Ion Untaru

Şi dacă vine clipa, accept şi mă ridic
Ascult rechizitoriul, eu nu-s bun de nimic
Ghiorlan sau popândău, tiradele în serii
Nici ciorile-n grădină nu ştiu cum să le sperii

Sentinţele cu care îmi sparge capu-ntruna
Pe mine mă frământă din toate numai una:
Privesc şi nu mă satur suava ei făptură
Câte cuvinte… tandre au loc la ea în gură!

- Nu mai căta mă’ ceartă. Răspunde: de ce taci
Că merg şi te înfig în vie-ntre araci
Dar şi-acolo-mi e teamă să nu te sufle vântul
Să nu prinzi rădăcini, să nu umpli pământul

Mai zi şi tu o vorbă că m-ai făcut să fierb
Dacă ţi-aş pune coarne, ai semăna c-un cerb!
Dar tot nu zic nimic, las coarda să se-ntindă
Şi mă privesc atent, atent într-o oglindă…