Primăvăratica

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––

Lumină-n suflet!

O rază de soare îmi limpezeşte ochii cu lumina-i colorată. Mă apropii de geam şi urlu cât mă ţin plămânii: “- Bună dimineaţa, Soare!”Acesta îmi face cu ochiul, în semn de salut şi-mi trimite o rază să-mi mângâie privirea. Îi mulţumesc şi ies afară, zburdând ca mieii de primăvară pe câmpii.

În plimbare, urcând pe cărarea ce mă duce spre locul în care-mi place să meditez şi să mă relaxez, limpezindu-mi gândurile, aud un glas blând:

– Bună dimineaţa!

Hmmm…Ajung la concluzia că e doar o impresie şi-mi continuu drumul spre lac, când, din nou:

–  Bună dimineaţa!

Mă uit în sus, mă uit în jos, mă uit la stânga, mă uit la dreapta…şi nimic.Dau din umeri şi mă pregătesc să păşesc. Nu ridic bine piciorul drept, când, deodată, aud un urlet mic, dar ascuţit :

–   Aoleu ! nu călca ! Ai să mă omori ! Oac, oac !

–   Îmi ţin piciorul suspendat şi privesc sub talpa pe care mă pregăteam să o aştern pe covoraşul nou din firicele de iarbă, şi ce văd !?

O broscuţă mititică, înverzită şi pitică

Se uita furiş la mine –

Ca să cred mai că nu-mi vine.

Să îmi fi vorbit ea oare ?

Şi acum…se pierde-n zare ?

Şi o-ntreb:

–   Cum te numeşti?

Ea, timidă mititica, îmi răspunde ghemuită:

–   Eu sunt Oakie Oak. Mă pregateam să merg spre lac, însă tu, cu piciorul tău, era cât pe ce să mă omori!

–   Îmi cer scuze, Oakie Oak, dar uitasem că a venit primăvara si că toată lumea revine la viaţă şi agitaţia e mare : chiar şi la voi, broscuţele !

–   Scuzele-ţi sunt acceptate! Ai însă grijă pe unde mai calci în drumul tău, că am şi eu frăţiori şi surioare, care au rămas în urmă.

–   Aşa voi face. La revedere, Oakie Oak.

–   La revedere !

Şi apoi, mi-aduc aminte : de când or fi vorbind broaştele limba română ? Hmmm…

Acest articol a fost publicat în numărul 43

Lăsaţi un răspuns