Prolog

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

Ioana Felicia Constantin

 

Se naşte din tăcere o muzică ce curge devreme prin ochii mei, lăsându-mi fiinţa să te urmărească veşnic..să-ţi iubească şi să-ţi ascundă secretele, să te caute în neant şi să te învie din cenuşă. Inima mea şi-a născut culoarea din petalele roşii ale unei lalele zdrobite pe asfaltul încălzit. A murit o floare pentru a se naşte o inimă, a murit apoi o lacrimă pentru a se naşte un curcubeu de stări. Îmi e dor de zi, când noaptea întârzie să apară şi de noapte, când ziua nu vrea să mă ascundă dar îmi e greu şi sete şi dor de tine în oricare clipă căci fără de tine sunt mai puţin decât un şirag de nisip, dar alături de tine sunt culoare, sunt viaţă, sunt cineva pentru cineva.
Când nu-ţi mai simţi durerile e aşa alinător, când nu mai eşti în stare să faci ceva cu ele ar fi cazul să taci, să nu te mai loveşti de manuscrisul fiinţei tale, ar fi mai bine să uiţi să te mai răstorni pe faţă şi pe dos ca un pahar gol ce eşti căci şi plin dacă ai fi tot n-ai stârni vreo umilă compasiune pentru că tot ce eşti e nimic..eşti cenuşă ca şi mine…eşti cuvântul care adoarme neglijent pe jos.

Acest articol a fost publicat în numărul 14

Lăsaţi un răspuns