Arhiva revistei

E toamnă? (poezie pentru copii)

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 3,60 din 5)
Loading...

Camelia Ciobotaru

 

Şi-n astă toamnă îngerii pictează
Cu aur frunzele în zborul lor,
Iar nori întunecaţi cerul brăzdează
Asemeni stolului aflat în zbor.

 

Pe ramuri fructele stau pârguite
Şi-aşteapt-al mâinilor frenetic zbor.
Două guriţe zâmbesc, pregătite
Să guste din preasfânt nectarul lor.

 

Poznaşi, un băieţel şi o fetiţă
Ar vrea s-ajute dar, vedeţi… nu pot!
Chiar cocoţaţi aşa, pe o lădiţă,
Au doar un metru cu pantofi cu tot.

 

În ochii lor e însă primăvară!
Şi păsările se opresc din zbor
Întrebându-se iar, a câta oară:
E toamnă? Sau ne-a păcălit un nor!?

Unde e lumea de afară ?

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 2,33 din 5)
Loading...

Ioan Gelu Crişan

 

Din piatră rece de bazalt
Străduţe urcă-n vechea urbe,
Cad rupte-apoi dinspre înalt
Şi pier tăcute-n linii curbe.

Triunghiuri paşii-mi împletesc,
Pe cercul vieţii cad secante
Când radicalii îmi vorbesc,
Păşesc străin pe străzi, andante.

Pătrat am capul, îl duc greu,
O sferă vidă-n loc de creier,
Nici nu mai ştiu cine sunt eu
Şi-n care spaţii mai cutreier.

Puncte se-nvârt în propriul eu,
Iar unghiuri drepte mă-nconjoară,
Am o-ntrebare-n gândul meu,
Unde e lumea de afară ?

am uitat

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 2,33 din 5)
Loading...

Oana Dumitrescu

Am uitat. Am uitat să mai fiu măcinat de
tristeţe sau de bucurie. Am căscat şi dimineaţa, şi la amiaz’..
Seara, când artificiile îi mai
luminau bărbia şi faţa, căscam
împreună. Asta am învăţat cel mai bine
să facem – execuţia este perfectă,
trosnetul fălcilor este în tandem …

Ierburile şi vântul printre frunze inventate cândva de noi sunt pământ
de flori. Iar eu stau aici şi-mi răsucesc pe toate
părţile carcasa. Şi atât.

poemele lunii

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

 

Anişoara Iordache
**lui LORCA**

ciupind coarde de şovăitoare ape,
luna
seceră
scântei din pietre:
nisipul alunecă printre degete.

tânguirea saxofonului în tunică ochilor
orizonturi deschide,
în timp ce
pe acoperiş
pisica
o ia drept oglindă.

**Semiluna**

copaci,
în crengile voastre
luna
fluturi de cântece cloceşte!

naştere,
unde îţi duci rădăcinile?
în ce pământuri
inimă mea va auzi baladele nopţii?

**Copaci**

luna
reface drumul înapoi spre casă,
prin albii secate de râuri.

oglinda reflectă înrădăcinata tăcere din florile galbene de ruscuţă.

arinul se-apleacă să-i sărute dulcea seninătate
pătată doar de respiraţia crinilor de pădure.

ienupărul poartă pe ramuri ace de lumină;
pe cetini stele se inchină.

de pe lângă garduri de răchită
adună
bujori cu buzele arse de secetă.

în undele lacului,
vântul
admiră o faţă sclivisită de ţigancă.

Pe celălalt ţărm

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (9 voturi, în medie: 3,67 din 5)
Loading...

Cornel C. Costea

 

Corăbii în zare, pescăruşi pe ţărm,
Perle în scoici, valuri stinghere,
Briza de seară, atingeri efemere,
Te strig, eşti departe, pe celălalt ţărm…

Paşi pe nisip, luminile oraşului,
Trecători grăbiţi, reclame discrete,
Femei de mult apuse, ce fost-au, cândva, fete,
Te strig, eşti departe la porţile cerului…

Pescăruşi în zare, corăbii la ţărm,
Valuri în scoici, perle stinghere,
Atingerea de seară, brize efemere,
Ai venit, eşti aproape cu mine pe ţărm…

Lumini pe nisip, paşii oraşului,
Reclame grăbite, trecători discreţi
Ce sorb din pahare licori pământeşti,
Ai venit, eşti cu mine la porţile Cerului…

 

Cluj-Napoca, 8 noiembrie 2006

Visul

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Ana Păcurar

 

nu certa vânturile mele aducătoare de noroc
binele verde ce-ţi albeşte frumos ochii
limpezind inima în izvoare
ca tu să poti zâmbi din nou, a viaţă,
norocul meu nu-l călca sub tocurile lor idioate
sub cerul fiţelor primare,
nu certa violetul meu de neînţeles
vioiul din ochii mei ce râd când se apropie seara, cu tine
norocul meu din vene intern, ce fremătând
îţi deschide viaţa din pântec
dincolo de eul pitit de alţii pe retina ta orbita
bătând vânturile, adevărul
ţi-aş fi dat un punct sigur de sprijin
de mult
în tine însuţi.

Inima casei

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 3,00 din 5)
Loading...
Elena-Simona Popescu
Am ajuns străinul cu visele amputate
un ciot de copil rostogolit la întâmplare
pe un plan cu aşteptări iluzorii
cu o privire grea de piatră
cât să cadă în punctul de lumină liniştitor
al unui ospiciu în care se învaţă
că nu mai e util să ascunzi stele în ochi
doar să te chinuie amintirea vagă
a unui caiet colorat până-n temelii
şi încuiat de două ori cu un lacăt peste care se lasă uitare
o dată în adâncul unui neuron pe cale de dispariţie
a doua oară în inima unei case
care trosneşte cu amăraciunea unui bătrân nostalgic
inimă care închide în ea lumea prafului
a filelor posedate de ielele unor semne fără păcat
moloz care m-a alcătuit cândva într-o pulbere
ce-mi înălţa trupul ca pe un balon cu aer cald
inimă fantomă care-şi îmbie locatarii la muţenie
un cap de păpuşă pe sarcoagul unei cărţi de poveşti
îngeri pictaţi erodând lemnul icoanei spre o evadare
pe lemn scrijelit pe urme de celuloză
copii de poezie jucându-şi eternitatea sub galbenul vremii
locatari abandonaţi într-un pod
în care mi-am rupt petalele şi le-am lăsat la presat

aş dezlega ţiglele casei
să-i las pe toţi să se termine într-un zbor.

O apariţie editorială de excepţie

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...


Probabil nu mai are nevoie de nici un fel de recomandare. Vol. II din romanul „La Stânga” de Ioan Crişan, aşteptat cu nerăbdare de cititori a văzut lumina tiparului şi putem spune că este o reuşită şi că autorul nu dezminte faima pe care şi-a făurit-o cu talent şi nici premiile obţinute până acum. Daca vol.I al aceluiaşi roman a obţinut Premiul de Debut la concursul naţional de proză „Liviu Rebreanu” de la Bistriţa, suntem siguri că nici vol.II nu va trece neobservat şi va fi recompensat pe măsură.
Mult succes şi putere de muncă în continuare!

Univers întors

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 3,67 din 5)
Loading...
Elena-Simona Popescu
Mă arunc de cuvinte
de pe fereastra ochilor deschişi lăuntrului
luând vreo două trăsături esenţiale
scormonesc în sufletul celulelor mirate de extaz
până devin copilul îmbrăcat
într-o pădure de brad posedată de un tren
plin cu spaime fioros de rapid
care mă poartă dincolo de mine
din hău în coasta stelelor
acolo unde tălpile vieţii nu pot a grăi
opresc spaimele pe peronul întunericului
mototolesc întunericul într-o piatră
pe care o arunc undeva în spaţiu
Apare şi un străin alături de care
mă balansez deasupra oceanului îngheţat
ninge până ne facem doi oameni de zăpadă
ghemuiţi în singurătăţi siameze
călărind îndumnezeiţi lumea
cu degetele arătând aşa da aşa nu
Sunt aşa cu părul mai lung mai slabă mai înaltă
cu unghiile roşii de mărul zdrobit duşmănos
el e cum l-am gândit
mai tânăr cu părul cum i-ar plăcea
fără rănile pe care şi le acoperă cu ruşine de cu zi
dorind revederea cu vaca selenară
la care speră sa ajungă cu nava lui spaţială
Intr-un Dumnezeu
gravez în oglindă un alt univers
ca să am unde evada
când se lasă lepădarea de trup