Arhivă pentru ‘numărul 23’

Elena-Simona Popescu

Străzile zac prăbuşite
sub ape grele.

Pământul înecat tace
într-un moment de reculegere eşuat.

Mulţi îngeri au fugit din calea apelor.
Câţiva, gârboviţi, plâng ghemuiţi pe la porţi,
alături de oamenii care învaţă neputinţa.

Un bătrân cu pantalonii rupţi în genunchi
plânge în suspinuri de copil.
Lacrimile se scufundă năvalnic
prin crăpături adânci care cresc pe chip.

La masa unde se primesc ajutoare pentru sinistraţi,
un alt bătrân, cu ochii pierduţi în întuneric,
mănâncă o napolitană cu ciocolată.

Un trecător îşi spune:
“Pe bătrâni i-a învins ploaia”.

La 1 august, exact în ziua în care autoarea a împlinit 12 ani, a văzut lumina tiparului volumul II al povestirii Shaormiţa, intitulat “O călătorie de Crăciun”.
Vă prezentăm prefaţa semnată de Ileana Floran şi vă invităm să citiţi cartea:

Privind ochii autoarei şi simţindu-i hotărârea, am fost sigură că se va ţine de promisiunea făcută şi că va continua peripeţiile Shaormiţei. Într-adevăr, la nici o jumătate de an de la apariţia primului volum, Oana Goidescu ne trimite din nou în lumea minunată a poveştii, acolo unde visele se întretaie cu realitarea iar noi le cuprindem în viaţa noastră şi ne bucurăm, trăind o copilărie fericită şi veşnică.

Tocmai de aceea, nu cred să fie întâmplător aleasă ziua de Crăciun pentru derularea poveştii. Crăciunul ne face pe toţi mai buni, mai înţelegători şi mai fericiţi.

„Bucuria le umplu sufletele, iar minunata atmosferă a sărbătorii se simţi cu adevărat. Începură să cânte colinde şi se amuzară de poveştile Shaormiţei cu Frosy şi France, pe care nimeni nu avea cum să ştie că le spune din propria-i experienţă.”

Aşa cum ne-a obişnuit deja, Oana se joacă cu figurile de stil, inventând expresii care ne uimesc şi ne încântă, „O privire ciudată, ateriză dintr-un lung zbor pe chipul Shaormiţei”, lăsându-ne să credem că le găseşte uşor, că fac parte din fiinţa ei şi că ni le împrumută doar, din largheţea sufletului ei de artist.

„Norii lăsau la vedere bolta albastră şi limpede. O grămadă de ciuperci creşteau de-a lungul copacilor înfrunziţi. Mii de fluturi dădeau culoare naturii, zburând cu grijă printre ramurile copacilor. Păsări vesele cântau de zor, de parcă se născuseră a doua oară. Întreaga natură îşi revenise cu bucurie, după luni întregi de iarnă.”

Îi urez să urce treptele afirmării şi să ajungă o scriitoare cunoscută şi apreciată. Calea pe care a pornit este foarte grea, dar cu siguranţă plină de satisfacţii. De altfel, nu trebuie decât să-şi urmeze propriul crez, pe care-l regăsim în paginile acestei cărţi:

„Mereu lucrurile bune de află acolo unde te aştepţi mai puţin…Dacă gândeşti cu optimism, ai şansa de a realiza ceva la care nu te aşteptai, ai şansa să fii mulţumit de tine însuţi. Trebuie să realizezi totul pentru că uneori chiar trebuie, nu pentru a-ţi fi ţie bine permanent. Este bine să visezi, dar să fii realist. Visează cu realism, realizează visând. Totul are o limită, trebuie să ştii în cine să crezi. Cei dragi îţi sunt mereu alături. Poate să vină oricine peste noapte cu o baghetă magică ca să te vrăjească, fără a fi neapărat cineva bun. Bunătatea, adevărul şi prietenia se dovedesc prin fapte, nu prin vorbe.”

Victoriţa Duţu

cineva priveşte
din depărtare,
eu nu-l pot vedea,
dar închipuirea
creşte atât de tare
încât privirea
alungată de
teama unui gând
nerostit
aşteaptă să fie privită
de către cel ce este
dincolo de mine.