Arhiva revistei

Doar copacii râd

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 4,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––-

primăvara nu reuşeşte să ajungă la inima pământului
nici la inimile oamenilor
doar câteva lacrimi de verdeaţă şi frig
frig şi dinspre inimile oamenilor
oamenii nu au recunoscut Marea Înviere
 
doar copacii râd spre cer cu gurile pline de flori
mărturie a retrăirii Miracolului
 
cuvintele nu au primit Cuvântul
cuvintele se războiesc în presă, pe străzi, în case, oriunde-
războiul nu este al tuturor
dar toţi sunt puşi la zid
capetele stau plecate
a păcat?
a ruşine!
ruşinea unui război care nu este al lor
războaiele nasc patimi
patimile muşcă din inimi
inimile!?…
 
în război puţini strategi
strategii sunt reduşi la tăcere de tunetul luptei
care nu este a lor
nicio glumă nu luminează tăcerea
tăcerea se încruntă şi se învăluie în întuneric
întunericul devine tăcere
tac foile de hârtie
şi creioanele tac
până şi gândul se ruşinează şi… tace
 
doar copacii râd cu gurile pline de flori spre cer
cerul?!…
tot mai larg cu fiecare zâmbet
cerului nu-i plac războaiele
nici patimile nu-i plac
oamenilor nu le place cerul
prea larg pentru cuprinderea lor…
prea zâmbitor, prea cald, pentru inimile lor pătiminde…

Catrene și epigrame

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––-

De Paști:

Seara-aceasta e divină,
Uitați-vă la cer în sus,
Luați în suflete lumină,
E dăruită de Iisus

Beți un vin, ciocniți cu ouă
Cerul este elogiat
Sănătate multă vouă
Iisus Hristos A Înviat !

Imediat după alegerile prezidențiale din Romînia, 2009:

Mult stimate Domn Traian,
Ne-ai scăpat de Crin și Geoană
Fă minuni de noul an
Să vedem c-o iau la goană.

și

Mult stimate Domn Patriciu
Ești spinos precum ariciu
Și cum nimica nu-i nou sub soare,
Cred c-ajungi la închisoare.

Cred că ar merge ca atenționare pe pachetele de țigări:

Orice pipă vei fuma
Să fii conștient,
Fumul te va transforma,
Într-un pacient !

Domnului senator Cătălin Voicu:

Este-o lege-n general
N-o știa nici MISA, Guru,
De la mic la amiral,
Gura tot va bate curu!

Anul trecut tatăl lui Boc a avut proasta inspirație ca să ciocnească un ou în capul fiului său, iata ce-a urmat:

Ești acuma prim-ministru,
Excelență, domnul Boc,
Tatăl tău e cam sinistru,
Mai degrabă, dobitoc.

Improvizaţie cu uşi deschise

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (10 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––

Ai vrea să-ndrepţi ceva cînd e prea tîrziu
şi cu toate acestea, ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat
sînt dimineţi care înfloresc
andante pe urmele frumuseţii
cu plete lungi răsfirate pînă la cele mai mici detalii
mai ales gîtul lebedei lui Lohengrin
în surîsul fragil al
unei plante
smulse din pămînt
toamna, stelele, vara şi ploaia
rînduri-rînduri, lumea şi lucrurile
umbre din propria voce risipită
fără margini, a Satori de un albastru arogant
printre părăluţele cu guler Claudine
întru desăvîrşirea unui strop din viaţa veşnică
la apropierea morţii

o chemare, un strigăt desenînd pe geamuri
foşnetul singurătătii noastre…

Sfințit de august

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––

Râul tresărea în lumina sălbatică a unui sfinţit de august. În pădure, un vânt blând şi lin împrăştia miresme îmbătătoare în aerul văratic. O rază pală de lumină, care a reuşit să înţepe acoperişul verde al pădurii, îmi mângâia chipul firav.

Bătaia vântului mă purta în lumi nemaivăzute, iar susurul încântător al râului părea un cântec de flaut sau de harpă care tremura de plăcere ascultându-şi propriul ecou.

Soarele la asfinţit împânzea dealurile joase cu umbre lungi şi înguste, iar linia orizontului era o dungă nesfârşită, tremurândă de aur.

Amurgul îşi întindea aripile aurii şi violete peste întreg ţinutul. Umbrele prevesteau căderea nopţii. Spre est, cerul era senin, spre sud, însă apropierea unui nor negru şi lung ascundea orizontul. Spre vest, un şir de mesteceni şi brazi, însemnau cursul râului de la marginea satului. Dar eu aveam ochi doar pentru ce se afla la nord, silueta unei păsări măiestre, care cobora scăldată în ultimele raze de soare.

Părea împrejmuită de o aură albastră, ca un mănunchi de stele care cădeau din ceruri. Îşi potrivea aripile pentru a se folosi de fiecare schimbare pe care o simţea în vârtejul de aer pe care plutea, la zeci de metri deasupra pământului. Îşi închise pentru câteva clipe pleoapele, răsfăţându-se în cuibul moale al vântului, mângâiată de razele blânde ale mingii de foc, care îi înveleau trupul firav.

Soarele îşi retrăgea pe rând câte o rază. Cerul era pictat în portocaliu şi roşu. Era o luptă crâncenă între zi şi noapte, soare şi lună. Prinţul, învelit în mantia sa de lumină pură,  se topea uşor, nu mai putea ţine piept întunecatei nopţi.

Nu se simţea nicio adiere de vânt, nicio frunză nu mai clintea. Totul era încremenit şi mut. Era de parcă lumea întreagă îşi ţinea răsuflarea, iar eu eram singura fiinţă vie, respirând şi mişcând pe faţa pământului. Scoteam aburi când expiram aerul rece al nopţii, iar sub picioarele mele, iarba era albită de brumă. Brumă în august!

Bezna nopţii mă învăluia. Pe deasupra stelele netulburate se învârteau mai repede, în dansul lor celest, fără sfârşit.  Jos nu se mai mişca nimic, şi nu se auzea decât şoapta îngheţată a vântului care zgâria firele verzi de iarbă.

Era ceva la mică înălţime pe cer: luna. Faza finală a lunii în descreştere era o seceră foarte subţire cu coarnele orientate de la stânga la dreapta, dar era o lun[ care nu strălucea cu lumina ei argintie obişnuită. Luna era roşie ca sângele. Se mânjise cu sângele sacru al soarelui.

Pădurea era cuprinsă de o linişte copleşitoare, iar în cele din urmă adormi. Râul nu mai curgea, vântul nu mai sufla..Timpul rămase în loc.

Natura  murise odată cu apariţia reginii de gheaţă. Razele lunii se plimbau pe apele râului şi apele se tuburau. Deveneau negre şi adânci ca şi cerul, care izbindu-se de fruntea ascuţita a unui brad cânta, un câtec dureros de dulce. Un cântec sfânt în tot iadul acela se lăsa uşor peste salciile de pe malul râului, care lăcrimau verde…

Simţeam pe obraz sărutul umed şi răcoros al ceţii, fuioarele de abur se îndoiseră într-atât că îmi ascunseră vederii tot restul pădurii, învăluind-o într-o perdea cenuşie, tulbure încât nu mai era limpede nici ce era sus, nici ce era jos.

Se dă o luptă cu moara Timpului, iar după îndelungul somn al pădurii, soarele îşi face curaj şi îşi trimite temător câteva raze binecuvântate. Lumina lor pură trezesc la viaţă ţinutul încremenit. Râul somnoros îşi reia drumul, in josul padurii, iar fluturi grei de polen dansează în mănunchiul subţire al razelor de soare, sclipind ca o mie de îngeri.

Pentru un moment nu am putut să-mi aduc aminte de nimic. Nu ştiam cine sunt. Nu ştiam unde mă aflu. Nu-mi aminteam nici măcar cum mă cheamă. Nu aveam griji, nici treburi. Eram doar un grăunte de conştiinţă, înconjurat de nemărginita natură verde. Parcă scăpasem de povara vieţii, mă eliberasem de tot ce fusesem şi făcusem până atunci. Eram nimeni şi în acelşi timp toată lumea. Şi eram fericită şi mulţumită. Ţineam ochii închişi, simţeam cum plutesc pe o pală de vânt…

În depărtare,  luna  părăsea încet bolta senină …

Rugă de Paşti

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (7 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––

Reînnoieşte-mă Doamne-n iubire
Prin rugăciune îmi primeşte gândul,
Minunea ta să-mi mângâie-n privire
Putere de cuvânt în ani de-a rândul.

Cu rodu-nţelepciunii mă cuprinde
Credinţa-mi fie casă de ajutor,
Lumina învierii mi-o aprinde
Şi îngerii să-ţi cânte slavă în cor.

Speranţa mântuirii să s-arate
Lumină din lumină fă-mi suport,
Prin adevăr zideste-mă-n dreptate
În inimă şi în gânduri să te port.

NEMO PROPHETA IN PATRIA

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––

            

Lipsit de orice speranţă şi sprijin instituţional în intenţia sa de a-şi lansa cartea de debut poetic (volumul bilingv româno-italian Nimfe&Kimere.Ninfe&Kimere, Iaşi, PrincepsEdit, 2010) la Bucureşti, România alias „Porţile Orientului”, vorba matematicianului Henri Poincaré, subsemnatul face inimaginabilul efort fizic şi financiar de a călători pe speze proprii la Catania (Sicilia).  Evenimentul a avut loc pe 13 aprilie 2011 la Librăria Trinacria Libri din Piazza Giovanni Verga, sub egida Asociației Culturale Internaţionale Akkuaria condusă de scriitoarea Vera Ambra care a moderat întâlnirea. Într-o atmosferă extrem de destinsă, amicală au intervenit ziaristul Francesco Giordano (ce locuise în ţara noastră câţiva ani), făcând o scurtă istorie a României moderne și contemporane, având grijă să evoce numele unor personalități tutelare ale literaturii și culturii române.

     

     Despre cartea pomenită a vorbit extrem de aplicat, elogios şi în cunoştinţă de cauză tânăra poetă și exegetă Gabriella Rossitto. După ce a evocat personalitatea scriitorului Giuseppe Bonaviri (1924 Mineo, prov. Catania-2009 Frosinone), a citit câteva texte din propria carte. A urmat o sesiune de autografe, şi ca o încoronare a acestei serate de poezie italo-române, a primit o medalie de cristal AKKUARIA NEL MONDO (vezi foto) și titlul de AMBASCIATORE  DI AKKUARIA IN ROMANIA. Cunoscutul italienist a fost  invitat pe 16 aprilie la Modica,  orașul natal al lui Salvatore Quasimodo, laureat al Premiului Nobel. Prezintă un medalion critic și citește în propria traducere românească  texte poetice ale marelui poet italian, reluate apoi în original de poeţi locali participanţi la acest important eveniment amplu reflectat în presa scrisă şi audio-vizuală siciliană. Scriitorul şi profesorul sicilian Domenico Pisana a făcut o amplă prezentare a cărții „Nimfe&Kimere”.

           La finele întâlnirii care a avut loc într-una din sălile impunătorului Palazzo Grimaldi, un centru cultural al artelor reunite, Geo Vasile, în intenţia de a sugera ţara din care vine şi ceva din eposul întemeietor al gândirii româneşti, a citit balada „Miorița”, tradusă în premieră absolută de el însuși în limba italiană. Aplauzele publicului modican au confirmat frumusețea poetică și spirituală a celui mai vechi text din folclorul românesc. Criticului literar și poetului bucureștean i s-au decernat o diplomă omagială semnată de Primarul orașului, Antonello Buscema, de Asesoarea pentru cultură, dott-ssa Annamaria Sammito și de Președintele Cafenelei Literare „Salvatore Quasimodo”, prof. Domenico Pisana, precum și un medalion omagial „Caffé Letterario Salvatore Quasimodo” (vezi foto). Ca şi la Catania, a urmat o sesiune de autografe pe cărţile oferite în dar de autor.

 Cu prilejul călătoriei în cea mai însemnată insulă a Italiei italienistul G.V. a vizitat principalele obiective  religioase, artistice, arheologice din Catania, Acireale, Acicastello, Taormina, Siracusa, aşezări marcate de o multiplă succesiune de civilizaţii, de peisajul unic al Mării Ionice şi de lava nemântuitului vulcan Etna. (G.V.)

Sărbători fericite!

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Rugă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (7 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––

De-atâtea zile, cerul apă varsă,
Că-mi putrezesc cuvintele în file
Şi ruga-mi e-ntr-o mănăstire arsă,
Cu flăcările aprinse-n feştile.

O, Doamne, vino iarăşi printre oameni!
Că au uitat cu toţii să se roage,
Blagoslovind sămânţa ce o sameni
Cu notele iubirii-n cataloage.

Ocroteşte planeta verde-n pace
cum a rămas de la natură, pură,
Când sâmburele plantei se desface
Şi-n animal se simte o făptură.

Minunea lumii să se nască pururi
Aşa cum ai zămislit-o din pământ,
În slavă Domnul înviat e-n ceruri
La noi în suflet e-n cuget şi-n cuvânt.

Învierea

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (8 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––-

cuvintele dor dincolo de trup
umbra lor se lasă-n somnul lung
alunecă printre degete la botez
dispare răul adus prin născare

plâng cu lacrima umilinţei
se scrijelesc pe scoarţa copacilor
în versuri părăsite de sunete
cu ne-ncepute şi nesfârşite gânduri

în sufletul lemnului ori al pietrei
lacrima lor nimic nu stinge
se aşază-n poemul vorbelor
înlănţuire de taine ne-nţelese
prin care încercăm să ne depăşim
cu înălţătoare poveţe

învierea sub aripile îngerilor
ne cheamă să călătorim în eter
fiecare cu steaua lui
acest drum neştiut de odihnă
unde-n cuvânt ne-am întrupat
ca sămânţa-n pământ
încolţind lumină

Sărbători fericite!

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...