Arhivă pentru ‘numărul 25’

Camelia Ciobotaru

Şi-n astă toamnă îngerii pictează
Cu aur frunzele în zborul lor,
Iar nori întunecaţi cerul brăzdează
Asemeni stolului aflat în zbor.

Pe ramuri fructele stau pârguite
Şi-aşteapt-al mâinilor frenetic zbor.
Două guriţe zâmbesc, pregătite
Să guste din preasfânt nectarul lor.

Poznaşi, un băieţel şi o fetiţă
Ar vrea s-ajute dar, vedeţi… nu pot!
Chiar cocoţaţi aşa, pe o lădiţă,
Au doar un metru cu pantofi cu tot.

În ochii lor e însă primăvară!
Şi păsările se opresc din zbor
Întrebându-se iar, a câta oară:
„E toamnă? Sau ne-a păcălit un nor!?

Ioan Gelu Crişan

Din piatră rece de bazalt
Străduţe urcă-n vechea urbe,
Cad rupte-apoi dinspre înalt
Şi pier tăcute-n linii curbe.

Triunghiuri paşii-mi împletesc,
Pe cercul vieţii cad secante
Când radicalii îmi vorbesc,
Păşesc străin pe străzi, andante.

Pătrat am capul, îl duc greu,
O sferă vidă-n loc de creier,
Nici nu mai ştiu cine sunt eu
Şi-n care spaţii mai cutreier.

Puncte se-nvârt în propriul eu,
Iar unghiuri drepte mă-nconjoară,
Am o-ntrebare-n gândul meu,
Unde e lumea de afară ?

Oana Dumitrescu

Am uitat. Am uitat să mai fiu măcinat de
tristeţe sau de bucurie. Am căscat şi dimineaţa, şi la amiaz’..
Seara, când artificiile îi mai
luminau bărbia şi faţa, căscam
împreună. Asta am învăţat cel mai bine
să facem – execuţia este perfectă,
trosnetul fălcilor este în tandem …

Ierburile şi vântul printre frunze inventate cândva de noi sunt pământ
de flori. Iar eu stau aici şi-mi răsucesc pe toate
părţile carcasa. Şi atât.

ciupind coarde de şovăitoare ape,
luna
seceră
scântei din pietre:
nisipul alunecă printre degete.

tânguirea saxofonului în tunică ochilor
orizonturi deschide,
în timp ce
pe acoperiş
pisica
o ia drept oglindă.

**Semiluna**

copaci,
în crengile voastre
luna
fluturi de cântece cloceşte!

naştere,
unde îţi duci rădăcinile?
în ce pământuri
inimă mea va auzi baladele nopţii?

**Copaci**

luna
reface drumul înapoi spre casă,
prin albii secate de râuri.

oglinda reflectă înrădăcinata tăcere din florile galbene de ruscuţă.

arinul se-apleacă să-i sărute dulcea seninătate
pătată doar de respiraţia crinilor de pădure.

ienupărul poartă pe ramuri ace de lumină;
pe cetini stele se inchină.

de pe lângă garduri de răchită
adună
bujori cu buzele arse de secetă.

în undele lacului,
vântul
admiră o faţă sclivisită de ţigancă.

Cornel C. Costea

Corăbii în zare, pescăruşi pe ţărm,
Perle în scoici, valuri stinghere,
Briza de seară, atingeri efemere,
Te strig, eşti departe, pe celălalt ţărm…

Paşi pe nisip, luminile oraşului,
Trecători grăbiţi, reclame discrete,
Femei de mult apuse, ce fost-au, cândva, fete,
Te strig, eşti departe la porţile cerului…

Pescăruşi în zare, corăbii la ţărm,
Valuri în scoici, perle stinghere,
Atingerea de seară, brize efemere,
Ai venit, eşti aproape cu mine pe ţărm…

Lumini pe nisip, paşii oraşului,
Reclame grăbite, trecători discreţi
Ce sorb din pahare licori pământeşti,
Ai venit, eşti cu mine la porţile Cerului…

Cluj-Napoca, 8 noiembrie 2006

Ionuţ Caragea

Zilele trecute am fost anunţat că o anume doamnă Roxana Ioanid şi-a aplecat ochiul critic asupra volumului meu de debut, făcându-mi o recenzie „demolatoare” soldată cu un cartonaş roşu, fără drept de recurs. Curios, am intrat pe adresa articolului publicat în revista Pro Saeculum (http://www.pro-saeculum.ro/arhiva/51/saeculum51.pdf) şi l-am citit. Nu am avut şi nu am intenţia de a comenta părerea distinsei doamne despre poeziile subsemnatului, fiecare om are dreptul şi libertatea să spună orice doreşte despre o operă literară. Ce m-a frapat a fost falsul grosolan pe care distinsa doamnă îl face, modificând intenţionat cuvintele din versurile mele, pentru a-şi susţine afirmaţiile : „în pământul din care m-am înălţat şi-n care mă întrec pigmeii” unde varianta corectă este „în pământul din care m-am înălţat şi-n care mă întorc pigmeu” şi „soarele somnoros legăna sub sprâncene o lumină” unde varianta corectă este „soarele somnoros legăna sub sprâncene o lacrimă”.

Evident, la constatarea acestui act, am dorit să îi comunic doamnei Roxana Ioanid că nu a respectat drepturile de intelectualitate şi nici drepturile deontologice, falsificând versurile. Prin urmare, am căutat numele dumneaei pe Google şi, din păcate, nu am găsit mai nimic. Doar câteva rezultate cu paginile revistei Pro Saeculum, unde, în fiecare număr, doamna acordă un cartonaş roşu unui autor contemporan.

Spre marea mea suprindere şi la scurt timp primesc un email în care mi se comunică adevărata identitate a personajului : un poet mai puţin cunoscut, pe numele său real Virgil Panait. Evident, am căutat şi numele Virgil Panait pe Google şi am găsit câteva repere, dintre care cel mai interesant este articolul scris de Alex Ştefănescu în ziarul Financiar (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cu-capul-sprijinit-in-degetul-mare-3219724/). Şi atunci mi-am pus marea întrebare :

Virgil Panait, care declară despre dânsul că “Am visat cândva că în loc de penis îmi crescuse un cap de gâscan care se tot agita, pentru a mă prinde cu ciocul de nas.”, şi-a făcut între timp operaţie de schimbare de sex?

De ce această întrebare? Pentru că, la începutul articolului despre volumul subsemnatului, Virgil Panait se declară, ţineţi-vă bine, o femeie sensibilă! Citez: „Mie, femeie sensibilã cum mã ştiu, dacã mi-ar fi declarat un bãrbat aşa ceva („horribile dictu”), i-aş fi dat – pardon! – un picior undeva şi l-aş fi trimis la plimbare!”

Bineînţeles că am contactat redacţia revistei Pro Saeculum şi am cerut ca acest domnVirgil Panait să fie tras la răspundere pentru fals şi să mi se ceară scuze în scris, în viitorul număr al revistei. Mi s-a răspuns, confirmându-se identitatea doamnei Roxana Ioanid şi mi s-a precizat că redactorul şef este în spital şi că, după ce va ieşi, se va pune cazul în discuţie.

Pe final îi doresc poetului Virgil Panait să dea dovadă de mai multă seriozitate în lucrurile pe care le întreprinde, mai multă atenţie şi respect, altfel, încercările dânsului de a se evidenţia prin falsuri sau grosolănii nu îi vor aduce niciodată imaginea şi prestigiul de care ar avea nevoie pentru a supravieţui într-o lume a valorilor şi caracterelor autentice.

Ana Păcurar

nu certa vânturile mele aducătoare de noroc
binele verde ce-ţi albeşte frumos ochii
limpezind inima în izvoare
ca tu să poti zâmbi din nou, a viaţă,
norocul meu nu-l călca sub tocurile lor idioate
sub cerul fiţelor primare,
nu certa violetul meu de neînţeles
vioiul din ochii mei ce râd când se apropie seara, cu tine
norocul meu din vene intern, ce fremătând
îţi deschide viaţa din pântec
dincolo de eul pitit de alţii pe retina ta orbita
bătând vânturile, adevărul
ţi-aş fi dat un punct sigur de sprijin
de mult
în tine însuţi.

aş dezlega ţiglele casei
să-i las pe toţi să se termine într-un zbor.

Probabil nu mai are nevoie de nici un fel de recomandare. Vol. II din romanul “La Stânga” de Ioan Crişan, aşteptat cu nerăbdare de cititori a văzut lumina tiparului şi putem spune că este o reuşită şi că autorul nu dezminte faima pe care şi-a făurit-o cu talent şi nici premiile obţinute până acum. Daca vol.I al aceluiaşi roman a obţinut Premiul de Debut la concursul naţional de proză “Liviu Rebreanu” de la Bistriţa, suntem siguri că nici vol.II nu va trece neobservat şi va fi recompensat pe măsură.
Mult succes şi putere de muncă în continuare!

Geo Vasile

fermenti-bacovia-piombo

fermenti_marino-piazzollai-fiori-del-dolore

fermenti-eminescu-iperione