Arhiva revistei

Firesc și paradox

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

––––––––––––––––––––––

paradox…

 

îmi place starea de vid…
sufletul are concediu
dar eu, îl etalez pe tarabă.
dă bine la negustorii de kitschuri.
sunt mioapă
văd frumos doar aproape,
aud când muzica prinde zgomot de manea,
folosesc întruchipări de cuvinte…
cu formă cool,
zgâriind întregul autohton
pentru care cărturarii
au murit, dând viaţă.
zâmbesc…
ieri mi-am pus doi
canini din fildeş…
îmi apără imaginea
intransigentă.

iubesc efectul de turmă
şi transhumanţa
obedienţii nu pierd niciodată
îşi aşteaptă doar rândul
gândesc, când nu gândesc
că pot gândi… deşi coerentă,
unii se uită ca la urs
atunci, devin anormal de normală.
aş putea compara fenomenul cu…
percepţia iubitului…
deşi îl iubeşti, nu-l poţi vedea
mintal.
sau când, pentru cea mai mare durere
lacrimile intră in criză
pentru c-au plâns prea mult…
când au luat împrumut
sentimente vremelnice de la F.M.I.

sunt atât de obosită când mă odihnesc.

 

gravitaţie…

 

meteorit gravitează
pe orbita deşertului glaciar
dintr-un gând răstignit
înainte de-a mă naşte pe mine din mine

 

te-am lăsat să mă ciopleşti
după ce m-ai zidit
lespezi reci ai adunat din călcâie de rădăcini
ce-au pătruns îngheţate în albie virgină
umărul niciodată nu ţi-a ieşit
rotunjimi nu încetau să înţepe
perfectul rotund

 

pe întindere de alb
singurul ţipă culoare gângavă
scăpat din năvodul de timp
netrecut prin secunde
numărate de ochi fără noapte.

 

din suflet ai sculptat ţurţure
necuvinte mi-au înjunghiat
inima
în singura noapte polară

 

de mai…târziu

Îmi arcuiesc fiecare simţ hrănindu-l
cu trupuri ce vindecă insomnie
obosite de versuri
îşi întind braţe; pot visa…
fură galben păgân de pe Calea Lactee
dulce din soare
parfum curge, şiroind aer poeme

 

iubiţii îşi fac cu ochiul printre stamine

 

Lui Eminescu îi mângâie tâmpla
când încep sămănătorii
lucrul la elegii, suspină atunci implorând
„ o, rămâi…” „…floare albastră!”
de dorul dorului cântă-ntr-o seară
pe deal… la un ceai.

 

Eu aştept să mă petreacă
dinspre nicăieri spre niciunde vremelnicie
rămasă fără seva raţiunii de a fi
am lăsat esenţa în singurul pocal uitat rătăcit
la rădăcinile copacului de lângă fântână

 

seamănă
cu trupuri de stele,
felinare, uitate-n arbore bătrân, noapte…
străjuiesc boem oraşul
printre tramvaie
măsurând paşi de poeţi …
deschid vernisaje-n Copou în fiecare lună,
de mai…târziu
flori de tei

 

introspecţie…

 

Am rupt câte-o clapă la pian
când neguri
îmi fumează în fiecare zi
aceeaşi sinapsă
rămasă invalidă între doi neuroni,
care joacă ping-pong…
plictisiţi de gazdă
şi, câteodată încheie
un proces-verbal de predare-primire
cu eu mă primesc pe mine
mine primeşte pe -mă
într-un tetraedru regulat
în vârfurile căruia încolţesc idei
ce-şi înfing rădăcinile
în câte-o jumătate de retină,
să mă văd mare şi răsturnată
când mi se-ntâmplă să gândesc
cu două dintre tarsienele
ce mă dezechilibrează
de pe axa -∞ +∞
care se arcuieşte până când
simt alunecarea
din vârful curbei lui gauss

 

am uitat să număr clapele

 

 

odată cu marea…

 

am intrat pe fereastra timpului
crăpată în secunde
de căutare

 

vibraţii spasmodice din albastrul
fiecărui licăr de lumină
neînceput de începuturi
coboară în valuri
şi mă adună din timp
torcând în
fuioare rotunde
veşnicie de nisipuri
în fire ce vor trece
prin clepsidra
primului ocean planetar
să pot ajunge
pe tărâmul tău
scufundat
în tăceri şi-n fantasme
ţesut din alge virgine

 

îngenuncheată
pe valuri de linişte prelungă
acopăr fiecare ţipăt
când pescăruşii
n-au început
zbor peste valuri
pentru că ţipătul lor
fură tăceri din noi
şi construiesc
catarge pentru neputinţă

 

mi-ai sculptat trepte
din gheţarii de ieri
să cred că pot
coborî mâine
unde tu
închizi porţi

Mirare

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (6 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––

Mirare întreruptă
înflorirea cireşului negru,
altar de miros
sfinţit.

Căpriorul simte

cum îi cresc coarnele-n stele
două nuiele inelare.

Noapte de vrajă
unde să plece?

Cum ne farmecă luna,

cum mă nasc
când nu mă mai nasc,

cum mă mir
părăsit de suflet.

Coloanele urcă…

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––-

În umbra luminii,
în care se frâng printre nori
fulgere,
ne hranim cu ploile.

Teama cine o strigă?

În spatele ei se caţără Moartea.
.
Ascunşi în găuri de şarpe
unde nu pătrunde nimeni,
ne ucide prin tăcere
căutarea…

În focul înteţit pe arbori
cu ramuri tinere,
înfăşuraţi în inele,
trecem prin maduva nopţii.

Coloanele urcă,
noi rîmânem în frig,
în umbra luminii bolnave.

Reportaj din nordul ţării

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––

Parodie-pamflet, specie literară recomandată cu predilecţie cititorilor care au simţul umorului … aparent, nici o legatură cu „Reportaj din iad” de Adrian Andronic

Cu dedicaţie bunului prieten, prof. univ. C. Bejinariu, Iaşi.

 

Ca turist prin teritoriul Marelui Ducat din Nord,

Un ţinut având… «ţinută», cu toţi suntem de acord,

Treci prin locuri fără seamăn, amintite în legende,

Tipărite pe caiete, calendare şi agende.

Din cotloane de arhive îţi fac semne amicale

Domnitori de prima… mână, precum scrişii mai la vale :

Ştefan Tomşa, Lăpuşneanu, Petru Rareş şi Movilă,

Codri, lacuri şi pâraie printre munţii… de argilă.

Mai adaug, ce sublimă!… întâlnită la tot pasul,

Stema de judeţ ce are… stele, racul şi compasul!

Racul ce simbolizează, pe tot globul, un… progres,

Nu-mi explic, deocamdată… de pe unde l-am cules,

Apoi văd că mi se spune (ca la teatru am rămas!):

Ai greşit ceva acolo… e o coasă, nu-i compas!

Spre descriere fidelă, pentru ceea ce suntem,

Cum ar spune Dobrogeanu, pe deasupra… şi ce vrem,

I-am enumerat pe «aştri» şi i-am pus în două care,

Iar apoi, o antiteză… spre eternă neuitare!

…………………………………………………………………………………

Te întâmpină pe pragul podului de pe Siret,

Un careu de aşi celebri… patru «monştri», un qvartet:

Iorga, un gigant istoric, un «luceafăr», Eminescu,

Pictorul Luchian şi încă… ”marele rapsod”  Enescu!

Dacă pun lângă aceştia, o tripletă din… trei stele,

Lângă cele pomenite, nume de calibru, grele,

Onicescu… matematici, un naturalist, Antipa,

Un “maternalist” ca Graur… gata, am făcut “echipa”!

Mi-a ieşit Carul cel Mare, ce adesea, în popor,

Din bătrâni, cam pe la… colţuri, e numit Ursa Major.

Mai lipseşte buturuga… poate vine altul, sper,

Dacă nu… să mă sacrific ?… hai să fie!… mă ofer…

…………………………………………………………………………..

Aş mai pune iarăşi unul la intrarea dinspre Iaşi,

Să atragă privitorii, încă de la primii paşi…

Carul Mic, tot şapte stele, plus o… roată de rezervă,

(Se putea, cum să lipsească… tinicheaua de conservă!)

Mihail (al doilea) Sorbul, dramaturgul meteoric,

Inginer Elie Radu, Constantin Gane, istoric,

Doamna Sofia Nădejde, domnul… (cinci!) Grigore Ghica,

Autorul de “Răscoală” cu… ţăranii (te ia frica! )

(Daaa, pricep şi voi rămâne mai puţin cu o problemă,

Ştiu de unde e ideea cu… unealta de pe stemă! )

Pictorul Octav Bancilă, un fizician, Negreanu,

Iar ca roată de rezervă, cel ce scrie… tot un “-eanu”!

(Te prefaci, la începuturi, că eşti plin de modestie,

Pe parcurs, vezi… calimera, niciodată nu se ştie …

Ca dovadă, de exemplu, marea stea a Nordului, (*)

Ce se schimbă prin milenii, un ciclop al… nimănui,

E frumoasă şi zâmbeşte ca un prunc care visează,

O repet, a câta oară, sincer mă interesează,

Pare scumpă, însă face mai mult decât estimez,

Dacă ştiţi proprietarul, aş dori să-l contactez…

Batem palma, dăm cu tocul, îmi pun titlul în dosare,

Ca apoi, cu aroganţă să afirm cu voce tare:

Carul Mic cu… subsemnatul, (am dat jos un domnitor!),

Mare, mare nedreptate… când îi spui Ursa Minor!)

Cam atât despre aceste renumite constelaţii,

Pentru BOTO-landul nostru, pline de semnificaţii…

………………………………………………………

Urmărind prin presa scrisă tot ceva legat de “care”,

Sursa mea de… inspiraţii, informaţii şi “culoare”,

Un articol mă “întoarce” şi… mă simt contrariat.

Spania. Notar. Femeie. Soarele, revendicat!

Şi mai jos, încă o “perlă”… o a doua, ce minune!

Un american. Planete. Drepturi de posesiune!

Un al treilea care vinde luna în bucăţi, parcele,

Iar al patrulea oferă… documente pentru ele!

Personaje cu pur-sânge, buni actori de… bună seamă,

În spectacolul “Comédii”, vodevil de panaramă!

Depăşind pe cei din Creangă cu Prostia omenească,

Mă uimesc contemporanii… îi avem, să ne trăiască!

O fi fost umor… cu carul, o fi fost un car cu… boi ? 

Tuturor, urări de bine, cum se spune pe la noi!

 

                                                   D.M.G., februarie 2011.

 

 

Un episod banal…!

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––

Pâinea pe care o înghit,
gust nu mai are
şi ceasul închinării
doar în inima pietrei
îl aud ticăind,

valea temerii adâncind carnea,
adăugând focul în rană…
Cum se ascunde durerea în nedurere de moarte!

Orbul înflorind sub pleoape;
închide zăvoarele orizontului,
păsările uită să zboare
memoria se goleşte singură
înainte de uitare.

Moartea nu mai contează,
devine un episod banal…!

Iertarea, când vreau s-o invoc,
să nu mă asculte!

Cu mai multe păcate decât azi,
mai sărac, mai nevolnic,
prin timpul spart,
astup peste mine groapa…

Despre ceea ce scriu eu…

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

 –––––––––––––––––––––––––––

Motto: Arta nu doreşte reprezentarea unui lucru frumos, ci reprezentarea frumoasă a unui lucru. (Immanuel Kant)

 

… Ceea ce mi-am propus la debut…

 

Un proiect ambiţios de poet total anonim într-o lume literară unde tot mai des se vorbeşte despre fundăturile de drum ale postmodernismului şi criza de identitate a liberalismului stilistic.

Ţinta urmarită era revigorarea discursului satirico-umoristic antic în ambientul literar al agorei moderne prin compoziţii ample, «prozopoeme» versificate cu mesaj bine conturat, unde rima şi ritmul sunt la ele acasă. Elementele de prozodie- o alegere din considerente personal-subiective de muzicalitate şi de imprimare facilă în memoria cititorului.

Am fost cât se poate de conştient de gradul de dificultate ridicat al acestei vorbiri comune în versuri presărate cu pronunţate accente retorice şi repere ale istoriei literaturii.

Mi l-am imaginat ca pe un experiment pe alocuri amuzant la graniţa dintre poezie si textul de articol de gazetă, încercând să mă identific cu «peştele de legătură dintre proză şi poem» invocat în compoziţia «Evrika literaturii! S-a găsit veriga lipsă!».

Dintotdeauna am apreciat teoria coexistenţei valorilor, a stilurilor şi operelor autentice şi nu am fost deloc convins de perimarea acestora datorită trecătoarelor mode ale zilei.

În complicata diversitate a alternativelor oferite de societatea modernă, cu inerentele riscuri ale restrângerii masei celor care mai lecturează cartea, mi-ar plăcea să cred că autorul este vioara primă în relaţia-misiune de «formare» a cititorului, influenţa în sens invers, deşi viu prezentă, o consider mai degrabă una secundară.

Voiam să ies din tiparele simpliste ale cărţilor din librării, mi se părea o idee oarecum originală să nu respect canoanele stilistice impuse apariţiilor editoriale, prin abordarea unor creaţii mai greu identificabile ca specie sau asortarea textului cu imagini-tablouri plus o diversitate mare de teme tratate.

În concluzie, o încercare de literatură de protest faţă de tăvălugul stilistic aşa-zis neo-post-modern, valul piroclastic al extremei abstractizări, poezia ultraîncifrată ca mesaj, adresată, cred eu, unei elite subţiri de intelectuali- în cel mai fericit caz, subliniez.

Creaţiile, pe care mi le-am denumit oarecum impropriu parodii-pamflete, le consider o subspecie literară în care, ca idee de construcţie, punctul de plecare este o lucrare, o operă sau personalitate a vieţii culturale, sociale, politice, economice, religioase, ajungându-se în final prin secvenţe de cuvinte sau expresii cu aluzii şi sugerări de idei şi situaţii la concluzii şi interpretări personale.

Repet aceasta, aveam în minte un experiment inedit la graniţa dintre poezie şi proză, un amestec condensat de informaţie şi umor, un joc-salată de cuvinte, meditaţie, autopersiflare, nişte «dizertatii versificate» cum le-a denumit Alex Ştefănescu, «sermones» (convorbiri) pe tipare horaţiene -Virginia Paraschiv, «flash-uri fotografice»- Ion Ionescu-Bucovu sau «recitaluri-monolog» de către Lucia Olaru Nenati.

Îmi conturasem un proiect cu adânci rădăcini în cultura clasicilor literaturii româneşti (Eminescu, Topîrceanu- poezie, Caragiale şi Rebreanu- proză, cu o nota distinctivă pentru opera lui Lucian Blaga) şi influenţe din literatura universală, o lume creionată pe înţelesul oricărui cititor, indiferent de pregătirea acestuia.

 

… Ceea ce a ieşit până la urmă…

 

… Am fost remarcat şi premiat la mai toate concursurile şi festivalurile naţionale la care am participat.

… Am primit frumoase aprecieri de la oameni de cultură din ţară, de la personalităţi din diverse domenii şi de la marea majoritate a cunoscuţilor.

… Am apărut în zeci de reviste şi publicaţii, iar cea mai ferventă susţinere mi-a acordat-o revista «Luceafărul» Botoşani.

… Numeroşi cititori de toate vârstele din ţară şi de peste hotare mi-au trimis felicitări, încurajări şi îndemnuri de a persevera pe drumul început.

… Am fost pus cu spatele la zid tocmai acasă prin câteva ”ateneuri” (de la abrevierea A.T.N.), adică “aprecieri ticăloase şi neprincipiale” cum admirabil le-a denumit un director de editură, cadouri greceşti  de la    «prestigioase» persoane aşijderea cu calitatea scrierilor lor, care mi-au adresat cuvinte puţin gândite în articole cu dialoguri, citate imaginare şi etichetări injurioase.

… Nimeni dintre pseudocriticii de ocazie nu a acceptat vreodată să avem un minimum de colaborare şi consultare, foarte multe voci susţinând că e o atitudine iresponsabilă des întâlnită la cei care frecventează cumetriile literare pe banul public, aceea de a îngropa din faşă orice iniţiativă care vine din afara sistemului.

Dintre botoşănenii recunoscuţi de USR, doar câţiva – mai exact, cinci- au fost cei care au avut o atitudine frumoasă, sinceră, corectă şi constructivă în ceea ce mă priveşte, cei mai mulţi, sub influenţa a ceea ce s-a scris de către alţii, au fost mai degrabă rezervaţi şi indiferenţi.

 

… La urma urmei, la ce ar fi trebuit să mă aştept? Doar trăim într-o Românie a unei profunde crize a dialogului echilibrat şi civilizat…

 

 

D.M. Gaftoneanu, Botoşani, martie 2012

 

Suflet topit

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––-

Stelele înfloresc în piatră
sărutul,
un fel de mângâiere pe buze
secţionând rotundul,
dăltuit pe stâlpii porţii.

În adâncul fântânii,
între două mâini-ciutură,
curg peste sunete
surde tăceri.

Sufletul, pironit de remuşcări,
topit în absolut,
poartă sunetele marelui clopot,
căzut sub umbrela
turnului de veghe.

Cerul de plumb se sparge
de ţipetele morţii.

După echinocţiul de primăvară
învie în aer
Spiritus Sancti,
oamenii se miră,
cad în genunchi
primind în inimi mântuirea.

Coloana infinitului

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––

Cine nu caută
în sferele atinse de lumină,
prin ere
datina şi oasele strămoşilor,
la porţile de ceară dintre nopţi

fulgeră inima în iernile lunii,
se sting ochiuri de stele;
nimicul îl şterge…

Coloana infinitului,
virtute a liniei frânte
împletind suflete.

visează şi păsările
înălţându-şi aripile
siluete şlefuite,

prin zbor,
cerul străpung.

Un Olimp. Inconfundabil…

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––

 

Motto: “Poezia se naşte din meditaţie şi inspiraţie. Meditaţia este o însuşire, inspiraţia este talent.”

 (Victor Hugo)

Compoziţie cu accente de parodie-pamflet dedicată urbei de domiciliu.

 

 

…Un Olimp. Inconfundabil. Generos, distins, aparte.

Cu pecete. Peste veacuri. Pasiunea pentru carte.

Leagăn viu. Izvor de genii. De valori şi de talente.

Cu “amprente”. (Şi “contururi”). Culturale. Evidente.

Universuri-mii de artă. Întâlnite la tot pasul.

Spaţii largi “cutreierate”. Cu… busola şi compasul!

…Circuit. Un… rond. Agora. Fapt divers cotidian.

Sanctuar-careu de busturi. Cu Poetul în prim-plan.

Trandafiri. Alei. O punte. Flori de tei. Parfum. Romanţe.

Câmp minat cu paradoxuri. Şi… stridente discrepanţe!

Front… «materii» versus «spirit»! Un «delict» original.

Inegal raport de forţe. Cosmic. Grav. Fundamental.

…Pictori. Dramaturgi. Istorici. Publicişti şi domnitori.

Nelipsiţi «Icari» politici. Buni actori. Compozitori.

Teologi. Sportivi. Şi medici. Filozofi şi publicişti.

Panoplie de repere. Mari profesori şi solişti.

Ca la noi, la nimeni alţii. Galeria de profiluri.

Hoarde, şiruri, lungi cortegii. De domenii şi de stiluri.

…Învăţaţi. Figuri didacte. Gânditori. Cu greutate.

Având opere savante. Ani de studii duşi în spate.

Personaje din istorii. Din legende şi idile.

Pomeniţi la festivaluri. La recepţii şi la “zile”.

În discursuri elevate. Prin efigii şi gravuri.

Greii noştri. De calibru. Cu eterne «semnături».

…Azi. Conflict de interese. Entităţi total distincte.

Intelectul. Chiar primează? Şi…primarele instincte!

Luptă surdă, înfundată. Între straturi-generaţii.

Dusă bine la extreme. Cu erori. Şi aberaţii.

Fără capăt. O spun unii. Unic, fără precedent.

Lavă, pietre şi cenuşă. Un vulcan efervescent.

Lava. Râuri de creaţii. Flăcări. Jerbe de scântei.

Un noian de compoziţii. De nuanţe şi idei.

Publicul. Destinatarul. Defileu pustiu. Deşert.

Curge valul piroclastic. Fulminant. Final in(c)ert.

Prea arar, mai lungă vreme. Mai adesea, mici pâraie.

Focuri… de Bengal? Dilemă! Le-aş numi… focuri de paie!  

 

Pietrele– cuvinte grele. Aruncate peste tot.

Atitudini. Evul mediu!…”Legendarul Camelot”!

Regi Arthur? Fair-play? Respectul? (Întrebare grea!). De unde?

S-a pierdut cavalerismul! Nu mai vezi…”mese rotunde”!

Haină. Cu multiple forme! Violenţa de limbaj.

Gale. Scene. Amfiteatre. Cu tăceri de… Ermitaj!

…Ploaie deasă de cenuşă. Fulgere şi… fumigene!

Alexandru…oarecare! Se visează Diogene.

Sincer, concordant şi…«cinic». Caracter curat,…curat!

Căutat. Găsit. Cu… lampa! Pe un tron de împărat!

Nori de praf. Umbre şi ceţuri. Ce acoperă minuni.

Printre «ochiuri» de vârtejuri. Se dezlănţuie furtuni!

………………………………………………………………

…Captivant mai e subiectul! Abordat…destul de des!

Cei ce ne cunosc periplul, vor zâmbi cu înţeles!

Din pleiada de iluştri, totuşi, cineva lipseşte.

Veşnică recunoştinţă celui care îl găseşte!

Suspectat- dovezi, puţine- că ar fi un om cu…minte. 

«Creaturi… prozopoeme». Un amestec de cuvinte.

…Încercări. Experimente. Pe vestigii… literare.

Versuri. Rime. Ritmuri. Teme. Din… poveşti nemuritoare!

Antiteze. Ieri-prezentul. Urme de umor. Cu carul.

Genul. Specia. Enigmă. Greu de încadrat… tiparul!

Scriitor. Ca… vai de lume! Cu limbaj puţin…decent.

Un indiciu. «Minulescu». La română… corigent!

 

 

           Dorel Mihai Gaftoneanu, Botoşani, martie 2012

 


O femeie poartă numele unei cifre

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––-

Nu-mi puneţi pe cap fărădelegile
şterse din coroana bătută-n rugină!
Locurile bântuite de stafii de gheaţă
ninse cu fluturi de sânge, măştile râd
unde-şi calcă pe urme tiranii.

Acolo noaptea-şi iubeşte stăpânii,
cu ura iubirii înregistrată-n memorie.
Punţi delirante, arcuri peste mări,
femeile pleacă în stepele răsăritului,
marginile lumii se îndepărtează.

Se smulg aripile la îngeri, păsările simt durerea;
prin aer sunt zburătoare metalice.
Penele desenate, simbol cu semne ciudate,
o femeie poartă numele unei cifre,
şi dragostea se consumă pe căi imaginare.

Nedumerit mă întreb,
mirosul tău de femeie cu cine-l împarţi?
Eu nu voi distinge nimic
până la tine e cale de o stea.