Arhivă pentru ‘numărul 28’

Floare de Colţ

Auzi totul, acum chiar nimic,
Gând în gând
picurând câte-un pic…

Alergi cu timpul în mână ,
ca roua din suflet,
s-acoperi cu lut şi ţărână;
dar mâna legată de îngeri,
descoperă sânul arzând,
în lumină …
şi lacrima ceri,
atât de timid, că risipă
prin degete, sting
şoapta de-o clipă …

Râd în tăcere când focul
din suflet apasă privirea
în murmur nătâng …
–aşa îmi e vrerea!
şi-n pas tremurând, strivesc
în legendă dorul de lacrimi
arzând ….

Curcubeu împresoară gândirea,
la visul din zori, când aud şoşotind:
-unde-i iubirea ?
să-mi cuprindă adâncul şi firea …
dar nu-i decât vifor, tăcere
şi râsul viclean din minutul
destin…

Liviu Jianu

De o zi, au început să moară,
Unu, doi, trei, patru boschetari –
A fost ger – şi am rămas gheţari –
Fie-ne ţărâna lor uşoară!

De o zi, au început să moară,
Nişte oameni fără adăpost –
Şi-au aflat şi ei pe lume rost –
Fie-ne ţărâna lor uşoară!

De o zi au început să moară,
Oameni ce-au visat atât de reci –
Un chibrit – la secol douăzeci –
Fie-ne ţărâna lor uşoară!

De o zi au început să moară
Nişte semeni – nu avem cuvinte –
Pe cât de calde-au ei, morminte,
Fie-ne ţărâna lor uşoară!

29 decembrie 2008

Mirela  Aldea

Un pumn de nori s-a furişat în mine
Stropind cu ploaie peste tot.
Şi-s rece acum…
Mi-e teamă doar să nu îngheţe
Căci ştiu c-atunci cu frig m-aş umple toată
Şi-aş fi gheţar, nu om cum sunt acum.
Şi-atunci n-ar mai ploua vreodată,
Nici mintea mea n-ar mai crea vreun gând;
Atunci nu s-ar mai cerne vise,
Ci fulgi de nea din când în când.

Sorin Coadă

sugerat de marea fecundă
în debitul luminii
pierdute seve ale morţii
scintilaţii facile
cu pescăruşi posedaţi de furtună
aşteptând
unica, nemângâiata însingurare
scoşi din situl cavou
nagâţii-strigăt
zboară la înviere fluturi
mormânt al veacurilor
însetat de valuri–clipe
pângărit printre dune
                            Falun

Simina-Silvia  Şcladan

Ca tine nu e altul mai frumos
Cuvântul tău mereu îţi e plăcut,
Om creativ, om bun, mărinimos
Ce toate-n lumea asta le-ai făcut.

Ca tine nu e altul mai gingaş
Atunci când cu iubire dăruieşti.
Şi gândul bun lăsându-l ca urmaş
Prin taină clipei ştii să dainuesti.

Ca tine nu e altul pe Pământ,
Să ştie să înalţe al său vis
Din raza soarelui ţi-ai luat avânt
Rămâi puternic, fii de neînvins.

Camelia Ciobotaru

şi azi îi lăcrimează mamei ochii
când ne-aplecăm încet la uşa casei
şi-i sărutăm la tâmplă ghioceii
sădiţi în timp de doruri tumultoase

să-i fim mai mult aproape nu se poate
căci am ales la zbor să ne grăbim
captivi în preadorita libertate
adesea ne dorim copii să fim…

la ea-n privire tot mereu e rouă
soarele-apare doar puţin spre seară
când ne întreabă, pentru-a câta oară:
-Când veţi veni să staţi o zi sau două?

luceşte doar pe înserat speranţa
c-ai hotărât să mai rămâi o noapte
şi-nţelegând că iarăşi nu se poate
îi tremură-n continuu-n palmă clanţa

când te conduce zâmbetul îi plânge
spunând şoptit pentru a mia oară:
-Să mergi cu Dumnezeu!- şi-apoi se frânge
plecându-se încet ca de-o povară…

ni-s sufletele grele şi n-au pace…

Marcel Cuperman

Gălăgie ca de hoarde
Umple-n ziuă derdeluşul,
Ca într-un concert de coarde
Iarna-şi unge-n nea arcuşul.

Sănii, schiuri şi colţare
De pe deal coboară-n fugă,
Într-un chiot de-nălţare
Ce transformă pacea-n slugă.

Toţi copiii cu-nfocare
Au luat cu-asalt tot dealul,
Pistruind făr’ aprobare
Nămeţii ce-şi plimbă valul.

Uite col’ o mogâldeaţă
Cu obrajii ca şi para,
Cum alunecă pe gheaţă
Cu paltonul ud ca moara.

Uite altul cu căciulă
Şi ciubote de la unchiul,
Trage-n sus, peste o hulă,
Sania, proptind genunchiul.

Doi la sanie să tragă
Pe Grivei l-au pus, din curte,
Ce şi-a prins urechea bleagă
Pe sub hamurile scurte.

Iar mai jos, într-o grămadă,
Feţe multe, fericite,
Răsturnate prin zăpadă
Par cireşe înroşite.

09 Ianuarie 2009

Ioan Gelu Crişan

Un soare sângeriu pe boltă te-amăgeşte
Pictând cerul albastru cu raze vişinii,
Iar vântul e maestrul uriaşei simfonii
Ce-n orgile divine acorduri împleteşte.

Caleşti trase de nori cu barba sidefie,
Palate iluzorii cu turnuri de cleştar,
Prinţese diafane privind cu ochi jar
Şi-un menestrel ciudat cu faţa arămie.

Feţii-Frumoşi beau vinul cu zmeii la un loc,
Iar cavalerii aprigi au armele de flori
Cu dalbele petale furate din ninsori
Şi ce păcat c-acestea nu sunt decât un joc.

Vic-Virgil Bălan

În freamătul de valuri, în şuierat de vânt,
În zări îndepărtate, în vis, în şoapta serii,
În picătura ploii, în orişice cuvânt,
În floarea ce vesteşte venirea primăverii,
Te regăsesc!

În pomul plin de floare, în rodul dat în pârg,
În spicul ce se-apleacă-n a vântului bătaie,
În cânt de păsărele din înverzitul crâng,
În roua dimineţii şi-a soarelui văpaie,
Te regăsesc!

În verde crud al ierbii, în frunza ruginie,
În fulgii albi de nea, în bolta înstelată,
În poveştile ce sunt şi câte or să mai fie,
În totul ce începe cu „a fost odată”,
Te regăsesc, iubito!

Simina-Silvia Şcladan

Încrederea în tine,
speranţa în mai bine
iubirea pentru aproape
gândul bun din zilele senine
să te însoţească mereu
pe lungul tău drum.
Chiar de-i uşor sau greu
IUBEŞTE!
TRĂIEŞTE!
DĂRUIEŞTE!
Fii curajos,
Nu te lăsa înfrânt,
Depăşeşte tot ce-ţi pare greu.
Rămâi puternic plin de-avânt,
Un învingător în tot ce-i pe pământ
Fii om, scânteie divină din însuşi Dumnezeu!