Arhiva revistei

Acoperit cu o mână de stele

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (40 voturi, în medie: 4,90 din 5)
Loading...

Silviu Someşanu

 

Dacă vei auzi iarba,
să-mi pui în chimir o sămânţă de gând
şi-n traistă dor, în loc de merinde,
cine ştie, dacă pe drumul străin
vor mai înflori vise
cu rod.
Şi cine ştie,
dacă fântânile vor sta în cumpănă
şi nu vor fi secate de dor,
altfel, voi adormi din amurg
acoperit cu o mână de stele.
Te voi visa în florile câmpului
flămândă de aer,
dimineaţa amintindu-mi doar pietrele drumului
care mă iubesc,
cu o durere de moarte.

Sibiu 1979

Vom învinge

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (37 voturi, în medie: 4,84 din 5)
Loading...

Silviu Someşanu

Ridicându-se
s-a atins,
de colţul unei stele
în cădere
şi rana
a devenit luminoasă.
Un nor mirat
de întâmplare
şi neatent
s-a ciocnit cu altul
şi să vezi încăierare
curgeau flăcările,
cu bubuituri
una dupa alta,
şi ploaia
învinuia arşiţa verii
De viaţa ofilită
Pe care o trăim
Şi murim cu sloganul
,,Să trăiţi bine!”.

Aş zice
că mi-e ruşine
dar utopia
întâmplării
mă face să sufăr
plictisit
minciuna,
cu care ne obişnuim
de mici
şi plecăm în lume
în căutare de vise,
împlinire de speranţe
şi nimic mai mult.

Va veni o vreme
când vom învăţa
să trăim drept,
vertical,
lângă coloana lui Brâncuşi.
Aşteptaţi timpul
care nu iartă,
ce mai contează
de voi depinde,
cât.
Prin suferinţă
se crează viaţa,
cu viaţa pre moarte călcând
vom învinge.

Sonet

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 2,50 din 5)
Loading...

Răzvan Ventura

 

 

Am cumpărat jumătate de lună;

Arginţii grei răsunându-mi pe tejghea

Au răsturnat barbar ceaşca de cafea,

Sunând stingher a dangăt de furtună.

 

O fată zglobie venise şi ea

Cu salba-i jucând în stele nebună,

Citind în ghioc, în nori sau în rună,

Ghicindu-mi destinul în patima sa.

 

Pe jos întinsese trei boabe de zaţ

(Cu restul pătase un pătrat de cer),

Sorbi din Lactee cu jind şi nesaţ –

 

Zdrobind între dinţi un meteor efemer –

Prinzându-şi un şir de planete la braţ,

Smulse pe vecie dintr-un ev prosper!

La porţile tăcerii

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (36 voturi, în medie: 4,97 din 5)
Loading...

Silviu Someşanu

 

Cresc picioarele-n pantofi de zapadă
Degetele ies afara la lumină, clopoţind,
Mă zbat să-nfloresc în lemn de zadă
La porţile tăcerii, iubire împărţind.

O vampă pierdută-n interjecţii fluide
Îmi desţeleneşte abisul între margini,
Loveşte refuzul cu insinuări candide
Şi stoarce prezentul bolnav în imagini.

Se frânge durerea, se spintecă destinul
Cu umbre fugare se acoperă locul,
În golul tăcerii primeşte preaplinul
Aşa cum se cerne, o să-mi fie norocul.

Şi miza e mare pe fluturi se plimbă
Ca noaptea pe întinderi străine cu ape,
Între roţi luceferi lumina şi-o schimbă
Încearcă prin timp tunelul să-şi sape.

Drumul e lung prin gânduri şi-n vise
În viaţă suntem împreună-n concurs,
La porţile tăcerii intrarile-s deschise
Mă-ntunec şi timpul aproape s-a scurs.

Peşteri rotunde

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 2,33 din 5)
Loading...

Cornel C. Costea

 

Vineri
zi de post
îngerii
dorm în adăpost
se vor trezi
la răscruci
pe
butuci de nuci
aripi le cresc
din umbre nocturne
pe trepte căzute
în peşteri rotunde

Lechinţa, 5 ianuarie 2008

Sonet

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 1,00 din 5)
Loading...

Răzvan Ventura

 

 

Azi s-a dereglat maşina de trăit,

Se-oprea inexplicabil, mergea în gol,

Îi curgeau pe zimţi rugină şi petrol

Şi un sentiment bătrân şi hârbuit.

 

Mirosind suspect a spirt şi a formol,

Plin ochi şi revărsat, coşul de murit

Dibuia amar un drum către sfârşit,

Aştepta timid şi el înc-un obol.

 

O piesă-şi plângea jalea cea defectă,

Hrănind în sine tristeţea-i de metal,

Smulsă fiind acum din lumea perfectă,

 

Surghiuni un vis în ceru-i de opal,

Configurând mecanica-i abjectă

În zumzetul ei aspru şi cam banal.

 

Pasărea Celuilalt

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

Ioana Flutur

 

crezi că aş confunda atât de uşor iubirea?
ştiu că de dincolo tu aştepţi altceva, mereu altceva şi pasărea trece doar o dată prin
fiecare loc, strigând- dar ce ştii tu despre iubire? nu ajunge să taci, să vorbeşti!

crezi că dacă îţi acopăr inima cu aripa îţi va fi de ajuns?
poţi să-mi răspunzi? ştii să răspunzi?

aştept în coaja mea în
coconul în
care mă prefac
că gândesc şi nu e din gând smuls răspunsul ci
din ardere

Nu plângeţi în faţa oglinzilor

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (34 voturi, în medie: 4,97 din 5)
Loading...

Silviu Someşanu

 

Nu plângeţi în faţa oglinzilor
Ele fac trecerea fără trecere-n materia lumii,
Ţipătul vostru mă taie cu cioburi
Şi-mi strânge în frunze durerea.
Nu ştiu dacă voi putea să nu mor
Într-o zi când soarele va fi izgonit
Din fântâna ochilor mei nisipoşi.
Visul nenăscut rămâne-n grădinile Domnului
Numai oglinzile mai păstrează atomii de vreme,
Să-mi încarc ornicele sufletului
Şi dimineaţa începe să cadă
Din marginea cerului, fierbinte,
Ca un sânge mirat, prin arterele timpului
Mereu grăbit să trăiască-n oglinzi.

feeling

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

 

Petru Hamat

1.
dimineaţa simt bruma lăptoasă cum se încercănează
pe urmele razelor de soare
mă ridic şi fac câţiva paşi pe aleile ce se întind
prin parcul din faţa blocului
salut vecinii care pleacă în grabă spre
locurile lor de muncă
mi se răspunde politicos şi nu pot înţelege
de ce atât de multă grabă
pentru ceva ce ţine
mai mult de o utopie a unei lumi pe care
o simţim ca fiind a noastră
şi nu prea

2.
mă întorc în apartamentul de la etajul 3 după
binemeritata cură de aer
şi parcă plămânii sunt mai puternici ca
niciodată
ochii vizualizează cele mai şmechereşti
imagini şi câinii de pe stradă par a-mi
lătra în urechi ca într-un vis
percep blocurile
de la periferia oraşului muncitorii ce ies
de la fabricile italieneşti
murdari se îndreaptă către autobuzele
pline de uleiuri şi
grăsimi
îşi dau mâna se sărută pe obraji
îşi iau adio în cel mai
urât mod cu putinţă
şi pleacă
cu speranţa că o nouă zi va aduce
cu ea plictisul şi vacanţa
de vară

3.
la prânz ies în întâmpinarea copiilor ce vin de
la şcoală aştept să mi se spună
ceva să aflu noutăţi
din mediul lor de convieţuire
dar mi se aruncă peste umăr
pacheţele de biscuiţi
mucuri de ţigară
şi mai rău decât atât urmele campaniei iniţiate grotesc
de către cei avizaţi: „Laptele şi cornul”
mă întorc în camera mea
supărat şi pus pe răutăţi
copilăreşti
deschid sertarul de la birou caut un creion
o foaie de hârtie slinoasă
şi încep să notez
impresii de adolescent

4.
aştept să se întoarcă mama să-i caut în sacoşă
nimicurile zilnice
ard de nerăbdare să o ştiu cum mă
alintă de fiecare dată
cu vocea ei cristalină şi să ştiu că dincolo
de comportamentul ei se află ceva
mai puternic decât
simţul ei matern –
singurătatea ce nu-i dă pace de când tata e
plecat într-o delegaţie ce pare
a nu avea sfârşit
ronţăi biscuiţi
în aşteptarea ei apoi încep să-mi rod
unghiile aşa cum făcea tata când
mergea la şcoala primară
şi gata
îmi spun că trebuie să termin de scris
în caietul adolescentului
aceste prostii

5.
aşez creionul jos la picioare simt cum frigul
de afară îşi face simţită
prezenţa
nu e încă primăvară şi totuşi soarele de afară
anunţă un circuit plin de
remuşcări al naturii
trag pe mine un pulover îmi iau papucii de casă
şi privesc cum de pe foaia
de hârtie literele
iau forme ciudate pare a se încarna
în destine umane
în ele văd şi simt cum nu mi s-a mai întâmplat
povestea mea
a vecinilor ce pleacă în fiecare dimineaţă
la locul de muncă
trişti şi resemnaţi
copiii care vin de la şcoală cu ţigara
în colţul gurii
muncitorii
care-şi plătesc înainte de toate cu leafa
primită în avans
paharul de rachiu şi femeile acelea
care nu mai ştiu cum să-şi împartă
viaţa pentru
a fi bine micuţilor ce plâng de foame acasă

6.
simt cum noaptea se face că doarme alături
de mine
mama mă minte de fiecare dată
când eu de fapt o urmăresc cum pleacă
de lângă mine
merge şi se pune lângă bărbatul ei
înalt şi flămând îl mângâie uşor apoi din ce mai în ce
mai repede până când
ţipătul de retragere a oaselor dintre bucăţile de carne
face să sângereze
pe cearşaf
lacrimi de durere şi plăcere
e noapte şi pun capul pe acea pernă moale de la
bunica din partea tatălui
adorm ştiind că dimineaţa
se apropie cu repeziciune şi a doua zi
va trebuie să dau socoteală
neastâmpărului
meu.

Şi pacea câmpiei

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (36 voturi, în medie: 4,89 din 5)
Loading...

Silviu Someşanu

Cineva mi-a umblat azi noapte
La cămara cu vise,
Cine încearcă să-l prindă,
Nu-i mai fricos decât o femeie
Ori o fântâna-n mijlocul câmpiei
Într-un pâlc de salcâmi
Infloriţi prea devreme.
Cine nu,
Îi voi muia gândurile în apa morţii
Noaptea când întunericul se filtrează
În ierburi,
către ziuă
şi pacea câmpiei.

Sibiu 1980