậmbet pe dantura albă apoi continuă fericită: Iubi mi-a luat maşină, mă duce în Bora Bora peste două luni, deci e bine…
-Iubi? Tot Maximilian? Parcă cu el ţi-ai dus facultatea, acum?
-Neeeh! Ăla era un sărăntoc, l-am părăsit în anul 5, păi tu crezi că pot sta cu picioarele în sus pe sec? Nu tu maşină? Nu tu club Max? Acu’ îs cu Tino, e cam bătrậnel, dar mă lasă să fac ce vreau eu. Te pup că a venit iubiţel şi-i cam gelos din fire…
Rămân fixat la masă fără a vrea să mă ridic şi aşteptarea îmi este benefică. Pe una din uşi apare o fată în trening albastru, în căruciorul cu rotile. Aş! Asta e Liliana cumva? E posibil oare?
-Hopa! Stai! Stai! Fă-ţi un loc aici, fată hăi!
-Dai voie unei handicapate să bea un suc cu tine? Mă mir că eşti singur… După tenul pe care-l ai, sigur ai făcut plajă toată vara. Unde-i bolunda? De ce nu sunteţi împreună?
-Nu te mira. Amely e plecată cam de mult din viaţa mea. Nu trag nădejdea de a o mai vedea prea curând. Şi-a luat hainele, laptopul şi s-a dus.Tipic pentru ea…
-Nu te plânge atâta. E bine şi cât a fost. Auzi? Vrei să stăm aici? Nu mai bine mă duci la maşină? Nu prea îmi place să încurc şi să se uite toţi la mine…
– Ai maşină? Poţi conduce?
– Poate-s handicapată în cărucior dar asta nu mă opreşte să conduc o maşină modificată, ce ai vrea să mor?  Nu mă las eu atật de uşor cum ar crede unii!
Maşina e parcată nu foarte departe, modificată pentru handicapul fetei, condusă doar cu mâinile. Mai rar să văd aşa ceva !

Neuitată. O baladă. În acorduri de vioară…

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

 

Neuitată. O baladă. În acorduri de vioară…

Parodie-pamflet, prozopoem satiric in memoriam Ciprian Porumbescu (n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Bucovina- d. 6 iunie 1883), la 160 de ani de la naştere, 130 de ani de la dispariţie, respectiv Berta Gorgon (n. 17 martie 1861- d. 17 februarie 1947).

Motto: «Oamenii de geniu sunt meteori destinaţi să ardă pentru a-şi lumina secolul» (Napoleon Bonaparte)

 

…Rafturi… Cărţi cu titluri groase… Îşi aşteaptă cititorii…

Satul… Şcoala generală… Cu lecturi obligatorii…

«Mai demult. Cânta la Stupca. Un mic „greier”. O vioară.

Amintiri ce, la un secol, nu mai contenesc să doară…»

…Printre primele… primite! Cu parcurgere „tihnită”.

Mi-a marcat copilăria. Mi-a rămas (în)tipărită.

Stea cu nume. De legendă. Compoziţii fără moarte.

Fenomen irepetabil. Un talent nativ aparte.

…Ca Esenin, Porumbescu. (Vieţi sumare. Trei decenii.

I-am notat pe „lista scurtă”!  Nişte „condamnaţi” ca… genii!)

Un romantic în gândire. În creaţii şi trăire.

Remarcat de însuşi Verdi. Ca admis” la nemurire”.

…Să încerci să-i faci „portretul”… Lucru greu… Îl ştim cu toţii!

Un tablou din rânduri scrise… Cine n-ar avea emoţii?

Optimismul. Voioşia. Nu păreau să-l părăsească…

Pom sădit ce-şi trage seva din fiinţa românească.

…Falnic chip. Erou. Puternic. Cu profil cioplit în stâncă.

Nobil caracter. Sensibil. Prin simţirea lui adâncă.

Fin umor. Prieten super. Cald, duios, onest în toate.

Era blând. Plăcut la vorbă. Omenie. Bunătate.

…Dispărut de foarte tânăr. „Zeul muzicii, Apollo”.

Şarm. Distins. Ca nimeni altul. Curajos ca… Marco Polo!

Persecuţia… Arestul… Pus sub aprigă prigoană…

Sub furtună. Ca stejarul. Brav  român având „coloană”.

……………………………………………………………………………………

…Un copil timid şi firav. Cam stângaci. Dar perspicace.

Rara lui inteligenţă o vedem în tot ce face.

Pe nedrept. În con de umbră. „Tur de forţă”. Artă pură.

Dat ca etalon. Exemplu. „Unitate de măsură”.

…Nu a fost de unul singur. Peste trepte de arpegii.

Tatăl. Interpret din flaut. Memorabile solfegii.

Iraclie. Alter… Creangă! Natural povestitor.

Om cu dragoste de ţară. Consacrat ca scriitor.

…Interpreţi… tenaci! Din gură. Toţi ai lui aveau „ureche”.

 „Soclul”. „Baza”. „Rădăcina”. Unei „lire” nepereche…

Scurt traseu. Dar incredibil! Un galop de sănătate!

Autentic. Accesibil. Autor de calitate.

…După… câteva cuvinte (!) a „sărit” la portative…

Un atras irezistibil de lucrările votive.

Paradisuri vii sonore. „Dedicaţii” unui cor.

Lirică lăutărească. Prelucrări după folclor.

…„Imn unirii”. „Tricolorul”. „Cântecul latinei ginte”.

„Serenada”. „Rapsodia”. Te vor urmări în minte…

„Inefabila baladă”. Cu vioară şi orchestră.

(Ce lucrare inspirată! …Tehnică „extraterestră”!)

 … „Craiul nou”. Din operetă. Cizelată şi plăcută.

Ritmuri nemaiascultate. Premieră… absolută!

Muzică… de voie bună! Stil „bel canto”. Rafinată.

Piese scrise pentru voce. Ne uimesc şi astăzi, iată!

…„Stupca”…„Prahova”…„Braşovul”… Hore, marşuri şi romanţe.

Exerciţii de cultură. Purtătoare de speranţe.

„Zâna Dunării”…„Camelii”… Reverii… Tonalitate…

Magic. Univers de hore. Ode. Imnuri. Minunate.

…„Malul Prutului”. „Altarul”. Preafrumoasa „Rapsodie”.

„Gaudeamus”… Absolvirea! Genială melodie!

Arc… Triumf… Arcuşul sprinten. Spre aducere aminte.

Zestre. Cântece. Poeme.Operă.Învăţăminte.

……………………………………………………………

…Ilişeştiul şi Suceava. Cernăuţiul şi Viena.

Un elev de… mare clasă! Susţinut de trei „Mecena”.

Miculi şi Mandyczewski. Sau Alecsandri, poetul.

Peste tot. Vei da de dânşii. Când îi răsfoieşti caietul…

…Minge… partituri… popice… şcoală… jocuri de culise.

Frământări… emoţii… temeri… deziluzii… porţi închise.

Dansul… scrima… patinajul… şi agape studenţeşti.

„Arboroasa”, „antic” nume Bucovinei strămoşeşti.

…Patru secole. La Putna. Domnul Ştefan. Sărbătoare.

Invitaţi. Cultura ţării. Regăsiţi în… neuitare!

(Ciprian) „Golembiowski”… (Pre)schimbat în „Porumbescu”.

Slavici, Teclu sau Xenopol. Şi Poetul Eminescu.

…Mari de tot. Să-i pomenească? Unora le vine greu.

Cântăreţ- vătaf- „primaşul”. Trubadurul Vindireu.

„Dionysos”. „În persoană”. Cu „Satirii” şi „Silenii”.

Barzi nomazi. „Figuri de ceară”. „Coborâte” prin milenii.

…O colecţie de cânturi. Niciodată nu mai moare!

Expresivă şi directă. Piese grele, de valoare.

Patriot cu demnitate… (Din picioare mor copacii!)

Datorie împlinită… „Am cântat întregii Dacii!”

……………………………………………………………………..

…Peste tot. În stânga, dreapta. Cei trecuţi. De altădată.

Monumente. Din vechime. O mulţime. O armată.  

Pomi şi flori. Covor de iarbă. „Coame”. Dealuri. Munţi în zare.

Grav discurs. Melancolie. Cu tăceri apăsătoare.

…Feţe triste. Cu ochi umezi. Lacrimi ce se tem să vină.

Şoapte şi priviri. Accente. În  fundal. „Lumină lină”.   

Grupuri, trecere atentă. Printre vechile alei.

Locul veşnicei odihne. Crucea albă de sub tei.

…Cu efigie superbă. Şi inscripţie gravată.

O voi insera intactă. O păstrez „nealterată”:   

„/Iar când,  fraţilor, m-oi duce/ De la voi şi-o fi să mor,/

/Pe mormânt atunci să-mi puneţi/ Mândrul nostru tricolor!”/

…Ne apropiem. În „cercuri”. Paşi discreţi. Sfială multă.

«Voi vorbi un pic mai tare. Poate, Bardul ne ascultă…

(Glasul ghidului. Răsună. Cu sclipiri „condimentate”.)

Muza şi muzicianul… Cuplu spre eternitate.

…O poveste de când lumea. Nici măcar nu este nouă.

El şi ea. „Inseparabili”. Ca un măr… tăiat în două!

Un întreg pentru vecie. Nufărul şi anemona.

Uneori mă duc cu gândul către junii din Verona…

…Ciprian, ca un Romeo. Berta ca o Julietă.

Personaje. Şi simboluri. Cu cerneală… violetă!

Au stârnit regrete valuri. Pagini mii, nenumărate.

„Porumbei şi turturele”. Pasiuni adevărate.

…Impecabil. Crez de viaţă. Să fii sincer devotat.

A ajuns de basm. Spun unii. Un scenariu perimat.

Doar articol de duzină. Sau o haină demodată.

Tot mai rar, mai rar se poartă… Până este aruncată.

… Visuri mari… Efemeride… Călători prin lumi de gânduri…

Fascinante spaţii vaste. Şiruri-şiruri. Stele. Rânduri…

Constelaţii în spirale… Galaxii închipuite…

Teancuri strânse. De arhive… Din speranţe năruite…

…Necuprinse largi imperii cu acelaşi prototip…

Colonii imaginare din castele de nisip…

„Zile din argint şi aur”. Pe un cer cu astre-veacuri.

Din clepsidra-cronometru. Fire… „Ţesături”… Tic-tacuri.

…Mici Dedali. Rebeli sub soare. Umbre ies la promenadă.   

Două suflete pereche. În hârjoană prin livadă.

Jucăuşi. Simpatici  fluturi. Aripi lungi multicolore.

Zbor de vis. Şi despărţire. Trandafiri şi mandragore.

…Tineri. „Verzi”. În floarea vârstei. Par eterni când îi privesc!

De-aş putea întoarce timpul… Mi-aş dori să-i întâlnesc.

Înţeleşi”? Deloc! De unde? Victime… „nepotrivirii”!

Doi învinşi au fost. De soartă. Prinşi în meandrele iubirii!

…E „destin”? Sau „opţiune”? Semne mari de întrebare…

Tainice istorioare. Repetate des, se pare…

Legături comune? Multe! Totuşi, nu a fost să fie!

Încă o idilă… „spartă”! Cu tipar de tragedie!

…O romanţă  depănată. Dulce… acrişor… amară!

Stinsă brusc. În miez de noapte. Într-un început de vară.

Ca o scară ni-i trecutul… O enigmă, viitorul…

Ce nedreaptă este viaţa! Singur drept e Creatorul!»

………………………………………………………………………….

…Leagănul adolescenţei. „Raiul” plin cu locuri dragi.

Drum spre inima pădurii. Pajişti. Rarişti. Brazi şi fagi.

Rugi de mure. Tufe. Zmeuri. Stânjenei şi viorele.

Luminişuri şi desişuri. Din picturi. Acuarele.

…Risipiţi peste coline. Nu mai poţi să îi aduni…

Codrii. De mister şi farmec! Cu fantome din străbuni…

Ca Livenii lui Enescu. Vechiul sat. Odinioară.

Existenţa. Temerară. Nu i-a fost deloc uşoară.

…O Moldovă. Feudală. Ţărani. Vite. Care. Pluguri.

Erau pricepuţi la treburi. Vorbe. Tâlcuri. „Meşteşuguri.”

Un ţinut cu oameni harnici. Straie noi de sărbătoare.

„Înţesat”. Tradiţii, datini. Obiceiuri milenare.

 …Cu fântâni. Pe la răspântii. Ciuturi. Cumpene. Uluce. 

 Turnul cel înalt. „Străjerul”. O clopotniţă cu cruce.

 Lespezi reci. Cu scrieri şterse. Ţarina din cimitir.

 Răposaţi oşteni lui Tomşa, Lăpuşneanu, Cantemir…

…Clăi de fân şi lemne stive. Turme. Verzile imaşuri.

 Robi, clăcaşi umili, bordeie. Case bătrâneşti. Sălaşuri.

 Garduri. Stâlpi. Acoperişuri. Şi îngrădituri. Hambare.

 Holde. Câmpuri. Trudă… gârlă! Ţesturi. Vetre de cuptoare.

…Case cu pridvor. Ferestre. Cu ghivece şi perdele.

 „Cergi” pe „laviţe”. Şi „scoarţe”. Vie, iederă, zorele.      

 Cu rapsozi-scripcari. Fanfare. Clăci, serbări şi şezători.

 Iarna. Gheaţă. Măşti şi porturi. Public. Figuranţi. Actori.  

…Dealul. Bătătura casei. Mai la „margini”. Spre „toloacă”.

Cu grădina de legume. Şi „pomătul” din prisacă.

Curtea largă. Cât… Edenul! Un…„cenaclu”. Pe verandă.

Teiul uriaş. Cu „harfa”. Clopoţei. Cristal. „Ghirlandă”.

………………………………………………………………………………..

…Spirit concentrat. Esenţă. Moştenire de acasă.

În vioara cea străveche. Credincioasa lui mireasă.

Înzestrat de la natură. Excelent ca dirijor. 

A avut de „spus” destule. Publicist. Compozitor.

…Probele „iluminării”. „Curg” la vale. Trec senine.

Manuscrise. Foi şi poze… Mărturii. Mai sunt puţine.

Un incendiu de proporţii… Mistuită. „Casa mare”…

Te întâmpină statuia… Şi „anexa”. „În picioare”…

…A rămas violoncelul… Lângă husa „istovită”…

(S-a „pierdut” casa din bârne… Şi vioara. Rătăcită.)

Un pian ce aminteşte despre clipe fericite…

Faimă. Glorii. Recunoaşteri. Alte vremuri. „Liniştite”.

…Predispus mereu spre boală. L-a urmat îndeaproape.

Până spre Mediterană… N-a fost chip ca să mai scape.

Tulburi timpuri. De restrişte. „Aria înstrăinării.”

Suferinţă. Alinare. Un „concert”. La malul mării.

…I-a fost ultima dorinţă:Aveţi grijă de comoară!

Muzica! Păstraţi-o vie! Nu vreau s-o lăsaţi să piară!”

Cu frânturi de poezie. Printre note muzicale.

S-a retras între coperte. Ca subiect de manuale.

…Doină pe un pisc de stâncă… În oceanul primăverii…

Un martir pentru convingeri…Un apostol al  durerii…

Nu a fost „luat în braţe”. Dimpotrivă, mai degrabă…

„(De)ţinut… din scurt, sub lupă! Să nu-i pierdeţi vreo… silabă!”

……………………………………………………………………………………………..

…Te gândeşti că, azi, maestre, s-a schimbat macazul, poate?

Că vei reuşi în viaţă fără „dar” sau „dat din coate”?

Strângi coroane, recunoaşteri? Să vezi cum primeşti… pe bandă

„Tăvăluguri” de „invenţii”. „Cronici” scrise… la comandă!

…Îţi doreşti o carieră? Reflectoare… şi de toate?

Te va prelu(cr)a „sistemul”! „Retro” merge… ca pe roate!

„Directive”, „circulare” prin „pilotul” de la „manşă”…

Represalii? Cu duiumul! Vor veni în avalanşă!

…Răutăţi. Venin. Otrăvuri. În fiole…„Saramură”!

Observaţii. Comentarii. Cu „asupra de măsură”!

„Teorii”… Împăunare… Aroganţă şi emfază…

Cu discreţie. Secretul. („Karma”!). Ţi se sugerează…

…O „donaţie”? „Contează” ! Dacă vrei să fii de… va(r)!

Cu scop… unic! „Caritabil”. Şi ajungi “artist” de… ba(r)!

(Conştiinţă sau morală… Cum să spunem?… Păi, de unde?

Vei lăsa ceva în urmă?… Mi-aş dori să pot răspunde!)

 …Ca zefirul Rivierei… Simţi în ceafă „răsuflarea”…

Prăfuitelor „vedete”… De tot râsul şi mirarea!

Comedii. Orgolii. Mofturi. Lauri. Premii. Propagandă.

Coterii. Caragialisme. Un vulcan. În (sara)bandă!

…Tura-vura, acuzaţii… că eşti „dus”…(total!)… spre nori

De la hiper-agramate… anagrame de „valori”!

Iar „concluzia”, mesajul: «Vrei să îţi găsim vreo… pată?

Cine ştie? Ia încearcă… Mai gândeşte-te o dată!

 …Dacă încă mai persistă şi te bântuie… mirajul,

Vei primi o „nota bene” după ce accepţi… „virajul”!

Nu pricepi  „recomandarea”? Te „snopim”! Război şi… ceartă!

Îţi pleci fruntea? O, ce veste…! Bine ai venit în ar

………………………………………………………………….

…Se sting fulgere departe. Briză rece. E răcoare.

Vine ploaia în rafale. Peste susur de izvoare.

Se aşterne lin amurgul… Şipote aduc pe seară

Neuitată. O baladă. În acorduri de vioară…

 

…Ciprian Porumbescu: „Voi cânta Doina, să o audă şi Mediterana”

„…Numai ea singură îmi poate da curajul şi puterea de a răbda mai departe şi a duce munca începută la bun sfârşit”, scria Ciprian despre Berta, iar ea răspundea:”Cât de rău îmi pare că nu pot sta faţă în faţă cu acela căruia toată viaţa mea aş  dori să-i fiu cu inima deschisă…” La moartea lui, Berta îi scria Mărioarei, sora acestuia: „Greu de suportat nenorocirea aceasta; mi-a nimicit tot ce am sperat şi am dorit în viaţă. Mi s-a răpit tot ce am numit noroc. (…) Roagă-te, dragă Marie, la mormântul Lui şi pentru mine. Ţie ţi-i dat să fii în apropierea Lui, tu ai putut să-i arăţi scumpului iubirea ta, prin îngrijirea jertfitoare. O, de ce n-am putut şi eu!”. (M. Andronescu)

 

 

     

Dorel Mihai Gaftoneanu, Botoşani, 25 februarie 2013