Arhiva revistei

Descântec de toamnă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 4,00 din 5)
Loading...

==========================================

e ora-n care vântul
începe să danseze,
beat de culori şi frunze,
de cai vânând câmpia
simfonia
răsună-n crizanteme
şi coame despletite

 

e ora să ne prindem
în marele şuvoi
să curgă iar, fierbinte, printre noi,
spaţiul zvâcnind
de doruri şi de ploi….

 

zănatice iele
cu tălpile goale
ne-or ţese-n vestminte
descântec de lună
în noaptea nebună

 

în temple dărâmate
se despleteşte vântul…
statuile sunt sparte
şi-n catedrale verzi
suntem săgeţi în arcuri
întinse spre amiezi

 

pământul, preot tânăr,
slujeşte în altar
dansează, dansează
vântul hoinar

 

suntem iar vii, cenuşa
mai aşteaptă,
nu-i încă ora
trecerii prin poartă

 

putem să ne întoarcem
în lupii de antan,
lupii frumoşi
şi veşnici,
cu colţi de chihlimbar

 

putem să ne întoarcem
cu toamna şi cu vântul…

Copac

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

========================================

Dumnezeu vegetal,
înverzeşte
pentru hiene
şi
pentru îngeri

 

Creşte spre Cruce,
prin palme,
prin sânge

 

Nunteşte-n furtună:
veninul e miere
şi
apa e vin

 

Supremă kenoză,
coboară-n călăi
şi-n victime: gemeni!

 

Adună în palmă
cărările toate:
pelerini
şi
gloate

 

Suprema kenoză
ne-nvie prin moarte.

Preotul

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

==========================================

Lumina tăcerii

preotul

tânăr

tată din Tată

 

Sipet în fântână

 

Câteodată,

apele

se dau la o parte

tăcerea

dă glas

cereştilor sfere

Biserica de la marginea drumului

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

=====================================

Ca de atâtea alte ori, trec şi azi prin faţa bisericii de la marginea drumului. Iisus e tot pe cruce, de dinainte de veci. Nu vine nimeni să-i coboare trupul, să-l ungă cu miresme şi să-l înfăşoare în giulgiuri parfumate. Crucile din stânga şi dreapta Lui sunt goale, cine să-i răstignească pe tâlhari? Nepăsători şi siguri, trec calcând apăsat. Paşii răsuna ca nucile sparte. Niciunul nu râde, s-au plictisit să-i ceară să-şi dovedească dumnezeirea dându-se jos de pe cruce.
Îl privesc şi-i văd sufletul, subţire abur luminos, ieşind şi înalţându-se spre cer. Va depune la picioarele Tatălui întrebarea care cutremură lumea de 2000 de ani: “Eli, Eli, lama sabachthani”?
Stau îndelung în faţa bisericii, sperând să capăt un răspuns, Răspunsul!
Tună, undeva departe….nu înţeleg, nu înţeleg. Eli, Eli…strigă El, strig eu?
Cine mi-a spus cândva “răspunsul e în tine”?. Nu, răspunsul e în comuniune. Tâlharul însă este întotdeauna singur. Eli, Eli, sunt singură?
Tună într-una sub cerul închis. Aici, pe pământ, ropotul nucilor dezlănţuie iadul. Îmi amintesc de ce va fi: “Să nu fie fuga voastră iarna”.
Stau nemişcată, de teamă să nu-mi aud paşii sunând ca nucile sparte.
Mă uit în palme şi văd un câmp cu maci. Are forma unei inimi. Pulsează. Dureros. Respiraţia capătă ritmul întrebării.
De jur împrejurul meu se conturează un cerc de lumină. Stau în centrul cercului. E cald ca în adâncul apelor clocite de Marea Pasăre Albă. În afara cercului, zgomotul nucilor sparte e din ce în ce mai puternic. În cerc, e linişte. Lumina izvorăşte din Cruce. Raspunsul!

Levitaţie

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

=============================================

Traversez dimineaţa ceţoasă
cu noaptea neîndeajuns dormită
scâncid agăţată de poale
şi-mpedicându-mi paşii
la semafor îmi opresc buimăceala
lovind-o brusc fără scuze de osul frontal
şi căut din priviri abia ghicitul cer
în speranţa de a mai putea levita doar o clipă
pe urma unui zbor de păsăre
culoarea stridentă
roşie ca mărul lui newton
îmi atinge pe neaşteptate pleoapele clipind poruncitor
– stop pune stop viselor trezeşte-te –
mă conformez păşind deîndată
peste zebra abia schiţată sub mâzga asfaltului
scrâşnetul metalic
şi plesnetul de consistenţa flegmei
de vocale şi consoane mixtate cu ură-n
– „căscata” –
îmi lovesc cu putere timpanul
proiectându-mă pe celălalt trotuar
şi paşii mei îşi urmează programata traiectorie
cu toate simţurile zadarnic restartate
pentru că uite-le cum înregistrază haotic
surâsul tufănelelor înflorite
declicul aparatului de fotografiat mânuit
de bătrânul ce îşi deschide şi gura sincron
încremenind în expresia tâmpă
uluitoarea cromatică a toamnei
semnul crucii desenat peste piepturi
de trecători în dreptul bisericii
– cu graba unei semnături în condică –
şi peste toate
penentrant
mirosul ascuţit şi acru al
singurătăţii.

Fabulă despre renumita gripă porcină

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

====================================================

Fabulă despre renumita gripă porcină
[Sau fals tratat despre cum trebuie să… (nu) ne informăm despre gripa porcină]
Creaţie cu accente din Mistreţul cu colţi de argint de Ştefan Augustin Doinaş dedicată bunului prieten Gh. Hreapcă, Botoşani.

Supărat nevoie mare, spume Dunăre la gură,
Un mistreţ îmi povesteşte, rău călcat pe bătătură,
Printre dinţii “puşi”, din aur… (numai colţii din argint!)
O păţanie recentă. Caut să-l redau succint.

…Vrând să ştiu ce e cu gripa şi, mai mult, cum o să fie,
Nu demult, acum o lună, am făcut o nebunie,
Când, trecând prin piaţa mare, m-am oprit la ‘nea Andrei,
Cel cu papagalul verde şi planete câte vrei…

Pe planeta ce am tras-o, îmi spunea în trei cuvinte:
Că: “Porcina va apare, fii atent şi ia aminte,
(Este fără îndoială, zero dubii nu încap,
Şi le spune şi la alţii… să le intre bine-n cap!),

Doar atunci şi numai dacă se produce un impact:
Omul, pasărea şi porcul, dacă intră în contact,
Omu-i nea’ Andrei, desigur, pasărea e papagalul,
Tu, care ai tras «planeta», eşti… al treilea, animalul!”

La o zi după aceea, am făcut «gripa porcină»,
(Febră, greţuri şi frisoane)… ce cu moartea e vecină.
De atunci, eu, niciodată, nu citesc nici un “papirus”,(*)
Nici ziare, nici reviste… să dea gripa-n el de virus… :-)))

(*) Cu o recomandare aparte pentru persoanele care suferă de suingripofobie…

Ultima ploaie torenţială

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

============================================

 

La întalnirea verticalelor,

a mea

şi-a fulgerului,

 

va veni

o ploaie torenţială,

finală

 

atunci

va fi plecarea…

 

straturile de sare

adunate

cu fiecare privire înapoi

se vor topi…

 

în urma mea, orchestra

va cânta

aceeaşi amplă simfonie

 

poeţii, în Cetate,

vor săpa, să scoată

poeme din asfalt,

în lipsa pădurilor…

în albiile secate

să strecoare luna,

argintul ei

să curgă în cuvânt

 

eu,

voi continua

să-ţi scriu

pe nori,

şi să-ţi trimit

în cale câte-o frunză,

să-ţi fie

sare

şi argint

şi ploaie…

 

neuitare

 

Anca Tanase

Cobra literară

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

==================================================

Motto: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)
Cobra literară

Fabulă-parodie-pamflet, subspecie literară recomandată umoriştilor… de profesie, cu accente şi reverberaţii satirice preluate din articolele de răspuns ale Poştei redacţiei a lui Alex Ştefănescu…

… Deşi, poate, pentru unii, vor fi rânduri cu venin,
Aducând amărăciune- mătrăgună şi pelin,
Voi reda o scurtă parte- un fragment-comunicat,
(Autorul e un şarpe- unul rar… un unicat!)
Dintr-o “hidră monstruoasă” cu pretenţii de “lucrare”,
Şi idei din “arsenalul” unei “cobre literare”.
…………………………………………………………
… Dintr-un haos fără margini de idei şi de cuvinte,
Fără reguli şi tipare conturate clar în minte,
Cu intenţii exprimate doar prin semne şi priviri,
După cazne seculare, repetate plămădiri,
Apăru şi prima strofă, o invenţie străveche…
Deşi, poate, pentru unii, pare… floare la ureche!
În limbajul unor vremuri având gust de praf de cronici,
Cu un veac mai înainte până să apară Donici,
Ne spunea un Văcărescu: “În grădină am o floare…”
(O dilemă…”gordiană”, fără nici o rezolvare…)
Şi privea către “tulpină”… parcă i-ar fi stat în gât,
Să o taie, să o lase, rău de tot nehotărât…
…………………………………………………………
Peste timp, poeţii clasici, făcând multă tevatură,
Şi-au găsit, cu greutate, locul în literatură.
Moda «retro», trudă multă , având rime cizelate,
Poezie cu tradiţii, versuri îndelung lucrate,
Exit buruieni vulgare, texte bine îngrijite,
Epitete, comparaţii şi metafore gândite,
Având teme din istorii, din natură, din iubire,
Accesibile chiar mie… fără multă pregătire!
………………………………………………………….
Alta, «neo-post-modernă», poezia cea abstractă,
Limpede precum…vederea unui ochi cu cataractă!
Inegale, fără rimă, versuri cu abstracţiuni,
Cu formule şi relaţii abundând de noţiuni,
Unele atrăgătoare, altele… ciudate rău,
(Nişte simple muşuroaie cu pretenţii de… Ceahlău!)
Scrise, spun chiar autorii, într-o pauză de masă
Sau pe scaun, în tramvaiul ce îi duce către casă….

Vorbe scoase cu un forceps, dintr-un timp al nimănui,
Deci, atenţie la limbă, când încerci ca să le spui :
“Nevroextrasincopate ortoparaechimoze,
Trombosincrovertebrate, ludice metamorfoze”!
Aici sper că nu vă scapă… nici nu ar fi fost prea greu,
Şi aţi descifrat mesajul… cât l-am înţeles şi eu!
Abundând de compoziţii şi expresii «la plesneală»,
Par a fi la gripă scrise, cu frisoane de răceală…
Unele semi-normale, altele clasificate
Ca expresii «cu licenţă» ce se cer antifonate.
Unii critici fără milă le numesc “elucubraţii”
«Ce din coadă or să sune»… cu hilare intonaţii!
Ducând sensuri, înţelesuri ultra-mega-încifrate,
Sper din suflet să rămână… undeva de tot în spate!
“Consecinţe” ale unor… ”procesoare” cu avarii ,
Nu ştiu dacă e nevoie de mai multe comentarii:
O grămadă de cuvinte cu un singur ”micro-scop”,
De a fi luate-n seamă… Şi cu asta, am zis: “stop!”
……………………………………………………………..
Întrebând un mare critic ce e după modernism,
Mi-a spus câteva cuvinte de un complicat sofism;
“Acum este “new age I.T.”- şi chiar nu ştiu cum să zic,
Mai “pre înţelesul nostru”, e un nothing… nu-i nimic!
“Merry Christmas!/ Ciao, tutti!”/ e urarea de Crăciun,
“Happy Year!/ Vă pup, amigos!”/ în loc de “Un an mai bun!”,
Iar un “jingle bell” ajunge… perimatul zurgălău.
(“Tom Sawyer”… critic de artă, tăietor la fierăstrău.)
Modernisme şi tradiţii rău se văd înceţoşate,
E derută generală, criză de identitate…
Ce ocazie mai bună unui geniu oarecare
Ca poet să «promoveze». Ce prilej de afirmare!
Ştiu că pentru vorba asta, nu am nici o îndoială,
Straşnică şi meritată, voi primi o chelfăneală,
Toţi ca unul, zeci de critici, vor sări ca nişte zmei,
Făcând semnul de… «Good point!»: «Locul lui, groapa cu lei!»
Stimat juriu, stimaţi critici, n-am obiecţii la sentinţă,
Totuşi, cum e obiceiul, am o ultimă dorinţă:
În loc de stilou, să puneţi cu toţi mâna pe lopată,
Să vă văd (măcar o dată!), având fruntea transpirată!
Cât mai largă şi adâncă! Să nu fie groapa mică!
E pericol public mare dacă scapă… vreo “pisică”.
Şi, în plus, la animale, asta ştie fiecare,
Normele europene cer «condiţii de cazare».
… Iar când terminaţi «gropiţa», toţi pe mal, aliniaţi,
Să vă spun mai vechi proverbul… pentru cine o săpaţi!

Nunta cu marea

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

Marea

e Venus,

VICTRIX

pat de nuntă,

şi sicriu

pentru somn lung, înconjurat

de păsări şi avioane

prăbuşite

încă

din pântecul matern

marinarii-şi

visează adormirea în apele ei,

cu ochii plini

de peşti lascivi,

corăbii

şi perle visătoare

provă cu provă, marea le deschide

braţe de val şi spumă

şi-i învaţă

să despice

cu pieptul uragane

să râdă

şi să sape

cărări spre curcubeu

îi învaţă

frumuseţea tăcută a vântului

îngenunchiat,

rugându-se

în resturi de biserici

fluxul şi timpul nu aşteaptă

în adânc, ating

esenţa lucrurilor, simplă:

echilibru, puritate şi linişte

drumul e unul,

singurul,

din întuneric la lumină.

 

Toamnă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

 

E tristă Toamna în grădină,

Căci vântu-i smulge voalul, i-l deşiră,

Că roada ei dospită e-n cămară –

Şi iarna o va prinde goală.

*

Şi totuşi norocoasă-i firea vegetală

C-aproape moare, dar renaşte iară…

Că iarna nu-i va frânge viaţa

Şi-o va împodobi din nou verdeaţa…

*

Ce-ar fi să fie-aşa cu omul –

Să amorţească-n toamna lui, ca pomul,

Şi să-nflorească iar în primavară…

Şi iaraşi să mai aibă-o…vară.

*

Iar când o toamnă va-mplini 

Sorocul omului pătruns de vegetal,

Să fie asta-ntocmai cum ar fi

Că a plecat din viaţă un…stejar.