Regăsire

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––

Dragostea s-a înroşit, a năpădit-o sângele
atât de repede că nu-i simt fierbinţeala,
ademenitoare, o găsesc în fiecare surâs
unde, neliniştite, gândurile-mi fug departe.

Îţi tremură vocea, poate şi genunchii,
vom merge umăr la umăr pe poarta lunii.
Cântecul potecii s-a împietrit; de aceea,
cerbii păşesc printre stele căzute şi mor,
tufişurile dese pline de toamne
înghit ecoul în şerpii apelor repezi.

Pe drumul alunecos, paşii-s nesiguri,
urcăm cu vâscul înflorit pe muşchii ramurilor,
nori zdrenţuiţi se vor apropia cu fiecare oră,
cu franjuri de ploi fosforescente.

Să ne-ntoarcem, iubito, ori rămânem,
toamnele vor topi arama din arbori,
ne vom împrieteni cu lupii singuri
şi-n bârlogul lor ca o casă de oaspeţi
ne vom regăsi în alte vieţi trecute.

Acest articol a fost publicat în numărul 66

Lăsaţi un răspuns