te depărtezi de lume cu paşi
care se retrag în tine ca refluxurile
pielea se transformă încet
din copil în pământ
ochii au uitat să ascundă cerul în ei
te mulţumeşti cu spaţii închise.
mâinile se înstrăinează de lucrurile
pe care nu le mai ating
ai doar senzaţii involuntare
din resturile cărora ţeşi grămezi de amintiri.
laşi în urmă dâre de tristeţe
în timp ce te ascunzi în tine ca un nenăscut
îţi plouă trecutul cu lacrimi
şi viaţa îţi fuge de sub picioare
tu rămâi în urmă
aşteptând alt tren.