———————————————————————————————-

te văd prin ceţurile destrămate de vânt
şi paşii mă trimit pe drumuri într-acolo
s-alerg prin păduri de molid şi de tisă
la casa cu cerdacul spre lacul cu nuferi

tot mai luminoasă te strecori prin gânduri
în vârful picioarelor să nu-mi tulburi somnul
îmi bat sunetele-n tâmple ca într-un clopot
când îţi alung de pe frunte frica de întuneric

înfloresc salcâmii viselor mele ascunse
cine-ţi aduce nectarul lor pe buze?
nu te mai pot aştepta-n mijlocul poienii
tu-mi porţi în glezne descântu-n sărut

te văd prin ceţuri destrămate de vânt
cum treci liniştită cu inima pură
uşoară prin aerul împrimăvărat al serii
când îngerii coboară cu aripile întinse
prin ferestrele decupate în noi