Arhiva revistei

… a fost salonul editurilor

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

____________________________________________________

Al zecelea – organizat de Biblioteca judeţeană. În municipiul de sub Cetate – centru administrativ al judeţului Hunedoara.

în foaierul Casei de Cultură – urma arhitectului Florea, şi a … altora – om şi oameni ai altui timp, atât de … altfel, decât cei care au … ”restaurat” şi încă “restaurează” clădirea fostului teatru de estradă devean.

 Stau mărturie urmele lor !!! … una fiind Casa de Cultură – componentă a patrimoniului moştenit de locuitorii Devei începutului de mileniu al treilea – edificiu monumental care, în pofida administraţiei în condiţiile alternanţei la putere, nu a ajuns, încă, “monument istoric”. 

De câţiva ani – la anume date – în foaierul Casei de Cultură, se exprimă … cultura de piaţă: cererea, cui are nevoie de … ceva articole noi–nouţe, şi oferta câtorva temerari, concurenţi ai magazinelor cu tranzitate bunuri second hand.

Pe parcursul a trei zile, la începutul ultimei decade a lunii Octombrie, în al douăzecilea an al României de piaţă, au prins rând, la tarabele improvizate în foaier, alţi temerari: mărunţi creatori de carte din judeţul nostru, din Ţară, sau de dincolo de graniţele ei – câţiva … entuziaşti, care încearcă să trăiască acoperind cu ce au şi ştiu, cât şi cum pot … nişe ale segmentului de piaţă scăpate … marilor domeniului.

Le-au stat alături parteneri ai lor: oameni care … au scris, unii … şocaţi de Libertate, alţii ademeniţi de ideea că … acel ceva, pe care-l au de spus – cu câte motive şi mijloace au putut aduna, din ce au trăit, pentru a dovedi respect limbii române – ar putea interesa pe … cineva. Printre ei, gratulat cu apelativul “maestre” (de … foşti, împreună cu care “se respectă” … cu ceva “tărie” înghiţită, ca-n piaţă, ”la botu’ calului”) un ins din ariergarda ălora cu “limba de lemn” – fost … “ostaş de nădejde al Partidului” …“revopsit”, fără meşteşug, peregrin prin găşti care pomenesc de doctrine când cred că … dă bine – sugerează, cât poate, postura de membru erect.

A fost şi public. Au venit – mai ales … “să vadă”, câţiva curioşi, da’ nu cine ştie ce: pensionari (dintre cei “abonaţi” la băncile din preajma Calului, sau plimbăreţi – mai de departe), gospodine … în trecere şi elevi, aduşi … “cu şcoala”.

Unii, au avut noroc! … au scăpat discursuri improvizate de persoane titrate, dedate să gândească, profund, şi să marcheze efortul cu ăăăăă-uri … edificatoare.

Alţii, au avut ghinion! … nu s-au putut bucura de cele câteva minute când, un frate din Ungaria, fără să facă paradă de … titluri, a oferit un model de utilizare elegantă şi eficientă a limbii române.

Persoane … solicitate, de evenimente–evenimente, inşi din mass media locală, au trecut, meteoric, pe lângă mesele acoperite de produse-le eforturilor unor echipe …

Cum să faci … ştire dintr-un, banal, fapt de comerţ ?… cu carte.

posibilă capsulă a timpului. Când nu e … mormânt de cuvinte.

Cum să faci faţă concurenţei unui canal (TV, cu acoperire naţională) care revarsă, pe “sticla” românilor …”care este”, “bombe” despre chiloţii Ioanei … nu ştiu cum ?!

Pe cine poate interesa – în contextul tranziţiei naţiunilor prin criza datorată … conjuncturilor astrale, de bună seamă – gestul unui oarecare, care oferă … o carte ?

Pentru lansări de carte, organizatorii au pregătit Sala Mică. Cu două sute de locuri, confortabile. Şi sonorizare …

Cine poate aduna atâtea neamuri, şi prieteni – receptivi şi disponibili – în zile de lucru, la ora 10.00 ??

Ce să-i faci ?!

N-ai ce-i face !

Oare, aşa să fie ???

 Poate-o fi … mai de bon ton, cel de-al XI-lea salon.

 Deva, la 27 Octombrie 2009

Octombrie

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (11 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

__________________________________________________________

Octombrie-mi aşază mantia pe umeri
Şi parcă-mi cerne-n sânge o ninsoare
Tu-mi recompui anii aceia fără temeri
Nebănuind ce mult octombrie mă doare.

O lebădă mai cântă pe tâmpla muribundă
Şi parca-i o himeră ce abia o mai compun
Vin vânturi de la nord cu viscol şi inundă
Puţinul colţ de viaţă în care mă adun.

Iubirea ta încearcă acum un alt exod
Dar sigur octombrie nu mai e-n putere
Şi o să rămâi ca pomul cel ocolit de rod
Pe care timpu-şi lasă mantaua de tăcere

Libertatea visată

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (11 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

__________________________________________________________

În fiecare cuvânt din memorie
stă de gardă un înger
Un bărbat imaginar sărută
o femeie abia desenată

Câinele
legat în lanţ
priveşte-n unghi cu ochi leneşi
depărtarea,
O pasăre îi ciuguleşte răbdarea
încearcă să-şi împrospăteze aerul
Din reflex îi flutură privirea spre poartă
stăpânul lui aşteaptă o femeie desenată
Vântul foamei îi plimbă mirosul prin nări

Dar el nu mişcă nimic
Doarme întins în cuşca vopsită,
Adulmecă parfumul femeii venind
Şi viseză o libertate câinescă
Alături de semenii vagabonzi
Dar numai atât.

Noapte de octombrie

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (11 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

__________________________________________________________

Sunet de rouă în sicriu de aramă
Vântu-şi întoarce mustaţa şi-l cheamă
Păsări mărunte cu trompete la gât
Aleargă prin noapte şi-i ţin de urât
Ceru-şi îneacă albastru-n argint
Pământul sub talpă se teme că-l mint
Ostaşii de pază par să urce-n statui
Sub streaşina casei suspină un gutui
Toţi câinii au ochi de pisică nervoşi
La luna pierdută-n stejari neumbroşi
Dorm casele-n vale duhnind a buşneag
Pe drumuri se strânge cu greu un moşneag
Ornicul măsoară cu limba tăiată
Înalta trădare a nopţii pe o roată
Dorm clopotele reci aţipite într-o dungă
La turnuri mirate încep să se plângă
Cu glasul lor aspru de popă-ndopat
Că vinul din cupe nu-i încă înţepat
Tăcerea se încarcă cu har şi castanii
Numără frunzele cum toţi numărăm anii.

Imagini

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

__________________________________________________________

Ţi-ai transformat privirea
într-un vultur orb,
prin stropi de ploaie,
imaginile mele ţi le sorb ciorile,
ca pe nişte versuri netede,
ce curg.

galben amurg,
îţi plictiseşte vocea cu vocale;
imaginea mea încheagă colţuri rupte
din trecut.

dezgolite de emoţii,
amintirile tale se stropesc cu vin
apoi taie părul lung al fotografiei mele;
îşi fac peruci vesele
şi dansează cu nişte sunete
căzute în dizgraţia alfabetului.

în locul meu,
apăru vulcanul imaginii ei,
purtat pe strofe de simţurile tale
încleştate cu ghearele într-o realitate defectă.

Made in Romania-fragment de roman-

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

__________________________________________________________

„O bucată de frânghie”

În ţara lui Ghici, doar în cipici.
Am început aşa, amintindu-mi de timpurile frumoase, când la uşă aveam yală automată şi plecam din casă uitând să-mi iau cheie. De câte ori nu m-am căţărat pe scară intrând ca berbecul prin geamul de la balcon… Oho! Eram ca Romeo căutând-o pe Julieta, dar n-o găseam niciodată. Poate greşeam balconul…
Aveam un prieten care, chiar avea o nevastă pe nume Julieta. Şi Julieta lui se otrăvea mai tot timpul cu alcool. Nu mă puteam abţine să nu mustăcesc, când îl auzeam mormăind supărat:
-Iar am ajuns aseară acasă şi Julieta mea era beată. Bă, parcă îmi face în ciudă! E din ce în ce mai torpilă!
Complicată treabă cu clanurile astea!
Tot el a fost unul dintre aceia, care în copilăria lor zbuciumată, a fost trimis de cei mai mari să cumpere de la farmacie „un flacon de sculament”. Farmacista, femeie elevată, i-a oferit în schimb un prezervativ.
Văzând ţepele pe care şi le luau alţii cu zâmbetul pe faţă, am învăţat că a fi suspicios e un lucru bun.
Aşa că, atunci când vin la mine împăraţi oferindu-mi regate şi coroane, nu pot să nu râd,
aşteptându-mă la ce-i mai rău.
În ţara lui Ghici, a devenit o obişnuinţă să-ţi faci reclamă pe spatele omului şi apoi să te debarasezi de el, ca de un prost obicei.
Înainte şi furtul la drumul mare era ceva normal şi încă se mai practică, dar toate au un început şi un sfârşit. Un leac.
Un bătrânel tocat de ţuica şi pachetele de Carpaţi, pe care le pompase până la nouăzeci de ani, spunea:
-Nu e nimic pe lumea asta, care să nu se poată rezolva cu o bucată bună de frânghie!
Dacă era după mine şi după mulţi alţii, începând cu ziua următoare, l-aş fi pus preşedinte şi mi-aş fi investit toţi banii în funie.
Asta, într-adevăr, era o afacere!
Idei bune încă există, avem nevoie doar de cineva să le „agaţe” în practică…

Cad frunzele II

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (10 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

_________________________________________________________

Cad frunzele de minereu
În mine ard păduri de aramă
Cad frunzele şi-n ceasul greu
Minunea-n vârstă se destramă

Răscoleşte vântul nisipul pe urme
Cerneala încearcă drumul înapoi
Cad frunzele, speranţa o să scurme
În cicatricea timpului din noi.

Cad frunzele întomnate de durere
Un viscol se prăvale îndărătnic
Aceeaşi aşteptare, aceeaşi mângâiere
Că vei veni la ultimul meu praznic.

Made in Romania-fragment de roman-

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

__________________________________________________________

„Viteză”

Tanti Maria, călare pe bicicleta deşelată, prinse porţiunea de vale pedalând din răsputeri, aşa că atunci când trecu pe lângă bătrânelul ce mergea spre casă cu un pepene galben în braţe, avea ceva viteză…
Acesta ţipă speriat, căci rochiţa înflorată a femeii îi ajunsese acesteia în cap şi moşul, pentru câteva secunde, crezu că vede moartea care venise să-l ia.
-Huo, nebuno!… Huo!…
Tanti Maria se scutură disperată, încercând să-şi elibereze câmpul vizual, dar nu reuşi să scape de păcătoasa de rochie, decât atunci când roata din faţă i se opri în stâlp.
Zbură cu graţia unui urs proaspăt mâncat şi ateriză în mijlocul unor cutii pline cu fluturaşi electorali.
Se ridică clătinându-se, cu ochii fulgerând la oamenii care se chinuiau să fixeze un banner imens cu chipul primarului şi judecând, că într-un mod absurd, politica îi salvase viaţa, căci altfel ar fi rămas înfiptă în ciment precum lumânarea în colivă, mulţumii din inimă:
-Ptiu! Să vă ia dracul de hoţi-pungaşi-nenorociţi!
Cei din jur căscară gura pentru câteva clipe, timp în care muştele intrară şi ieşiră ca la ele acasă.
-Ce ai femeie?! reuşi să îngaime într-un final un tip blajin cu faţa de oaie. Eşti sărită de pe macaz, sau ce?
-Eu?!… Poate voi, că voi sunteţi ăia care în loc să sape câmpul, umplu oraşul de afişe deochiate.
-Deochiate? Femeie, noi promovăm oamenii, facem politică, nu ne ţinem de prostii!
-Ăhă! rânji tanti Maria. Păi bă, dacă politica e o curvă, atunci voi sunteţi peştii ei, nu?
Îşi recuperă ţanţoşă bicicleta şi o luă înapoi spre casă.
Fusese o zi de pomină. Acum, până şi cerul se umpluse de nori şi începuse să picure.
-Of, Doamne! mormăi baba. De ce nu-i trăsneşti tu pe toţi ăştia şi laşi doar unul, ca Ţepeş?
Cerul îi răspunse cu un fulger, care izbi pământul la câţiva metri de ea.
„Na că m-am dat naibii!”, gândi. „S-o fi băgat şi El în vreun partid!…”
După juma’ de oră, udă până la piele şi plină de nervi, ajunse în faţa curţii. Aruncă bicicleta peste gard şi deschizând băţoasă poarta, comentă:
-Acum ce crezi că m-am speriat? Tot baba o să le-aprindă lumânări la toţi nenorociţii!
Cerul îi mai răspunse încă o dată, aruncând un alt fulger. De data asta, undeva jos, în vale.
-Uuuh! chiui încântată tanti Maria. Dă-le Doamne, dă-le!…
Fericită că făcuseră pace, destupă o sticlă de ţuică şi îşi puse un păhărel.
După ce se mai încălzi oleacă, începu să toarne în două.
-Un ţoi pentru mine şi un ţoi pentru fiecare fulger de-al tău care nimereşte unde trebuie…
Ca şi când de sus i se răspunsese, continuă:
-Da, stai fără grijă! Tu să-ţi faci treaba, că eu ţuică am…

Chemări peste umerii toamnei

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (11 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

__________________________________________________________

Te-ai adâncit ca trenu-n noapte
Din gara noastră de iluzii,
Nu mă-ntreba prin care fapte
În osii o să pun perfuzii.

Eu am rămas tot printre oameni,
Căruţa-n timp s-o întorc din drum
În care poate o să-mi sameni,
Sămânţa-n ploile de scrum.

Am ars ferestrele spre lună
La buze îmi crescură maluri,
Din marea-n răzvrătiri nebună,
Chemam sirenele-n portaluri.

Printre mirosuri de spirtoase
Spălam păcate-n râul morii,
Când s-a trezit durerea-n oase
Sfidând rugina din podgorii.

A pus vântul frunzele-n drum
Chemări peste umerii toamnei
Cruzimea brumelor fără scrum
În voalul de dans al doamnei.

Invidii de luna

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

_________________________________________________________

Când îl iubeam pe altul,
Vântul îmi căuta respirația cu dosul palmei.

Eu alergam
și vulturii mă ridicau până la cer,
de unde zâmbea Carul Mare
și-mi zburlea părul.

Strugurii mi se ascundeau în păr,
iar zările încercau să mă imite.

Zilnic îmi copiau coafura.

Muzica mă chema să-i cânt,
când strunele viorii mi se lipeau de gleznă.

Curcubeul mă implora să-l asortez.
Roiurile de albine mă asaltau
să le spun rețeta de dulceaţă de lacrimi.

Cheia sol mi se răsucea în păr.

Izbeam cu fericirea de pereții vieții,
iar ecoul se hrănea cu râsul meu.

Fluturii mă căutau pe-acasă
să le vând culori.

Viața trecea pe lângă mine
ca o tulpină uscată…

Luna făcuse insolație
de la necunoscuta lumină
pe care mi-o potriveam la cercei.

Când îmi căram cocoașa sufletului
printre pietrele reci,
mi-a căzut privirea pe tine.

Când m-ai iubit pe mine
bubele nu s-au prefăcut în farmec.

Altfel, te-aș fi iubit.