Anişoara Iordache 

luna şi-a priponit calul la poartă.
în hamac, păsări imense zborul şi-l leagănă,
flacăra,
sub copacii cu pene
bea lacomă
uleiul din candelă.
aprinse de febră,
zdrenţe de flăcări,
când roşii,
când galbene
cad uleioase pe pete de ape.
sub frunze ridate,
broaşte albastre
străpung visul cu ace de gheaţă.

din a cerului tâmplă
coboară pe funii de inocente dorinţe
suspine de clopote.
şi-n miezul amar al tăcerii
leagă
plângând ţărmurile.

4 comentarii la “Reverie”