Arhiva revistei

DANTE MAFFÌA ŞI „ROMANUL LUI TOMMASO CAMPANELLA”

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

==================================================

Institutul European, Iaşi, 2012, 273 p

Întreaga existenţă a protagonistului acestei cărţi ( traduse în limba română de subsemnatul), Tommaso Campanella, aparţine de senzaţionalul veritabil, mai bine zis de fabulos:umilul copil  ce păştea caprele preotului dintr-un sat oarecare din Calabria, Stilo, este închis la 13 ani într-o mânăstire dominicană; tânărul călugăr, suspectat de lecturi ale unor opere “eretice” (între care şi… De rerum natura de Horaţiu), de o gândire ce n-avea nimic de-a face cu tiparele şi canoanele ruginite ale vremii, va ispăşi aproape 30 de ani de temniţă grea: braţul secular al ocupantului spaniol se aliază cu braţul Inchiziţiei spre a aneantiza un spirit ce-şi depăşea cu mult epoca prin erudiţie şi noutatea revoluţionară şi profetică a scrierilor sale filosofice, teologice, astrologice, astronomice şi poetice, tipărite în Germania, Olanda, Franţa etc., asemeni unor înaintaşi şi contemporani celebri tip Bernardino Telesio, Giordano Bruno sau Galileo. Odată eliberat, ia drumul Franţei, unde, sub ocrotirea regelui Ludovic XIII, va deveni profesor la Sorbona. Slujba funebră la înmormântarea fostului copil de cismar va fi rostită chiar de cardinalul Richelieu.

Romanul lui Tommaso Campanella, sub aparenţele unei biografii esenţiale, este o ficţiune alertă şi ataşantă, împletind realismul crud cu fabulaţia, documentul cu imaginarul simulant-delirant al deţinutului. Dante Maffìa  focalizează un destin de excepţie, titanic, italian şi planetar totodată. Autorul acestui roman nu pregetă când şi când să transforme ficţiunea în autoficţiune de tip autoreferenţial. Cititorul va afla mai multe însă despre neînfricatul şi genialul  calabrez al Renaşterii târzii, autorul celebrei capodere a literaturii utopice, „Cetatea soarelui”, din prefaţa criticului, poetului şi romancierului Corrado Calabrò.

O  ştire proaspătă despre Dante Maffìa se cuvine a fi împărtăşită cititorilor: candidatura sa a fost supusă juriului premiului Nobel pentru literatură 2012. Înafara zecilor de romane, cărţi de poezie, eseuri şi articole, autorul se află în linia întâi a celor mai fierbinţi  probleme sociale precum imigrarea, şomajul şi exodul pe mare al unor disperaţi din Africa şi Asia debarcaţi în Italia, ospiciile, fabricile pline de riscuri etc. Tradus aproape în toată lumea, a primit numeroase premii pentru scrierile sale, precum şi medalia de Aur  conferită de preşedintele Republicii Italiene, Carlo Azeglio Ciampi.

EVENIMENTE PE SITE-UL BIBLIOTECII NAŢIONALE CENTRALE DIN ROMA

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

===================================================

 Poeţi români la răscruce: continuitate şi ruptură

 Biblioteca națională centrală din Roma

Asociația culturală română-italiană PROPATRIA

Asociația culturală româno-italiană PROPATRIA;

Asociația culturală de promovare socio-culturală DACIA

                          28 septembrie 2012 – Prezentare volum

In cadrul iniţiativelor organizate cu ocazia ANULUI CULTURII ROMÂNE ÎN ITALIA,  Biblioteca nazionale centrale di Roma in colaborare cu Asociaţiile Culturale culturale Dacia şi Propatria prezintă cartea scrisă în italiană de dl. Geo Vasile şi apărută de curând la Fundaţia “Scrisul românesc”
                                             

                                           Poeti romeni al bivio: continuità e rottura.


Volumul adună între copertele sale eseuri şi un florilegiu bilingv din poeziile a 24 dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani, în versiune italiană a reputatului italienist şi critic literar Geo Vasile din Bucureşti.

Întânirea  se va bucura de participarea extraordinară a cunoscutei scriiitoare bucureştene, autoare a 10 volume de poezie, cel mai recent lansat pe 14 sept. a.c. la Librăria Sadoveanu

MARIA CALCIU

Serata poetică va include şi un recital de poezie italiană. Publicul va putea asculta versuri în original şi în limba română, traduse de acelaşi Geo Vasile.

Iată câteva nume prestigioase:
Giorgio Caproni (Centenar), Dante Maffìa, Francesco Baldassi,

Roberto Mussapi, Angelo Sagnelli, Marzia Spinelli, Rossella Pompeo ecc.
Cartea va fi prezentată de: Tatiana Ciobanu, Anna Maria Campogrande, Tiziana Colusso, Marzia Spinelli, Therzinha Teixeira de Siqueira, Mioara Moraru, Francesco Baldassi etc.

Moderator
Roberto Piperno

Lectură poezii
actriţele Ana Calciu (Bucureşti) e Emanuela Ionică (Roma)

Cu această ocazie va fi conferită o distincţie pentru vei peste 40 de ani de viaţă dedicaţi promovării celor două culturi,  română şi italiană,  criticului şi italienistului Geo Vasile, membru al USR, secţia de critică

 

Venerdì 28 septembrie 2012
orele 17.00

Info:
Ufficio stampa e promozione culturale

Tel. 064989344
e-mail: ufficiostampa@bnc.roma.sbn.it

 

Poeti romeni al bivio: continuità e rottura

Biblioteca nazionale centrale di Roma – Associazione culturale rumeno-italiana PROPATRIA; Associazione culturale di promozione socio-culturale DACIA

28 settembre, 2012 – Presentazione volume

Poeti romeni al bivio: continuità e rottura
a cura di Geo Vasile

Nell’ambito delle iniziative organizzate in occasione dell’Anno della cultura romena in Italia, la Biblioteca nazionale centrale di Roma in collaborazione con le Associazioni culturali Dacia e Propatria presenta il libro
Poeti al bivio: continuità e rottura.
Il volume raccoglie saggi e un florilegio bilingue di 24 tra i più importanti poeti romeni contemporanei nella versione italiana del noto italianista e critico letterario Geo Vasile di Bucarest.

L’ncontro potrà vantare la partecipazione straordinaria dell’inclita scrittrice romena di Bucarest
la dott.ssa. MARIA CALCIU di Bucarest.

La serata includerà anche un recital di poesia italiana, tra i quali facciamo i nomi più importanti di:
Giorgio Caproni, Dante Maffìa, Francesco Baldassi, Roberto Mussapi, Angelo Sagnelli, Marzia Spinelli, Rossella Pompeo ecc.

 

Relatori
Tatiana Ciobanu, Anna Maria Campogrande, Tiziana Colusso, Marzia Spinelli, Therzinha Teixeira de Siqueira, Mioara Moraru, Francesco Baldassi, Geo Vasile, Maria Calciu

Moderatore
Roberto Piperno

Lettura poesie
le attrici Ana Calciu e Emanuela Ionica

In occasione sarà conferito un riconoscimento per oltre 40 anni di vita dedicati alla promozione delle due culture romena ed italiana al traduttore ed italianista Geo Vasile

 

Venerdì 28 settembre 2012
ore 17.00

Info:
Ufficio stampa e promozione culturale

Tel. 064989344
e-mail: ufficiostampa@bnc.roma.sbn.it

 

 

Portret din „Aproape liniște”

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 4,50 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––

Luni 20 august 2012, o zi ca oricare din calendar, o zi fără cruci ce însemnează zilele în care serbăm sfinții, fără roșul zilelor libere de la guvern, o zi. O zi în care se pot întâmpla atâtea sau nimic. O zi normală, hm de poate fi normal ceva în secolul XXI. Totuși nu este zi în care să nu serbăm nimic, cum nu este o zi fără cruce (mai roșie, mai neagră, ușoară sau grea) în fiece zi cineva a pornit pe drumul vieții și-și poartă crucea, în fieștece zi s-a născut un om.

Într-o zi de două zeci a luni August în anul 1952 undeva în România, mai exact comuna Pleşoi, judeţul Dolj vine pentru lume un om, se naște cea pe care o voi  numi astăzi, la distanță de 60 de ani, doamnă a scrisului românesc, omul de litere Mariana Pândaru.

În 1956 se mută împreună cu familia la Anina, jud. Caraş-Severin, unde urmează şcoala primară şi liceul. Frecventează Cenaclul literar „Semenicul“ din Reşiţa. Urmează apoi o Şcoală postliceală de informatică – operatori calculator, la Sibiu. Se stabileşte la Hunedoara, şi lucrează în cadrul Centrului de Calcul al Combinatului Siderurgic Hunedoara.

Devine membră a Cenaclului literar „Flacăra“ Hunedoara.

Debut literar: 1974, în revista „Tribuna” de la Cluj.

În 1981 se căsătoreşte cu poetul Valeriu Bârgău şi au împreună un fiu.

Face parte din gruparea de pe lângă SLAST, suplimentul literar-artistic al „Scânteii Tineretului” şi alături de cenaclul „Confluenţe” participă la numeroase turnee în diferite zone ale ţării. Citeşte în cenacluri importante din acea perioadă: „Numele poetului”, „Orizont”, „Amfiteatru”.

În 1987, debut editorial la Editura „Facla” din Timişoara, cu volumul de poezii „Dincolo de râu, câmpia”.

În 1990 alături de soţul său, Valeriu Bârgău înfiinţează Grupul de publicaţii CĂLĂUZA care cuprinde: săptămânalul „Călăuza noastră”, editura „Călăuza” şi revista de cultură „Ardealul literar”.

Între 1991 – 1995 urmează cursuri de jurnalism la Bucureşti şi Timişoara.

În 1996 devine membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.

În 1999 urmează Cursul Internaţional de Jurnalism de la Salzburg, în cadrul Academiei de Jurnalism din Austria.

În 2001 devine membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Numele Marianei Pândaru este bine cunoscut iubitorilor de literatură , doritorilor de poezie în special. De aproape patru decenii, de la debutul în revista Tribuna, din 1974, Mariana Pândaru s-a dedicat literaturii şi a oferit cititorilor volume valoroase, astfel pot spune Mariana Pândaru are un fiu natural și o mulțime de copii deoarece cum pot fi numite altfel cărțile a căror autor le este:

Dincolo de râu, câmpia – versuri pentru copii – Editura Facla, 1988; Salt mortal – versuri – Editura Călăuza, 1992

Daruri – jucării, versuri pentru copii, Editura Călăuza, 1994; Ferigi înzăpezite – versuri – Editura Helicon, 1996

Noaptea sărbătorilor – versuri pentru copii – Editura Călăuza, 1997

Lacrima de ambră – versuri– Editura Călăuza, 1998

Parisul din inima mea – note de călătorie – Editura Călăuza, 2001

Fulgere pe mare – antologie – Editura Călăuza, 2002

După căderea nopţii – versuri – Editura Danimar, 2007

Memoria faptelor – Editura „Călăuza v.b. “, 2009

Medicina ca misiune (în colaborare cu Dan Cioată) – Editura „Călăuza v.b.“, 2010.

Astfel  Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva organizează luni, 20 august 2012, ora 17.00, în incinta Deva Mall, etajul patru, Salle d’Or, o manifestare culturală dedicată poetei Mariana Pândaru, la împlinirea a 60 de ani de viață și aproape 40 de ani de activitate literară.

Ziua de 20 08 2102 nu a mai fost o zi simplă de vreme ce dubla aniversare a scriitoarei Mariana Pândaru a prilejuit, celor aflați în incinta Deva Mall, Salle d’Or, nu doar bucuria întâlniri cu sărbătorita ci și lansarea volumului de poezie intitulat „Aproape liniște / Almost silence”, apărut la Editura DaniMar din Deva, în ediție bilingvă română-engleză. Traducătorul versului Marianei Pândaru în limba engleză fiind poeta Muguraș Maria Petrescu, iar prefața este semnată de reputatul poet Preot Theodor Damian din Statele Unite. De asemenea, a fost prezentată și o biobibliografie Mariana Pândaru, realizată de Biblioteca Județeană în condiții grafice excelente.

Cum timpul trece s-a încheiat și manifestarea, caut un momente propice pentru a sta de vorbă cu autoarea. Aveam în gând de acasă o chițibușie, voiam un interviu pentru prietenii culturi din Orăștie. Greu de găsit răgazul, prinsă între flori și cărți doamna Mariana acordă autografe și răspunde felicitărilor și totuși prind o scurtă pauză a dânsei și intervin.

Dan Orghici: În primul rând vă doresc la mulți și binecuvântați ani din partea prietenilor și cititorilor dumneavoastră de la Orăștie! Ca mai apoi să vă întreb dacă scriitoarea Mariana Pândaru se simte împlinită, cum se simt florile din ani pe fruntea dumneavoastră?

Mariana Pândaru: Mulțumesc frumoșilor oameni din Orăștie și le doresc tot binele! Cât despre împliniri, păi un scriitor nu se simte împlinit decât prin cititori, cel ce te caută sau nu printre rafturile librăriilor, acela este cel ce dă măsura împliniri, pentru-că dacă dumneavoastră domnule cititor nu ați fi fost eu aș fi fost un anonim așa că se cade să vă mulțumesc.

Cum se cade să mulțumesc celor prezenți azi aici. Domnului Sebastian Bara și minunatului colectiv de la Biblioteca Județeană, domnului Doru Dinu Glăvan (președinte Uniunea Ziariștilor profesioniști din România ), poetei și prieteni Muguraș Maria Petrescu, părintelui Theodor Damian din Statele Unite, actriței Isabela Hașa pentru minunatele momente poetice, colegilor și prietenilor de la Uniunea Scriitorilor din România, vouă dragi colegi de la Asociația Scriitorilor din jud. Hunedoara, prietenilor și tuturor celor prezenți azi aici fie și spiritual.

Ziceai de „flori de ani”, ei bine Dane, port o cunună cu care mă simt bine acolo la locul ei și crede este frumoasă și ușoară întrucât eu mă simt tânără. Mă simt ca la două zeci de ani!

Dan Orghici: Spuneați la un moment de începuturile dumneavoastră scriitoristice, ce ați schimba dacă ați avea putința de a vă întoarce în timp sau ce ați face altfel?

Mariana Pândaru: Fac parte dintr-o generație iar această generaţie aş numi-o generaţia tampon, fricțiunile dintre cei ce ne conduceau înainte de 90 și scriitor ca mai apoi pseudo libertatea de după au făcut ca mai tot timpul să resimțim bufniturile ce se transmit de la locomotivă înspre vagoane. De schimbat? Ei bine ar însemna să cred că nu am trăit frumos dar nu este așa, am trăit greu dar frumos. De la primele ședințe ale Cenaclului literar „Semenicul “ din Reşiţa, ca mai apoi toate întâlnirile artistice la care am luat parte, căsătoria cu Valeriu Bârgău și mai apoi nașterea fiului nostru, cărțile, editura, ziarul „Călăuza” și revista „Ardealul literar”. Toate cele enumerate aici sunt împliniri, lucruri și fapte bune și frumoase, iar ce bun și frumos este nu aș schimba și nici nu aș face altfel. Să nu înțelegi că aș fi mulțumită pe deplin, nu sunt așa că mai am multe de făcut, multe de scris și mult foarte mult de dăruit iubitorilor de frumos.

Dan Orghici: La ce lucrați, ce planuri de viitor aveți?

Marina Pândaru: O, nu mă întreba că nu știu, depinde…

Dan Orghici: Anume de ce?

 Marina Pândaru: Depinde de timpul care îmi mai este dat!

Dan Orghici: Vă mulțumesc  dorindu-vă activitate rodnică și sănătate!

Marina Pândaru: Și eu mulțumesc!

 

Mă-nclin, Dan Orghici

Rânduri scrise pentru Iorga…

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––

Rânduri scrise pentru Iorga…
Motto: „Au prezentul nu ni-i mare…?” (Scrisoarea III, Mihai Eminescu)
Parodie-pamflet cu teme actuale dedicată memoriei marelui om de cultură Nicolae Iorga.

… Mi-am propus…(a câta oară?)… să îi creionez profilul,
Geniului de… carieră, un Voltaire-autohton,
Patriarhului…culturii de roman-foileton,
… Drumul printre aştrii vremii. Viaţa, opera şi stilul.

Reputat savant, ilustru. Autorul de sinteze.
Fondator de publicaţii. Drumuri noi. Deschizător.
Literat şi om de arte. Cu un „ochi”pătrunzător.
Creator inconfundabil. Drame. Poezii. Geneze.

Orator fără pereche. Monograf incontestabil.
Cărţi. Memorii. Lungi tratate… Câtă frunză, câtă iarbă.
Studii multe. O grămadă. Cam cât… firele-i din barbă.
Cercetaş al României. Om politic redutabil.

Brad bătrân. Unul sihastru printre pomii fructiferi.
Energie? Colosală. Viziune. Un gigant.
Unul dintre „greii” ţării. Corp celest itinerant.
Ignorat pentru o vreme. Cu probleme de…„vederi”.

Aromân la rădăcină. Tot de-ai noştri. Nişte… neamuri.
(… Iarăşi mi se rupe vârful… De la scrisul apăsat.
Tot încerc. Nu-i bun creionul? De trei ori mi l-am schimbat…)
… Marele copac-istoric. Roade grele printre ramuri…

Un titan, legendă vie, una cu profil aparte.
… Necesar? Indispensabil. Precum pi-ul matematic.
Cât de bine îl cunoaştem? Va rămâne enigmatic.
Vârf de munte accesibil pe cărările din carte…

Şcoli. Academii înalte. Cu onoare l-au primit.
Nu l-am întâlnit. Desigur. Nu aveam de unde asta.
Eram… „minus”. Cu decenii. Când s-a întâmplat năpasta.
… Trecerea în altă lume. Grav delict. Unul cumplit.

… Straniu ev. Careu de stingeri. Poate unii l-au uitat.
Tragedii. Nemuritoare. Întâmplate ca mai ieri.
Oameni mari. Erau toţi patru. Un qvartet de premieri.
Cu acelaşi… diagnostic! Adversar eliminat!
…………………………………………………………………………….
După şaptezeci de toamne, s-a schimbat doar eticheta,
Nimeni nu acceptă vârfuri, formatori de conştiinţe,
Fără nici o judecată… (care legi?)… se dau sentinţe,
Şi din nou se scriu istorii. Cu… buretele şi creta.

Mă voi referi la (c)arte. Spaţiu larg desfăşurat.
Cavaleri purtând coroane. Precum… Ordinul de Malta.
Loc au toţi. În teorie. Viaţa ne va spune alta.
Cercuri. Grupuri. Interese. Unele de condamnat.

Mai recent, la altă scară, se obişnuieşte, iată,
Sarcofagul de tăcere peste cei fără noroc,
Cum spunea maestrul Creangă… astupaţi sub oboroc!
De mesajul lor, poporul, să nu afle niciodată!

Vinovaţi de… lapidare? Se cunosc, se ştiu prea bine,
Lupta lor? Vor să rămână printre cei ce au un nume!
Cât de mici pot fi la suflet! Unii care scriu volume.
Detractorii. Strânşi în caste. Cei care distrug destine.

Vezi omisiuni flagrante. Promovări de mântuială.
Comando-uri. Şi guerile. Lideri ce citesc în stele.
Prea puţine lucruri bune. Mai adesea, cele rele.
… Lumea noastră literară. Cunoscută. Actuală.

Botoşani

Să nu spui ceea ce ai. Omul gravidă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––

Să nu spui ceea ce ai
să ţii în tine totul ca într-o singură cuşcă de hulubi
(gânduri, sentimente, sexualitate, durere,
chin, chiar şi voci de dincolo)
să ţii în tine totul
fără să-ţi pese că toate se înmulţesc
până când nu mai încap într-o singură cuşcă de hulubi
şi devii omul gravidă.
Să nu spui ceea ce ai
să ţii în tine totul ca într-o singură cuşcă de hulubi…

Oraşul tăcerii. Valuri în deschidere

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––

Pe stradă, la semafor, pe trecerea de pietoni
lumea îmi spune că a mai rămas
doar acel rău orb ce curge în valuri
şi îneacă vieţi.
În rest, leşuri izbite de valuri
şi aruncate pe sub maşini şi ele izbite de câte un zid de beton.
(Aici era Biserica ; dincolo Poşta ;
pe aleea principală o grădiniţă particulară ;
la două blocuri distanţă o farmacie…)
Acum pe stradă, la semafor, pe trecerea de pietoni
lumea îmi spune că a mai rămas
doar acel rău orb ce curge în valuri
şi îneacă vieţi.

Cititorul de Bernard Schlink

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––-

Deunăzi mi-a căzut în mână romanul lui Bernard Schlink, nu a fost deloc un gest premeditat, ci mai degrabă o întâmplare, care m-a surprins într-un mod plăcut. Fiind în vizită la o prietenă, am văzut titlul surâzându-mi din biblioteca ei şi fiind curioasă, prietena mea nu a avut altă soluţie, decât să îmi împrumute romanul.

Cum mă ştiu o pasionată citioare, titlul:

Cititorul parcă mă intriga, mă gândeam că o să-mi destăinuie ceva taine, pe care drept cititoare nu le-am pătruns, dar a făcut mult mai mult decât atât, romanul mi-a întrecut aşteptările. Cititorul este povestea tragică a iubirii dintre un adolescent şi o femeie cu douăzeci de ani mai în vârstă. Suntem martori ai unei iubiri respinsă de societate, a unei relaţii în care protagoniştii doar prin intermediul sexualului şi al cititului se cunosc şi se ascultă. De asemenea romanul mizează şi pe drama trăită de Michael Berg şi cum relaţia cu Hanna îi va influenţa viaţa. Povestea celor doi este văzută în contextul condamnării crimelor împotriva evreilor; drama personală a personajelor este umbrită de greşelile istoriei. Protagonista Hanna va fi condamnată la închisoare pentru tratamentul aplicat evreilor din timpul regimului nazist, condamnare care se citeşte în prezenţa iubitului său, Michael. El fiind acum student al Facultăţii de Drept se uită la iubita copilăriei sale cu regret şi îndoieli, fiind sigur de faptul că nu era vinovată de toate acuzaţiile care i se aduceau. Intrată în închisoare, Hanna nu va mai fi aceeaşi pentru tânărul sfâşiat de îndoieli. Michael nu i-a scris niciodata Hannei, în schimb îi trimitea aproape zilnic casete, pe care se înregistra citind diferite romane din literatura universală. Singura lor comunicare era prin intermediul lecturii, singura lor legătură cu trecutul era cititorul, un personaj frivol, care reda înţelepciunea din vechime. Tot în închisoare Hanna va învăţa să scrie, sa citească, dar şi va încerca să ajute pe familia, care a scăpat din incendiul, care i-a adus condamnare. Viaţa lui Michael fără Hanna se dovedeşte a fi o neîntreruptă căutare a iubitei lui, şi cu toate acestea decide să n-o caute. Singura lor întrevedere e cu puţin timp înainte să iasă din închisoare, e o întâlnire emoţionantă, cei doi sunt diferiţi, Hanna a îmbătrinit, iar Michael era conştient că sunt deja doi străini, tot ce a fost între ei a rămas victimă istoriei. Deşi Michael a încercat să-i găsească, pentru când va ieşi din închisoare, un adăpost şi un loc de muncă,

Hanna a refuzat să mai trăiască şi în ajunul eliberării s-a sinucis. Romanul se încheie, cu un cititor împăcat cu trecutul şi cu iubita sa, un cititor care a reuşit să redea povestea lor: „La început am vrut să scriu povestea noastră ca să mă eliberez de ea. Dar amintirile nu s-au urnit … De câţiva ani am lăsat povestea noastră în voia ei. Am făcut pace cu ea. Iar ea s-a întors la mine, detaliu cu detaliu, într-o formă rotundă, încheiată şi desăvârşită, care nu mă mai întristează”.

E un roman savuros, care se citeşte uşor şi care va continua să uimească fiecare cititor care păşeşte în lumea lui ficţională. E o poveste, care merită să fie citită.

Suliţa lui Sf. Gheorghe în mâinile unui poet autentic

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

 …Dorel Mihai Gaftoneanu demonstrează fără echivoc puterea de seducţie a cuvintelor, forţa lor indiscutabilă de a salva esenţa lucrurilor şi – de ce nu ? – lumea.  Nu pot să nu mărturisesc că atunci când i-am lecturat primele compoziţii… e drept, de-a dreptul umoristice, întristătoare m-am minunat cât de exact şi inspirat îl ,,pastişează” pe marele nostru poet naţional – Mihai Eminescu. A fost doar o impresie de moment, întrucât imediat ce am avut privilegiul să am sub priviri majoritatea textelor ce alcătuiesc această carte, mi-am revizuit totalmente punctul de vedere şi am exclamat: iată un talent care, dincolo de uşurinţa cu care versifică, are calităţi artistice deosebite, un umor plin de mesaj!  Am descoperit la poet un curaj nebunesc de a… executa anatomia viselor, nostalgiilor, speranţelor, melancoliilor şi putrefacţia timpului în care trăim.

            Nu ascund aici că în spatele ironiilor, comicăriilor, jocurilor de cuvinte, unele dureroase, altele iniţiatoare a unui râsu’-plânsu’ emoţional, am identificat un spirit sensibil, îndrăgostit de frumosul din poezie, în măsură să se exprime pe măsura harului cu care a fost înzestrat de Dumnezeu.

            Cuvintele lui Dorel Mihai Gaftoneanu, se pare, nu tac niciodată, au gura slobodă şi ne vorbesc despre gândurile noastre intime, despre veşnicia adevărului, despre urâţenia tristelor măşti ale lui Don Quijote. De aceea mi-l închipui pe Dorel Gaftoneanu asemenea lui Sf. Gheorghe, ţinând în mâini suliţa care a ucis balaurul cu mai multe capete. Din fericire, poetul nu a descoperit că balaurul se află ascuns în oameni, şi pentru a ajunge la el ar trebui să le reteze capetele, dar, cred, dispunând de o intuiţie ieşită din comun, va încerca să-l ademenească afară ciupind strunele lirei lui Orfeu.     

            Sunt convins că scriitorul şi-a asumat riscul de a încerca să îndrepte lumea, dar mai ales pe cei care efemer o conduc, pe calea adevărului. Este acest demers, recunosc, una din calităţile de excepţie ale unui om minunat, înzestrat cu darul vorbirii poetice, care, sacrificându-se, vrea să ne facă mai buni şi, în acelaşi timp, prin verb săltăreţ, în ritmuri cu preponderenţă eminesciene vrea să ne distragă atenţia de la răutăţile vieţii către… Eden. Timpul se scurge pentru noi mai greu atunci când privim clepsidra în aşteptarea a ceva divin, dar devine un miracol atunci când, de undeva din sfere, asculţi şoapta unei poezii a lui Dorel Gaftoneanu, scrisă probabil cu vârful săgeţii aceluiaşi Sf. Gheorghe, pe pielea de tigru a unui gând contradictoriu.

                                                                Florian Copcea

Viața ca o mascaradǎ

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––––-

Este e o zi ploioasǎ. Traficul devine foarte intens și nimeni nu știe care este cauza acestui fapt. Ȋn centrul orașului Frankfurt are loc un eveniment important, ȋn special pentru copiii acestui loc; aici s-a deschis un parc de distracții care, dupǎ lungi așteptǎri, a fost finalizat. Toatǎ lumea se adunase sǎ vadǎ noutatea, entuziasmul și fericirea citindu-se pe fețele tuturor. Ȋn ciuda vremii nefavorabile, clovnul Harry ȋntreținea atmosfera, fǎcȃnd diferite scamatorii și tumbe. Traficul era blocat din cauza mulțimii de oameni care se adunase ȋn jurul parcului din centrul orașului. Acest fapt a provocat disperarea șoferilor, ȋn special cea a lui Allan, șeful poliției din orașul Frankfurt. Fiind nervos, fapt favorizat și de cantitatea de alcool consumatǎ, acest bǎrbat a ieșit din mașinǎ și a ȋnceput sǎ-și facǎ loc printre oameni, ȋndreptȃndu-se direct spre scena unde Harry ȋntreținea atmosfera. Ȋmbrǎcǎmintea lui Harry nu era una obișnuitǎ; el purta o mascǎ care ȋl asemǎna cu o vulpe, iar nasul sǎu roșu și cȃrn era cel care stȃrnea zȃmbete pe fețele spectatorilor, dar sub acea mascǎ se ascundea multǎ tristețe cauzatǎ de moartea pǎrinților sǎi, „meseria” de clovn fiind cea care il ajuta sa ȋși cȃștige existența. La un moment dat, Allan apǎru pe scenǎ și ȋl luǎ pe Harry de gulerul hainei sale, considerȃnd cǎ el este cel care a provocat blocarea traficului. Pentru a evita situația și pentru ca acei copii sǎ nu fie dezamǎgiți, Harry ȋși continuǎ scamatoriile:
-Hocus-Pocus! Hocus-Pocus!
Allan mirosea a alcool și greu reușea sǎ se ținǎ pe picioare; el a ȋnceput sǎ vorbeascǎ, insultȃnd pe acest bǎiat lipsit de ajutor:
-Tot ce se ȋntȃmplǎ aici este o mare mascaradǎ, acest bufon vǎ minte pe toți! Copii, nu ȋl luați ȋn seamǎ, este un prefǎcut! Ȋn tot acest timp, Harry fǎcea tumbe pe scenǎ și rǎspȃndea baloane cǎtre copiii care ȋncercau sǎ le prindǎ cu un mare entuziasm. Auzind spusele lui Allan, acest entuziasm ȋncepu sǎ scadǎ ȋncetul cu ȋncetul, pǎrȃnd cǎ aceștia suspecteazǎ ceva. Ȋn acest moment, Sem, un copil tare isteț, se urcǎ pe scenǎ, ȋl luǎ pe Harry de mȃnǎ și se ȋntorsese spre Allan cu o privire furioasǎ:
– Harry, prietenul nostru, nu ne minte, el aduce veselie ȋn sufletele noastre, ȋn timp ce tu distrugi totul; chiar și pe tatǎl meu l-am auzit spunȃnd cǎ tu ești un mincinos!
Ceilalți copii ȋl ascultau pe Sem, care continuǎ zicȃnd:
-Prieteni, haideți aici, sǎ nu ȋl lǎsǎm pe prietenul nostru la nevoie!
Copiii venirǎ rȃnd pe rȃnd cu baloanele ȋn mȃnǎ, așezȃndu-se ȋn jurul lui Allan; ȋn semn de protest, aceștia fluturau baloanele și strigau:
-Harry nu ne minte, tu ești mincinosul!
Toți copiii au ȋnceput sǎ strige, astfel ȋncȃt spectacolul s-a transformat ȋntr-o gǎlǎgie infernalǎ. Allan a devenit extrem de nervos și s-a repezit cǎtre Harry, doborȃndu-l la pǎmȃnt. Acesta s-a rostogolit de pe scenǎ, rǎmȃnȃnd fǎrǎ suflare. Toatǎ lumea era alarmatǎ, dar primarul a avut grijǎ ca nimeni sǎ nu mai rǎmȃnǎ acolo. Copiii care l-au apǎrat pe Harry s-au ascuns ȋn interiorul școlii din apropiere, de unde puteau vedea tot ce se ȋntȃmplǎ ȋn continuare. Harry nu dǎdea niciun semn de viațǎ, era ȋntins jos fǎrǎ suflare. Primarul și Allan au fost cei care au așezat victima ȋntr-un sicriu și au dus-o ȋntr-o casǎ pǎrǎsitǎ de la marginea orașului. Oamenii pǎreau cǎ nu știu nimic despre acest incident, totul era uitat, autoritǎțile au mușamalizat totul. Ȋn acest timp, apǎrǎtorii lui Harry au organizat un clan numit “Invincibilii”; au pus la cale un plan de rǎzbunare a morții lui Harry și, ȋn special, au ȋnceput sǎ punǎ ȋn evidențǎ corupția, minciuna și ignoranța autoritǎților. Ȋn urmǎtoarele zile au avut loc ȋntȃlniri pentru a pune ȋn aplicare acel plan. Șeful clanului era Sem, un bǎiat de 13 ani care ȋși petrecuse copilǎria ȋntr-un orfelinat unde fusese ignorat de cǎtre colegii sǎi, astfel ȋncȃt a devenit foarte retras. Pǎrǎsind acel loc și ajungȃnd la o școalǎ unde noii colegi i-au oferit prietenia și afecțiunea lor, Sem a devenit un copil ȋncrezǎtor ȋn propriile forțe , care punea pe primul loc compasiunea și dreptatea, astfel cǎ a avut curajul sǎ-l apere pe Harry și ideea de a pune la cale acel plan pentru ziua care urma. Este Duminicǎ dimineața, o zi foarte importantǎ pentru Allan Vrey, șeful poliției din Frankfurt, fiind ziua ȋn care ȋși unea destinul cu fiica primarului din acel oraș. Toatǎ lumea știa despre acest eveniment și, la cererea primarului, aceștia au ieșit ȋn stradǎ pentru a urma mirii la cununie. Ȋn tot acest timp, clanul invincibililor a ȋnceput sǎ punǎ ȋn aplicare planul dinainte stabilit. Ȋmbracați ȋn negru și luȃnd fiecare cȃte un cȃine, au ajuns la casa abandonatǎ unde a fost dus sicriul ȋn care se afla Harry. Luȃndu-l, l-au dus ȋn biserica unde avea loc cununia celor doi tineri. Ȋnainte ca aceștia sǎ ajungǎ la bisericǎ, nǎzdrǎvanii au așezat sicriul ȋn holul bisericii. Toatǎ lumea era fericitǎ, mirii primeau diferite cadouri de la nuntașii lor, dar Sem ȋncepu sǎ strige:
-Și noi avem un mic cadou pentru mirele nostru!
Ȋn acel moment, tinerii au deschis sicriul ȋn care zǎcea Harry; mirele ȋngǎlbeni la fațǎ. Sem continuǎ:
-Ȋi vorbesc, ȋn special, primarului acestui oraș și șefului poliției, mirele nostru…noi am adus aici rezultatul faptelor voastre, dorind sǎ arǎtǎm caracterul vostru fǎrǎ scrupule…Oameni ai legii care, de fapt, au ucis un om nevinovat și lipsit de ajutor și, mai mult decȃt atȃt, au ȋncercat sǎ ascundǎ totul…oamenii legii au devenit oameni fǎrǎ legi, au ȋncǎlcat legea supremǎ și au provocat moartea unui om!
Primarul ȋncercǎ sǎ-i opreascǎ, dorind sǎ-i scoatǎ pe toți afarǎ, dar nu a reușit, din cauza cȃinilor care ȋși apǎrau stǎpȃnii.
-Oamenii legii au devenit oameni fǎrǎ legi! Oamenii legii au devenit oameni fǎrǎ legi! strigau copiii.
Cȃinii au ȋnceput sǎ latre, urmȃndu-și stǎpȃnii. Toatǎ nunta s-a transformat ȋntr-o nebunie totalǎ. Primarul leșinǎ, mireasa ȋși pǎrǎsi mirele iar acesta ȋși pierdu mințile, astfel cǎ se ȋmbrǎcǎ ȋn hainele clovnului și ȋncepu sǎ strige și sǎ danseze ȋn stradǎ, asemeni unui om nebun.
-Doamnelor și domnilor, minciuna și corupția este prezentǎ peste tot…eu, Allan, sunt primul om corupt și lipsit de scrupule, am ucis și am rǎmas nepedepsit…sǎ disparǎ minciuna, corupția și ignoranța…acestǎ categorie de oameni nu meritǎ sǎ traiascǎ!
Allan ȋncepu sǎ alerge spre clanul invincibililor, strigȃnd:
-Acești micuți sunt viitorul…
Ȋn delirul sǎu, Allan pǎrea sǎ-l vadǎ pe Harry și continuǎ:
-Harry, iartǎ-mǎ, nu mǎ lua la tine…nu, nu!
Aceste cuvinte și imaginea lui Harry au fost cele care l-au chinuit ȋn anii ce i-au rǎmas de trǎit, plǎtind astfel pentru faptele sale.