Mai frământă, Doamne, lutul!
Mai frământă-l înc-o dată
Suflând cald, spre veşnicie,
Strop de viaţă ne-ntinată.

Mai frământă, Doamne, lutul!
Şi ni-l cerne, Doamne, bine,
Ca atunci când învia-va
Să vorbească doar cu Tine.

Mai frământă, Doamne, lutul!
Cel cernut prin a Ta palmă,
Ca pornind pe drumul vieţii
Între neguri să n-adoarmă.

Mai frământă, Doamne, lutul!…

Toamna vântul spulberă îngălbenite frunze- un melc tresare
bruma îmbracă trupul crizantemelor- plânge un greier
bătut de ploaie- gutuiul îşi mângâie ultima frunză

Capitolul 10 „Din atâta puzderie de oameni, nu am reuşit în viaţa asta să îmi fac decât un singur prieten. Şi acela a fost un câine…”

„Din atâta puzderie de oameni, nu am reuşit în viaţa asta să îmi fac decât un singur prieten. Şi acela a fost un câine…”

Pe când se uitau la un reportaj despre oameni de ştiinţă, taică-su i-a spus:
- Uite, oameni deştepţi, înţelepţi, oameni după care în viaţă rămâne ceva. Dacă înveţi carte, poţi ajunge şi tu unul dintre ei! Apropo, tu ce vrei să te faci când vei fi mare?
Cocoşatul, la cei şapte ani ai lui, îi răspunsese fără să stea prea mult pe gânduri:
- Vreau să mă fac politician!
Taică-su îl privise cu atenţie pentru câteva secunde, după care comentase:
- Mda…, tu vrei de partea cealaltă a baricadei!
Cocoşatul nu înţelesese atunci, dar o făcuse mai târziu.
Îşi amintea de un coleg de şcoală, nu-i mai reţinea numele, care spunea că atunci când va fi mare, se va face dobrogean. Toţi râseseră, neînţelegând ce vrea să spună, apoi venise explicaţia:
- Despre toţi ceilalţi există o grămadă de bancuri. Despre dobrogeni nu am auzit niciunul…
Avea şi el dreptate în felul lui…
Oricum, dacă era să te faci de râs, te făceai , căci existau nenumărate căi prin care se putea realiza asta. El, personal, se făcuse puţin de râs chiar şi atunci când o cunoscuse pe Cătălina, care fusese prima şi ultima lui dragoste, căci ea îl privea atât de pierdută, încât el irosise jumătate din seară încercând să descopere dacă avea faţa murdară sau îi rămăsese ceva printre dinţi.
I se părea incredibil ca cineva să îl fixeze cu atâta ardoare, să-i transmită atât de multe, cu ajutorul unei simple priviri. Mai ales că era conştient că toţi ceilalţi băieţi arătau mult mai bine ca el.
Urmaseră acele puţine zile în care totul se lega de la sine, când împlinirea plutea în aer precum mirosul de cârnaţi, dând impresia de o realitate continuă, de acum, infinită. Apoi clipele de zvârcolire de genul “cine sunt eu?” sau “ce fac?”, sau ” ea este aleasa”? Oare mi-e bine, sunt fericit?…
Şi cea mai tâmpită întrebare: „ De ce m-a ales ea tocmai pe mine?”
Parcă cumva, inima lui, nu-i mai aparţinea. Când îşi ţinea mâna pe piept simţea o pulsaţie anemică, străină. Ajunsese să se întrebe înfricoşat cine este el cu adevărat, dar, bineînţeles, nu îşi putea răspunde. Oglinda îi arăta aceeaşi veche imagine, neschimbată, falsă.
Se gândea că putea fi oricine altcineva, numai el însuşi nu…
„Eu nu mai sunt eu”, scrisese în jurnal, „eu sunt noi”. „De fiecare dată când o parte din mine doreşte un lucru, celelalte îl resping cu fermitate. Nu ştiu ce vreau. Ştiu doar, că odată ştiam. Am fost furat de viaţă, rupt în bucăţi, ciopârţit.
Sunt doar o umbră a cuiva din trecut.
- Ştii, îmi spui, ţinându-mă de mână, m-am gândit bine şi am ajuns la o concluzie: Tu eşti bărbatul pe care mi l-am dorit o viaţă lângă mine. Vreau să-ţi spun ce nu am mai spus nimănui până acum. Să-ţi spun că te iubesc…
Te privesc trist, îngândurat.
-Tu nu ai nimic să-mi spui? mă întrebi zâmbind.
Îţi citesc apăsarea în privire şi îţi răspund un “te iubesc”, făcând un efort supraomenesc, neînţelegând prea bine ce tocmai am spus.
În timpul ăsta, celelalte părţi din mine urlă: „Te urăsc! Dispari cu tâmpeniile astea siropoase!… Mă iubeşti?! Cum adică?!…”
Îmi pun mâinile la urechi, de parcă aşa, aş reuşi să opresc vacarmul infernal.
-Te doare capul, iubitule? Dacă da, hai să-ţi dau o aspirină. În cinci minute, o să fii ca nou.
Mă uit la ceas. Cele cinci minute nu mai trec.
Poate treceau cândva, odată, dar acum nu.”…
Asta fusese ultima chestie pe care o scrisese în jurnal, apoi… După o lună de zile, Cocoşatul se trezise cu o cameră mare şi goală, lipsită de oxigen, lipsită de viaţă.
Ajunsese la concluzia că totul se termina întotdeauna crud, numai că unora le era frică să se gândească la chestia asta şi să o spună pe faţă, căci atunci…
Atunci ar fi fost ca şi cum ar recunoaşte că nu trăiesc decât o mare porcărie de viaţă împânzită cu minciuni şi că de fapt, nimic, dar Nimic nu contează. Căci “nimicul” nu ţine în timp.

Trecuse prin momente ciudate, unul mai aiurea decât altul. Viaţa asta perversă, te penetra chiar atunci când te aşteptai mai puţin. Problema mare era ca o făcea fără prezervativ.
Din cauza asta, rămâneai şi violat şi plin de boli ciudate.
Acum, dă-o în judecată dacă poţi!
Unul dintre principalele virusuri cu care te contagia, era prietenia. Aceasta se manifesta în felul următor: în viaţă îţi apărea un necunoscut care îţi călca personalitatea în picioare, după care te ruga să îi dai o mână de ajutor.
Tu, printr-un mod misterios de amabilitate total exagerată, nu îi ofereai doar o mână, ci pe amândouă şi asta cu părere de rău, că aveai doar două, căci dacă natura te-ar fi înzestrat cu şase braţe, i le-ai fi oferit pe toate…
De ce făceai asta?! Nu era important. Important era faptul că, cu cât îţi cerea mai mult persoana respectivă, cu atât mai mult te simţeai obligat să-i oferi. Ciudat, nu?
În timpul acesta, amicul tău ce face? Mai întâi îţi oferă o mască conturată fin cu sentimente de prietenie şi afecţiune, după care o dă jos şi îţi zâmbeşte cu adevăratul lui chip. Şi atunci te speri.
Toate sentimentele pozitive pe care tu le-ai investit în el, se reîntorc pline de o energie negativă, scârboasă, care îţi întoarce stomacul pe dos.
Şi te întrebi, dacă există măcar o singură persoană, care să-ţi dea înapoi ce i-ai dat şi tu… Atât, nimic mai mult.
Ce poţi să-ţi doreşti, loialitate, prietenie curată, susţinere la necaz?
Pleacă de aici! Plimbă ursul!
Să le defineşti ca în dicţionar, e uşor, dar din suflet…
Şi când respirai uşurat, că încă un capitol negru din viaţa ta s-a închis, ghici ce se întâmpla?
Bineînţeles, nenorocita aia de viaţă te prindea şi te umplea iar de boli noi, de parcă nu aveai deja destule.
Viaţa e o curvă, nu?!
Moşul zâmbi, căci o cunoştea bine, el fusese dobitocul care îşi luase ţeapă şi se însurase cu ea… Tot ceea ce spera, era ca hoţii ăştia doi, Porcul şi cu Cocoşatul, să fie altfel decât fuseseră ceilalţi. Să fie…Oameni…
Căci în viaţă aveai nevoie de Oameni ca de aer. Într-un final ajungeai cu pielea crăpată şi carnea mâncată de viermi, dar nu asta conta. Nu puteai să mori dispărând, evaporându-te sub formă de ceaţă, căci moartea nu putea fi estetică. În schimb, puteai să încerci să-ţi trăieşti viaţa la modul acesta, înconjurându-te de frumos.
În urmă lăsăm mai multă sau mai puţină durere, de la caz la caz. Devenim rapid o amintire neplăcută, care îi face pe ceilalţi să se înfioare şi să ridice din umeri, spunând: „Viii cu viii, morţii cu morţii!”…
Toţi o facem.
Nu exista cumpătare în viaţă, pentru că nu îşi avea rostul.
Se spunea că nimic nu e etern. Moşul vroia să creadă că asta e o minciună, că existau câteva lucruri nemuritoare şi că unul dintre ele era viaţa în infinitatea ei de forme. Spera asta din toată inima, căci dacă viaţa nu ar fi fost eternă, degeaba ar mai fi trăit, degeaba ar mai fi murit.
Totul era infinit, trebuia să fie!…

Toată lumea minţea, dar prea puţini recunoşteau. Câteodată, se minţea atât de bine, încât, după un timp, minciuna devenea adevăr. Puteai jura că tot timpul a fost aşa.
Adevărurile mari, pe care oamenii le căutau ca disperaţii în toate părţile, erau chiar sub nasul lor. Dar, oamenii aveau tendinţa prostească de a complica totul, de a masca simplitatea cu întrebări de genul: De ce e marea aşa de mare?
Porcul avea momente când îi vedea pe toţi frumoşi. Măcar aşa, în comparaţie, cu el.
Chiar şi pe Cocoşatul. Urâţii erau oamenii cu cei mai puţini prieteni, mai ales urâţii care nu erau, într-un fel, celebrii.
Lucrul bun, era că acei puţini prieteni erau prieteni adevăraţi.
Frumuseţea fizică era trecătoare şi era posibil, ca după o vreme şi cea interioară să se “ducă”, să se ofilească.
Se mai întâmplase…
Odată, îi spusese unei necunoscute pe stradă, că o iubeşte şi după aceea, plecase mai departe.
Porcul fusese mirat de reacţia femeii, căci aceasta alergase după el şi îl întrebase cu lacrimi în ochi, cum de putea zice aşa ceva, că ăsta nu era un lucru aşa, de spus oricui.
Porcul zâmbise şi îi răspunsese că nu făcea asta cu oricine, că doar nu avea o pancartă agăţată de gât pe care să scrie “Te iubesc!”, lucrul ăsta, i-l zisese doar ei.
- Crezi că iubirea e un lucru simplu? ripostase femeia. Cum poţi spune aşa ceva unui total necunoscut?
Porcul se scărpinase în cap, după care îşi deschisese sufletul.
- Nu cred că iubirea e un lucru simplu! Pentru mine, nici măcar lucrurile obişnuite, absolut normale, nu sunt simple. Mama spunea că semăn cu tata, sunt prost. Ţi-am spus că te iubesc, pentru că pentru o clipă mi-am imaginat cum ar fi viaţa mea alături de tine. Dar mi-am revenit repede şi am plecat.
Femeia rămăsese cu gura căscată.
- Păi şi acum ce ar trebui să facem?
Porcul ridicase din umeri, căci nu ştia ce să-i răspundă.
Au stat şi s-au privit mai bine de jumătate de oră, două statui în mijlocul vârtejului de oameni. Apoi, ea a scuturat din cap, ca trezită dintr-un vis urât şi a plecat fără să mai privească înapoi. Nici măcar o dată…
Porcul nu s-a simţit bine, dar nici nu s-a supărat, căci nu putea să o ţină pe loc. Ea merita, probabil, mult mai mult. Nu puteai sta în calea Frumosului.
Ăsta era unul dintre cele mai mari păcate.
Se mai întâlniseră accidental tot pe stradă, după doi ani de zile. Ea era căsătorită şi avea un copil. Băiat, era frumos, avea cu cine semăna…
Exista şi iubire la prima vedere nu numai dragoste. Numai că nu existau şi vise care să se îndeplinească din prima secundă. Sau, dacă existau, Porcul nu le întâlnise…
Oricum, nu îşi dorise niciodată să ajungă genul de om scufundat în aprecierea trăirilor, genul de om, care dacă îi dai în cap cu un scaun, îţi dă înapoi o floare. Nu vroia să se agaţe de ceva, doar pentru a se prăbuşi mai târziu. Nu vroia să iubească şi să fie iubit în sensul tradiţional, căci acesta era primul pas spre nenorocire. Sau poate vroia?!…
Nu putea răspunde la întrebarea asta.
- Sunt prea prost! bolborosi găsindu-şi scuza perfectă pentru a-şi relua scobitul în nas…

Ca să afle drumul spre nemărginire
un om s-a ascuns în sine însuşi, o viaţă
la capătul drumului
a înţeles nemărginirea timpului.

N-a înţeles ce trebuie să facă mai departe
nu a putut să se întoarcă în trecut
şi era să moară la sfârşitul zilelor,
s-a trezit născut de o femeie
gata să-l arunce într-un canal
pentru ca amintirea lui să dispară

n-a înţeles de ce i-a rămas fericirea
agăţată de mal
pentru cuvintele neînvăţate din scâncet
să fie auzite?
ar fi trebuit ca-n păturica rozalie
să se închidă visul lui negru
şi nu s-a închis

Să-mpodobim eşafodul
cu florile reginei, cele mai alese
s-aşternem covoare de scrisori
de la flămânzi şi orbi …
securile s-aştepte blând
pe albe mese
şi invitat în primul rând
un cor de corbi …

Să adunăm mulţimea renegată
la marea sărbătoare
veştile să umble triumfale
bătând la poartă „vinovată” …
Voi suflete uitate!
nemângâiaţii viselor fugare …

Veniţi cât mai aproape!

Şi martorii aleşi veţi fi
tăcerii răzvrătite
ce se-ascute -
de stânca greu urcată
şi-acea fărădelege
ce n-a fost judecată …

Se va însera curând!
şi corbii vor ieşi din rând
să ciugulească mâini pătate
… securile vor fi spălate
şi strânse-n mare grabă
şi mesele însângerate
în veghea lunii vor rămâne
poate
poate …
din ciclul (poeme becartiene)
1 septembrie 2009

Prolog:

A fost odată o mândră ţară, frumoasă ca o cireaşă pârguită, o ţară clădită pe oasele oamenilor viteji, care au sperat dintotdeauna, un viitor mai bun pentru cei care urmau să le ia locul şi care şi-au dorit ca cei de un neam cu ei să-şi rostească cu toată gura numele pe oriunde ar umbla.
Numai că, după ani mulţi, din cer s-a vărsat un car de galbeni şi cel în curtea căruia căzuse, a împărţit comoara doar cu vecinii de lângă şi astfel, câţiva indivizi s-au trezit extrem de bogaţi, iar restul, muritori de foame.
Oamenii nu şi-au pus prea multe întrebări legate de mofturile Cerului de a-şi goli visteria preferenţial, fiind prea preocupaţi cu ronţăitul corcoduşelor ce le asigurau balansul nutriţional zilnic, însă…
Aici nu este vorba despre cei care au mâncat piuneze pentru ca alţii să ajungă la plăcinte, aici este vorba de cu totul altceva.
Aici vorbim de oameni cărora li s-a dat nume, doar pentru a-i ţine în viaţă, aici vorbim despre o umbră care-şi părăseşte stăpânul doar pentru a avea unde se întoarce, care comentează mult, e răutăcioasă şi care atunci când te scoate din minţi şi îi spui că e nebună, te priveşte candid şi îţi dă replica:
- Că sunt nebună, ştiu, mi s-a mai spus, dar, de curiozitate, tu acum, ce faci, vorbeşti cu mine?!…
Şi totuşi… Dacă mă gândesc mai bine vorbim de toate astea şi de multe altele, căci din momentul în care păşeşti în ţara lui Ghici, nu poţi ştii la ce să te aştepţi. În cel mai bun caz, poţi să ghiceşti…

Capitolul 1 „În ţara lui Ghici”

La prima încercare de a scoate o carte prin dinţii neiertători ai tiparului, mi-au fost cenzurate multe lucruri, citez: „interesante, dar cu bătaie prea lungă”. Un prieten chiar comenta râzând:
-Grăbeşte-te, că rămâi în urmă! Tu chiar nu vezi că ăştia taie mai repede decât scrii tu?!…
Până şi numele îmi fusese pocit: Robert Marius Bincă. Mai era un strop şi ajungea „Bingo”.
Probabil în această variantă, cu toată lumea care s-ar fi îngrămădit să mă strige în speranţa de a câştiga ceva, aş fi ajuns mult mai repede cunoscut, netrebuind să mai parcurg drumul obişnuit al unui scriitor din zilele noastre şi anume: „Scrie tu cartea, că după ce crăpi, poate ţi-o publică nepotul!”.
Dar, în fine…
A fost prima revelaţie pe care am avut-o în bolovănirea asta pământeană numită viaţă: dacă aş fi avut şi eu un nume care se termina în „escu”, intram măcar în politică şi tot făceam ceva!
Vorba alor mei:
-Mai mişcă şi tu ceva, că o să creadă lumea că ai murit!
Mda… Nu ia lumea ţeapă atât de uşor!
Un domn necunoscut, care îmi oferă o sponsorizare din senin, mi se confesează uimit:
-Eu tot nu înţeleg chestia asta cu „Ghici”. Ce „Ghici”?
-Ce ţară? îi răspund eu rânjind.
De parcă nu m-a auzit, continuă:
-Care „Ghici”?
-Ciupercă ce-i? îl completez din ce în ce mai vesel.
Domnul mă priveşte ofensat şi întorcându-mi spatele, dispare.
Aflu mai târziu că pe respectivul îl chema Ciupercă.
-Măi să fie! îmi zic. Pun pariu că dacă aş fi început cu ţara lui Ciupercă, pe ăsta l-ar fi chemat Ghici…
În viaţă nu scapi de unele lucruri, oricât efort ai depune.
Lucruri care la un moment dat te aduc în starea de a vorbi singur, sau lucruri care te fac să le iei de nevastă…
Asta a fost o frază controversată. Sunt atenţionat:
-Fraza asta trebuie eliminată! Altfel o să zică lumea că eşti bisexual…
Mă uit la cel din faţa mea cu gura căscată. După ce îşi mai stoarce puţin creierii, se corectează:
-Am vrut să spun misogin…
-Aha!
De la o femeie cu care tocmai avusesem o mică ceartă, primesc o replică de nota zece:
-Marius, chiar dacă o să-ţi vină greu să crezi, dar nu toţi din lumea asta reală te plac…
Adevărul e că mă lasă pentru câteva clipe perplex.
-Păi, o întreb, sunt alţii din altă lume care mă plac?!
-Lasă că o să vezi tu! îmi răspunde ea ţâfnoasă şi o ia la picior.
Nu înţeleg dacă a fost o ameninţare cu moartea sau o invitaţie în Rai, dar ceva e sigur: mă mai plac şi alţii, nu numai cei din lumea asta…
Mi se face iar observaţie:
-Nu poţi să spui că femeia „o ia la picior”, că se poate înţelege total altceva!
Asta chiar că mă pune pe gânduri. Ori lumea a luat-o razna, ori lumea a luat-o razna! Hmmm, ciudat! Asta e de fapt aceeaşi concluzie.
-Auzi, zic, când te-ai făcut mă şi tu critic?
-Ehe, vine şi replica, demult, demult… Cam în aceeaşi perioadă când au început să apară şi pe la noi scrierile „Made în China”!
-Oau! exclam. Mânca-l-ar tata de sclipitor! Tocmai mi-ai dat titlul cărţii…
-Pe dracu! mi-o taie „criticul” sec, se întoarce la o sută optzeci de grade şi pleacă.
Toată lumea de lângă mine dispare!
-Ce naiba?! îmi zic. Ăştia cred că au un loc al lor, unde se tot duc când scapă de mine…
-Stai! ţip după el.
Se opreşte nedumerit, aşteptând să-i zic ceva.
În schimb, îl depăşesc tiptil şi o iau la fugă.
-Hei, ce faci?! urlă după mine. Unde te duci?
-Ai vrea mă tu să ştii! îi dau fantastica replică printre gâfâieli.
La un colţ de stradă, mă împiedic de ceva, că nu apuc să văd de ce şi mă prăbuşesc cât mai dizgraţios posibil. Astfel, ca toţi împiedicaţii care nu ştiu să fugă, mă trezesc, bineînţeles, în ţara lui Ghici.
Un nene îmbrăcat în uniformă, îmi dă o mână de ajutor să mă ridic şi chiar atunci când vroiam să-i mulţumesc pentru amabilitate, mă anunţă plictisit:
-Trebuie să vă dau amendă!
-Păi…, pentru ce?!
-Găsim noi, găsim! mă linişteşte el.
Deci, bine aţi venit în ţara lui Ghici, unul dintre cele mai misterioase locuri de pe Pământ, în care rolul Iadului e de a-şi ridica încornoraţii la putere şi cel al Cerului, de a se juca cu trăsnetele pe spatele bieţilor ronţăitori de corcoduşe…

să ne iubim pe fiecare parte
în fiecare loc
în orice clipă
numai sub pleoapa ta
ca o lacrima să ard
pe obrazul meu
să se vadă albia
plânsului tău
de bucurie
rănit
sărutul să ne fie
furat de pasărea vântului
în zbor spre apus

roi de lăcuste
izbind în sensul invers
acelor de ceasornic
precum ştergătoarele
de parbriz
pe retină
fragmentând rigoarea
fecundă a ploii

un bici de foc
sparge pârloaga norilor
cine sunt să fiu eu
şi-a pierdut steagul
liberul arbitru
în cursa nebună
a întrebărilor
esenţiale

poate ploaia
meteoriţilor în tăcerea
întinsă a câmpiei
dezmierdând
pielea de bivoliţă a nopţii
din loc în loc
va deschide hublouri
în interiorul literei vii

la început
cuvântul a fost
ca o piatră aruncată
în mare
şi marea învolburată
înghiţii în burta ei uriaşă
de balenă rapace
focul

numai din mare
se întrupează zeiţa
şi tot din mare corăbiile
se retrag în păduri
unde corăbierii altădată
şi-au ascuţit săbiile
muşcând adânc
în trunchiuri de pini

e timpul de ceaţă al vidrei
roi de lacuste
în burta bătrânei
clepsidre
devoreaza nisipul

Nu mai avem pâine
din care să rupem toţi
foamea stă pe masă
ca o anafură.

Doamne, adu-ne vinul
cu pleoapele ţesute
s-auzim în glasul tău
cum picură lumina
din strugure-n pahar
şi piatra dintre noi
se face pâine
să o împărţim frăţeşte
în fiecare zi
milostivind harul
cu care ne satură.

Cel mai rău este când zilele se pierd
ca nişte frunze aruncate de vânt
când nopţile sunt ude şi reci
şi tu vrei sa fie altfel
o terapie prin spargerea clipelor
pe umerii ondulati ai iubitei.

Este nepotrivit să prinzi ocaziile
perioade simple, de poveste
când strigă-n tine cuvinte ciudate
ca nişte pietre grele, ascuţite.
Doreşti să le simţi în carne durerea
fără urma superbă a trecerii
gaseşti locul vindecat,
doar o umbră acoperă de multe ori
locul bântuit de moarte
ca şi cum tot ce s-a întâmplat
a fost o iluzie
căzută pe ochii tăi
împăienjeniţi de aşteptarea
mută a luminii.

Cine a spus
că suntem gata
să încheiem lucrarea
în sine?

Plângerile plecate
nu aşteaptă răspuns
doar visele
se tratează cu neurotonice
pentru ţinere de minte
nimic altceva.

Începe ziua
cu amendamente la codul penal
al sentimentelor frustrante
pentru pierderea noastră în timp
fără întoarcerea promisă.
Raţiunea se opreşte la concept
pe care nu-l mai dezbate
ar fi inacceptabil
să-l închizi între ziduri,
în natura nu sunt limite,
de ce să fie în spirit?

Se termină totul flexibil
în nemărginire absolută
o clipă de neatenţie
în infinitul operei
a luminat periplul nostru
cu bunăvoinţă milostivă
şi a constatat
că nu-i important.

Este o dimineaţă frumoasă de primavară, pe cer străluceşte un soare “cu dinţi”, adie un vânt cu viroze şi cu petale de flori într-o mahala, o periferie a unui oraş, poate fi orice oraş din România, pe o stradă prăfuită, cu case înghesuite, de diferite forme şi mărimi, un amestec alarmant de progres şi decadenţă, vopsite în culori stridente roşu, mov, verde, portocaliu, după noua modă: fiecare face ce vrea şi nu ţine cont de nimeni şi de nimic!
Oamenii se desfaşoară în rutina lor zilnică, nimic nou, aceleaşi gesturi, aceleaşi vorbe, aceleaşi activităţi cotidiene, nimic nou sub soare, sunt oameni obişnuiţi, cu micile lor necazuri şi bucurii, un microcosmos urban, fără gesturi măreţe, fără activităţi de amploare, se cunosc, sunt vecini, interacţionează, comunică, sunt atât de diferiţi în aparenţă, dar atât de asemănători… Şi totuşi, oamenii în reflexele lor zilnice, în automatismele lor, sunt împăcaţi cu ei, cu limitele lor, cu semenii lor, cu oraşul în care trăiesc şi de ce nu… cu minunata lor patrie, în care au avut şansa sau ghinionul să se nască… Deşi toţi sunt tâmpiţi sau chiar nebuni de-a binelea, deşi toţi sunt mai mult sau mai puţin urâţi, loviţi de alienare, au o detaşare, o seninătate care-i face frumoşi şi veseli.
În grădini sunt mai mulţi pomi fructiferi înfloriţi, iar adierile de vânt, poartă petalele albicioase şi rozalii ale florilor prin aer, o „ninsoare” parfumată care cade peste stradă.
Dintr-o curte se aude încet, nedesluşit, muzică balcanică, o manea ţigănească, care are rolul de a-ţi spăla creierii, semn că locatarul căsuţei dărăpănate s-a sculat cu chef… de muncă! Din aceeaşi curte un porc guiţă disperat de foame, iar găinile îl acompaniază, pe aici lumea are coteţe pe lângă case, cresc găini şi porci după datinile strămoşeşti, chiar dacă am intrat în UE de câţiva ani. Parcă cei de la bloc sunt mai emancipaţi, cresc tot felul de animale după bunul lor plac, câini, pisici, păsări, peşti, hamsteri, broaşte ţestoase şi multe alte animale de companie. Nu mai zic de excrementele îndrăgitelor animăluţe depuse pe drumurile publice, pe care le întâlneşti la tot pasul.
Pe lângă garduri, pe aleile de lângă case au apărut zambilele roz şi mov, narcisele şi ghioceii galbeni, flori delicate ale primăverii, cu prezeţa lor suavă şi discretă au făcut uitată iarna geroasă care tocmai a trecut.
Din depărtare apare o femeie tânără care târăşte dupa ea copilul somnoros, este aproximativ ora 10 a.m. Bianca are 28 ani, femeia este frumoasă, înaltă, blondă, are o faţă rotundă cu piele foarte albă, faţa ei deşi nu e machiată, fardată, este frumoasă, dar are o privire tâmpă moştenită şi de odrasla ei, ochii mari, rotunzi, albaştri. Tânăra are o ţinută răvaşită, păr lung, uşor ondulat, pieptănat în grabă şi o haină gri lungă, cambrată, aruncată peste capotul de casă, pantofi eleganţi negri, tânăra vorbeşte fără grabă, cu lene, se alintă, este tot timpul plictisită de tot şi de toate.
Se gândeşte cu voce tare: „Am avut un vis ciudat, trăiam în România, era o ţară minunată, plină de bogăţii şi frumuseţi, păcat că era locuită…” inspiră profund aerul parfumat, este relaxată şi fericită, priveşte zâmbind distrată florile din curţile pe lângă care trece.
Copilul Biancăi este slăbuţ, blondin şi cu privire tâmpă asemănătoare cu a mamei, cu o faţă nostimă, de popândău, e apatic, nu vorbeşte decât foarte greu, deşi are cinci ani, copilul poartă un fel de trening roşu care poate fi folosit şi în loc de pijama.
Cei doi se îndreaptă agale spre un magazinaş de pe strada lor în apropierea căruia locuiesc, este o dugheană amărâtă, o baracă din fier pe alocuri ruginită, cu nume pompos “La Regina”, care trădează mândria şi prostia proprietarilor.
Magazinul este aşezat într-o curte mică plină de pitici zâmbăreţi de ipsos, viu coloraţi, care, consideră proprietarii „înveselesc locul”, deşi noaptea şi nu numai, au un aer care te bagă în sperieţi, parcă sunt din filmele de groază. De câte ori trecea pe lângă gaşca de pitici de grădină ai Didinei, Bianca se gândea că ornamentele de grădină ale acesteia ar putea să candideze pentru titlul de kitch-ul deceniului, atât erau de hidoşi, mai de grabă siniştri decât veseli. Soră-sa mai mare, Amalia care cutreierase toată Europa i-a zis că se poartă piticii de grădină, sunt la modă, că i-a văzut prin Germania, Austria, Franţa, Polonia, chiar şi prin Ungaria, „sunt de bună calitate şi drăguţi la ei”, aşadar Didina e în tendinţe, or fi la ei, dar nu la noi…, iar „tendinţa” asta era prin 1999-2000, de atunci au trecut aproape 10 ani, acum e la modă Feng-Shui-ul, bine că vecina lor, distinsa proprietăreasă nu se arăta momentan sensibilă la acest curent că cine ştie ce mai punea prin curte.
În spatele grădinii cu pitici, dar fară plante, doar un nuc bătrân a făcut faţă vremurilor, se găseşte o casă veche din cărămidă, năpădită de iedera cu frunze roşiatice, care acoperă toată faţada casei până la acoperiş, „conacul ei boieresc” cum o numeşte pretenţios tanti Dida.
O casă asemănătoare cu „conacul” avea şi Bianca, rămasă de la părinţii ei, cât despre grădină plantase gazon pentru că era comodă, nu vroia bătăi de cap, nu dorea să practice „munci agricole” cum le zicea ea, dar avea pomii fructiferi rămaşi de la tatăl ei, care dădeau fructe gustoase, mere, cireşe, caise, gutui, asigurau umbra în zilele toride de vară şi mai ales nu trebuia să facă nimic pentru întreţinerea lor. La umbra cireşului aveau un foişor hexagonal din lemn de pin tratat ignifug, băiţat şi lăcuit construit în urmă cu trei ani, din banii trimişi de soţul ei care plecase la muncă în Italia, foişorul era locul unde luau masa şi se relaxau cât era cald afară.
Bianca şi copilul intră în magazin, tânăra o salută volubilă pe vânzătoare, pe tanti Dida, aceasta este şi patroana magazinaşului, copilul scânceste uşor, agăţat de mâna mamei.
Vânzatoarea este aşezată pe un scaun în spatele unei tejghele uzate pe care se găsesc în dreapta un suport în care sunt înfipte bomboane acadea şi în stânga un borcan din plastic cu bomboane şi guma de mestecat. Ea este încadrată, în lateral şi în spate, de trei rafturi pe care sunt înghesuite tot felul de produse alimentare, mai ales din cele nesănătoase chipsuri, snacksuri, croissant, sticsuri, biscuiţei, covrigei, suculeţe cu coloranţi şi piesele de rezistenţă cafeaua şi ţigările.
Tanti Dida prescurtarea numelui Didina, nume de cal, pardon!…de iapă, este o femeie de cincizeci şi şapte de ani, grasă, cu privire vicleană şi atotştiutoare, este o persoană tonică, tot timpul veselă, bine dispusă, vorbeşte repezit, dar mai ales autoritar. Aceasta are părul tuns scurt, vopsit roşcat, are pe degete inele groase şi vulgare, iar la gât un lanţ gros cât zgarda câinelui semn al belşugului, poartă o rochie de casă din poliester cu flori mari şi colorate.
- Buna dimineaţa, tanti Dida.
- Neaţa’, Bianco. Ce-ţi dau, ca de obicei? Pune mâna şi mai mănâcă şi tu fato, uite ce schiloadă eşti, o ceartă bătrâna!
- Îhh…tanti Dido, o cafea şi un pachet de ţigări.
Aceste doua ingrediente, cafea şi ţigările constituiau dieta zilnică a tinerei şi constituiau secretul siluetei ei uscate de femeie “şnur”, filiformă.
Tânăra plăteşte produsele cerute cu banii ţinuţi într-un buzunar al hainei, ia cafeaua şi o îndeasă într-un buzunar, iar pachetul de ţigări în celălalt buzunar al paltonului.
- Toată ziua mănânci numai ţigări şi cafea!
Către copil, zâmbeşte holbându-se la el, aplecată peste tejghea, vrea să-l mângâie pe cap.
- Ce faci micuţule?
Copilul se dă un pas în spate ferindu-se de mâna întinsă spre el şi scânceşte netulburat de întrebarea femeii.
- Ce să facă tanti Dida, creşte…
- Ce-ţi mai face bărbactu’, tot în Italia, a mai dat şi el un semn de viaţă, ţi-a mai trimis bani? Se interesează ea curioasă.
Vrea să-i răsundă, dar copilul începe să urle, după ce de la intrarea în magazin scâncea în surdină.
- Tanti Dido, dă-i bre o acadea şi lu’ ăsta, să tacă odată!

- inspirată de poemul “DEPENDENŢĂ”, al scriitorului Adrian Botez-

„nu sunt dependent de televizor
nu sunt dependent de Internet – nu sunt
dependent nici măcar de
cărţi – dar sunt dependent- zilnic şi
voluptos”
- de dorinţa a fi dependent de cărţi -
mă macină dorul întoarcerii -
- la a fi copil – la propriu -
(cei care mă cunosc cred că încă mai sunt)
când nu era internet – iar televizorul?-
televizorul nu era dependent de oameni – preapuţinul
ne dezvolta „gândul inutilităţii”-
preaplinul de acum? – ne rânjeşte
diabolic- furându-ne somnul -
m-aş întoarce – la a fi copil – în vacanţa de vară -
când mă ascundeam de vocea mamei -
pentru o pagină şi încă o pagină şi încă…

urăsc „zăbranicul negru al lipsei de iubire” a oamenilor-
îl simt lipindu-mi-se de suflet
ca ceaţa fără de şfârşit – din zilele
fără de sfârşit – de toamnă nesfârşită -
zadarnic mă! şi îi! învălui în iubire -
ei nu sunt dependenţi de Iubire -
îmi rămân doar frânturi de vis – furate
în frânturi de somn – din care mă trezesc
„sângerând abundent” -
sângele sufletului are culoarea durerii
şi gust de oţet şi fiere -
păcătuiesc nemulţumindu-mă – nemulţumind…
pot doar spune – din toată inima mea –
care se vrea de copil :
„iartă-i Doamne!” – mă iartă Doamne! –

afla-voi vreodată
gustul iertării?…

Este o după amiază frumoasă de primăvară târzie, cu soare blând care încălzeşte insectele agitate de culorile şi de parfumul florilor de liliac, al narciselor şi al lalelelor din grădinile oamenilor care locuiesc pe o strada liniştită, cu case vechi boiereşti, faţadele ilustrează toate stilurile prezente în arhitectura secolului al XIX-lea, de la cel de inspiraţie clasică până la cel Art Nouveau, caracteristic sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX. Ornamentele caselor, excepţional de bogate, sunt de factură neoclasică, cu elemente de Renaştere. Casa Lilianei are ferestrele încadrate de frontoane sprijinite pe coloane ionice, intrarea principală este subliniată prin coloane dorice la parter şi ionice la etaj, încadrate de o parte şi de alta de coloane corintice înalte. Întreaga faţadă a casei este împodobită cu busturile în medalioane ale înaintaşilor, cu grupuri de personaje, toate în relief.
Micuţa Liliana, o fetiţă de 7 ani, blondină, cu părul lung, buclat, cu o feţişoara rotunda de păpuşă şi ochi mari albaştri, merge grăbită pe aleea străjuită de lalele şi narcise, se îndreaptă hotărâtă către poartă care dă înspre stradă, o deschide şi o trânteşte, după care strigă alintată către casa vecină:
- Codruţţţ! Codruţţţ! Codruţ!
Fetiţa este îmbrăcată într-o rochiţă lila, cu volănaşe şi dantele, în păr are prinse cîteva fundiţe asortate, iar pe umăr poartă o poşetă rozalie plină cu mărgele, brăţări din sticlă, ineluşe din plastic, un strugurel şi cutiuţa cu farduri, înfige mâna în poşetă scoate cu gesturi repezite un şirag de mărgele pe care şi le atârnă de gât şi câteva brăţări şi inele, pe care le potriveşte pe mâini, bate nerăbdătoare din picior. Din casa alăturată, este decorata în stil eclectic, cu ferestrele încheiate prin arcade, cu ancadramente, coloane, capitele compozite, în cartuşul de deasupra intrării este săpat în piatră anul construcţiei: 1885, iese un copil blondin de aproximativ acceaşi vârstă cu fetiţa, vine în fugă spre aceasta.
- Ce mi-ai adus? se alintă copila.
Liliana se aşează tacticoasă pe băncuţa din faţa propriei curţi, iar Codruţ se aruncă şi el dintr-un salt lângă ea, îi oferă zâmbind o ciocolăţică albă cum îi place ei. Codruţ este un băieţel şaten, mărunt şi slăbuţ, care ţine veşnic o acadea în gură, din acelea care colorează buzele şi limba în nuanţe mov-verzui, este bolnăvicios, mama lui din precauţie îl îmbrăcat tot timpul cu haine groase. Fetiţa desface grăbită ambalajul şi rupe ciocolata în bucăţi, începe să mănânce.
- Hei! Ce faceţi broscoilor, staţi la soare?! strigă Zenovel, celălalt vecin al Lilianei, “duşmanul”, locatarul unui conac brâncovenesc, care îmbină stilul tradiţional românesc cu simplitaea şi eleganţa barocă! Un băieţel de 8 ani, solid, cu o claie de păr şaten cârlionţat în cap, cu faţa plină de pistrui, îmbrăcat în genul Army. Începe să cânte:
- Doi broscoi se legănau, pe o pânză de păianjen,
- Şi pentru că, pânza nu s-a rupt,
- Au mai chemat un alt broscoi! Ha! Ha!
Fetiţa sare de pe băncuţă, unde Codruţ rămâne nemişcat cu acadeaua în gură, ia o poziţie războinică cu pumnul şi poşeta îndreptate către adversar, toate bilele, mărgelele de pe ea se lovesc datorită mişcării bruşte, producând un zornăit ameninţător:
- Broască râioasă eşti tu! Ce vrei urâtule, nu te-a chemat nimeni, ai venit nepoftit?! se răţoieşte ea.

- Ha! Ha! râde duşmanul. Pace! şi se aşează pe băncuţă cu gesturi leneşe, fetiţa rămâne în picioare, cu mâinile încrucişate pe piept.
- Hai să ne jucăm în stradă, să oprim maşinile! spuse Zenovel. Pun pariu că nu ai curaj să treci strada cu încetinitorul!
- Zenovel, mă enervezi, zise fata cu ifos, nu am chef să mă joc cu tine, de câte ori să-ţi spun?
- Numai acum, e ultima dată, dupa asta nu te mai cunosc…nici pe tine nici pe Pătuţ ăsta al tău.
- Codruţ, protestează, fără vlagă acesta.
- Bine, fie…, se sclifoseşte ea, ca să-ţi arăt că nu mi-e frică de nimic, o să merg!
- O să afle ai noştri, o să ne pedepsească, protestează cu voce piţigăiată de spaimă Codruţ, nu te duce Lilişor, ăsta te învaţă numai prostii…
- Hai Codruţ, nu o să se întâmple nimic, o să vezi!
Cei trei copii se îndreaptă către stradă, Zenovel, urmat de Lilişor care-l târăşte după ea ţinându-l de mână pe Codruţ, care nu vrea să participe la asemenea aventuri, care mereu se sfârsesc rău pentru ei.
- Eu primul, zise Zenovel, că-s bărbat.
Se coboară hotărât de pe bordură şi traversează foarte încet strada, maşinile se opresc, se opreşte şi el în mijlocul străzii şi-i priveşte impertinent pe şoferi care încep să claxoneze enervaţi, unul dintre ei deschide portiera maşinii şi-i spune enervat:
- Hai măi copile, altă treabă nu ai decât să te joci în mijlocul străzii!
Luat la rost, Zenovel fuge râzând înapoi pe trotuar.
Alertată de zgomotul din stradă bunica Lilianei, o doamnă autoritară şi impunătoare, vine repede către copii.
- Lilişor te-a rugat bunica să nu pleci de pe băncuţa de la poartă, ce cauţi în stradă?!
- Dar buni’,…ne jucam, se alintă ea, cu glas plângăreţ!
- Lilişor nu ai voie în stradă, eşti pedepsită două săptămâni te joci numai în curte, nu mai ai ce să cauţi la poartă, şi nici nu mai ai voie să-ţi cumperi în această perioadă clămiţe pentru păr!
- Dar buni’, cum mă mai duc eu la şcoală fără clame noi, ştii că în fiecare zi port altele, o să râdă colegele de mine, nu o să mai fiu la modă…se roagă ea distrusă. Doar era în clasa I-a la sfârşit, uff…din cauza nesuferitului de Zenovel…
Bătrâna îi împinge în curte pe Liliana şi Codruţ, dar nu-i dă voie lui Zenovel să intre.
- Tu te duci la tine acasă, că faci numai prostii, data trecută când ai venit la noi ai tăiat furtunul cu care udăm florile, ai vrut să te urci în liliacul alb de la poartă şi l-ai rupt, ai tras cu pistolul cu bile de cauciuc în porumbei, şi câte şi mai câte, faci prea multe năzdravănii! Mergi acasă la tine!
- See you later, aligator! cântă el. Eu mă duc să prind albine!
Cei doi copii cuminţiţi de bunica se vor juca, vor face temele împreună, aşa cum fac în fiecare zi, până nu vine năstruşnicul lor vecin să le tulbure liniştea… Din grădina alăturată se aude Zenovel “Ha! Am prins deja trei albine!” băiatul este la vânătoare de albine, alt sport periculor, altă provocare…

gândul femeii se realizase
dincolo de pragul închipuirii
căutarile lungi pline de întâmplări
îşi găsiră la vremea coacerii
bărbatul potrivit să-i poarte sâmbetele
care-i brăzdase trupul
de trei ori în caţiva ani
împlinindu-se pe sine.

timpul a trecut, copiii au crescut, au plecat
bărbatul s-a stins şi tumultul s-a terminat
viaţa ei alunecând în pustiu

am citit
pe file îngălbenite
istorioara

nu ştiu adevărul viu
cuvintele puţine se dezvăluie
înţelesul lor
rămâne o întâmplată tristeţe

acum încep să-mi adăpostesc iarna
de viitoarele umbre de singuratate
de moarte am să cer sprijin
celor ce pot sa-i amâne venirea