___________________________________________________________

Sunt râu învolburat şi sunt şi punte
Pe care trec din cerul meu în altul
Şi fiecare stea o am pe frunte
Am sub tălpi pământul nu asfaltul.

Am ploaia ca o lacrimă pe buze
Şi vântul care-mi suflă-n plete rece
Dar o să vină iarna să m-acuze
Cu săniile nopţii când o trece.

Şi fulguind în zi zăpezi pufoase
Ca-n primăvară floarea de cireş
Nu simt cum frigul intră-n oase
Să-mi ardă lemnul prins în iureş.

Dar o să caut singur anotimpul
Ca un oştean plecat la biruinţă
Ca să cultiv seminţele tot timpul
Până la căderea nopţii-n umilinţă.

Si atunci voi inventa o lună plină
Lumina să-mi cadă pe întuneric
Când baierele nopţii se înclină
Şi cursul apei să fie mai coleric.

Să am în tine un frate principal
Cu care forţa o sporesc mereu
Până la varsare-n marea de opal
Unde ne vom topi-n somnul greu.