Arhiva revistei

Invitatie

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 4,00 din 5)
Loading...

Lelia Mossora

 

 

Virtual

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 3,20 din 5)
Loading...
Elena-Simona Popescu
E prea frig
să mai privesc în oglindă şuviţele rămase blonde
mă scufund în ecranul de idei al laptopului
mă tăvălesc în căldura orbitoare o paginii electrizante
înaintea ochilor mei
lumea tăiată pe transversală în multe felii
e gata de scanat prin fibra neuronilor
în mine se înşiră unidimensional universul
care uită timpul omorât între clapele degetelor
cuvinte intermitente imagini
curg pe memoria dureroasă a realităţii
lumina oglindită între pupilele hipnotice
e focul care ne încălzeşte pe toţi
cei ce stăm la ora asta
şi ne trimitem semnale din singurătăţi lăuntrice
ca nişte ET din alte lumi
sent-ul consimte sărutul virtual
aş numi asta solidarizare prin cuvinte
clik-ul percutează
în codul morse al privirilor clipind de aşteptare
Virtual e spaţiul fără odihnă fără formă
în care ne jucăm unii cu reverile celorlalţi

Plimbare

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 1,33 din 5)
Loading...

Maria Tirenescu

 

Azi, vreau să mă plimb. Nu în oraş, că îl cunosc foarte bine. În plus, e caniculă. Prefer o plimbare prin pădure.

Ca orice persoană activă, mă pregătesc să profit din plin de excursie. Îmi iau o găletuşă, aparatul de fotografiat şi o sticlă cu apă. Chiar şi în pădure e foarte cald.

Până la Crucea Romoşelului, merg cu vechea mea Dacie. Apoi, prin poiană.

În apropiere, tufe cu mure. Le culeg pe cele mai frumoase. În scurt timp, găletuşa e plină. Îmi rămâne suficient timp să admir pădurea care începe să îşi schimbe înfăţişarea.

cântec de păsări –
la marginea poienii
cade o frunză

Fac câteva poze. O tufă cu mure, un curpen plin de seminţe, un salcâm cu flori la mijlocul lui august… Pe un fag se caţără o iederă.

raze de soare –
sălbatica iederă
cu frunze roşii

Încă o poză. Şi plec.

Pe Vaser

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Maria Tirenescu

 

Când am timp, răsfoiesc albume vechi. Azi, am revăzut o poză şi m-au năpădit amintirile…

Terminasem clasa a opta şi nu prea aveam ce face în vacanţă. Într-o zi, mama îmi propune să o însoţesc la Făina, pe Valea Vaserului. Se înţelesese cu câteva prietene să meargă la cules de zmeură. Am fost de acord, cu o condiţie: să nu-mi fixeze o normă.

mijloc de august –
mocăniţa pufăie
urcând printre munţi

Linia ferată trece foarte aproape de râu. Vaserul este când leneş, când se prăvăleşte peste bolovani. Dar mocăniţa merge încet. Cred că, dacă aş alerga pe lângă ea, aş ajunge mai repede la Făina. Dar, poate mă înşel.

Pădurea de brad foşneşte. Începe să picure. Cum o sa culegem zmeură? Pe ploaie? Asta nu mă distrează.

Ajungem în ultima haltă. Un canton mic. Şi două cabane din lemn pentru cei care lucrează la exploatarea lemnului. În timp ce mâncăm, se arată soarele.

Un strigăt. Un copil neastâmpărat aleargă spre noi: „Am văzut un şarpe!” „Sunt vipere pe aici”, ne spune cantonierul. Ne interesăm de urşi. „Ursul nu vine, că are destulă mâncare. Să faceţi gălăgie, dacă vreţi să-l ţineţi departe!”

Urcăm panta însorită. Până nu mă satur, nu pun nici un bob în găletuşă. Apoi, culeg cu spor. Dar, din când în când, privesc pădurea de brad de pe muntele din faţă şi nuanţele calde în care se desfată pomii de lângă linia ferată îngustă.

Lăsăm găleata cu zmeură în grija cantonierului şi, la îndemnul acestuia, mergem să vedem biserica. Acolo, în inima munţilor, lângă graniţa cu Ucraina, muncitorii forestieri, au vrut să aibă un loc în care să pună o lumânare, să se roage, să se reculeagă în momentele de singurătate. Bisericuţa e închisă. Trecem pe lângă ea şi urcăm.

dintre tufe verzi
privesc ochişori negri:
afine coapte

Sunt atât de bucuroasă încât am uitat că nu voiam să muncesc. Adun cu spor şi afine, dar şi flori. Alerg şi vorbesc mult. Mama îmi face semn că nu e frumos. Dar nu prea ţin seamă de sfatul ei. Sunt în sălbăticie.

N-am observat când s-a înnorat. Ceasul arată ora 5. Trebuie să coborâm. Mocăniţa pleacă la 6. Cu sau fără noi.

La vale, trenuleţul, cu un vagon de persoane şi cinci platforme cu lemne, se grăbeşte. Soarele apune înainte de 8. Obosiţi, dar mulţumiţi, nu privim pe ferestre.

drum şerpuit –
peste pantele abrupte
coboară seara

Îngeri căzuţi

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 3,20 din 5)
Loading...
Ana Maria Florentina Tilvic
toţi de aici suntem poeţi ce visăm
să devenim legende-n compendii,
suntem ahtiaţi după cronici
numai nu cumva să-ncerci să ne critici;
uimiţi de lumea aceasta nedreaptă
ni se pare că suntem îngeri căzuţi,
coborâm în spirală pe rânduri de şoapte
căutând elixire printre rafturi de cărţi;
huliţi de cei ce aruncă cu pietre
ne lăsăm în jos pe vine,
ne prefacem că suntem morţi
ş-aşteptăm cronici pe cruci de cuvinte.

Forma pe care o iau

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 3,67 din 5)
Loading...

Elena-Simona Popescu

pe la început încercam din viaţă
când era un bulgăre roz de floricele
vândut la cinci lei
de obicei aveam gura lipicioasă de la dulciuri
eram un mim al celor cu multe capete mai înalţi
experimentam fumurile realităţii
deodată mi s-au alungit venele
ca o boală pe care o iei de la cei mari
devenind ceea ce-şi doreşte mai mult un copil
să nu mai tragă cu coada ochiului
pe la douăzeci am început să mai rup din ani
cum o făceam cu fiţuicile pe sub bancă
purtând masca naivităţii
şi-a venit un om care a spus că-mi dă viaţa la schimb
am trecut prin lecţia iubirii lui
dându-i la schimb un dar
care-şi încurcă degetele prin părul nostru de dimineaţă
o experimentez pe mama
şi ne visăm unii pe alţii
noapte de noapte
şi ne scurgem unii în alţii ca o perfuzie
care te ţine în viaţă
mâine nu vor mai încăpea toţi în mine
pe cale de a exploda
mă voi decide să-i privesc ca un copil.

Durerea din tine…

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 2,67 din 5)
Loading...

Gabriela Mihail

Mă doare tristeţea din tine,
Mă doare tăcerea din noi,
Mă tângui că poate de mâine
Întregul se-mparte la doi.

Mă doare să-ţi ştiu neputinţa,
Mă chinui să n-aud nimic,
Mă doare că numai dorinţa
Mă face al tău inamic.

Mă doare privirea-ţi de gheaţă,
Mă doare şi nu pot deloc,
Să-ţi pun simplu ordine-n viaţă
Şi timpul să-l ţin azi în loc.

Mă doare să trec peste vise
Să văd că a fost în zadar,
Mă dor şi cuvintele spuse,
Mă doare sarcasmul murdar.

Oameni flori

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 3,40 din 5)
Loading...

Camelia Ciobotaru

 

„Dacă oamenii, în loc de tălpi
Ar avea rădăcini,
Oare capetele lor
Ar fi flori?”

 

Citesc cu-ncântare
Poemul
Iubitorului de
Slove-nflorite

 

Înălţându-mi sufletul
În visarea
Plimbării printr-o
Veşnicie de flori.

 

În mii de
Trunchiuri retezate
Îmi spulberă
Visul,
Gândul
Că există
Şi
Flori carnivore…

Ascunde lacrima

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (69 voturi, în medie: 4,42 din 5)
Loading...

Simina-Silvia Şcladan

 

Ascunde-ţi lacrima în taină
Când vezi că omul este rău
Şi zâmbetul să ţi-l faci haină,
Lumină pe obrazul tău.

Nu căuta prin vorbe blânde
Să îmblânzeşti al tău călău,
Când el cu meşteşug întinde
Capcană sufletului tău.

Să nu laşi urmă să se vadă
C-ai plâns cândva sau ai jelit
Ca lumea asta veşnic fadă
Să creadă că eşti oţelit.

Zădărnicie

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (6 voturi, în medie: 3,17 din 5)
Loading...
Ana Maria Tilvic
Faţa ta regăsită în ploaie,
mâinile mele pierdute-n agonie,
năluciri de aripi cusute pe suflet…
simt cum mă-nec, cum nu mai am aer.

Căutând iubirea-ţi am pierdut anii
presărându-i ca boabe de mărgele
în marea linişte ce vine
să mă cuprindă din urmă.

Speranţa, parazit crescut în trunchi de minciună,
Iubirea-mi, pasiune nebună,
acestea toate-s iluzii ce se pierd
în umbra nisipului pe-ntinsul deşert…

Rătăcită de minţi şi puteri
vroiam să fug de sufletul meu
dar m-am trezit din coşmar
uitând să mai fug,
ştiind că totul e în zadar.
Eram moartă.
Tu m-ai ucis!
…iar eu, nu aveam habar.