Emil Oneţ

Primăvară, primăvară,
Ai venit din nou la noi,
Aducând în inimi iară
Suflul cald, speranţe noi.

Tu trezeşti din amorţeala
Iernii reci şi friguroase,
Dorul scris doar cu cerneala
Unor vise tumultoase.

Tu ne dai mereu tăria
De-a răzbate prin furtuni,
De-a învinge silnicia
Unor ani ce-i vrem mai buni.

Prin miresme-înnoitoare
Şi prin gingaşi ghiocei,
Tu dai gândului savoare,
Vieţii noastre un temei.

Stai cu noi şi ne-ncălzeşte
Sufletul adesea sloi,
Ce ne-ngheaţă şi-mpietreşte
Transformandu-ne-n strigoi.

Fă ca-n cuget şi simţire
Să răzbată iar şi iar,
Prospeţimea din privire
Şi-optimismul plin de har.

Lasă-ne să stăm cu tine,
Să simţim plăcerea vieţii
Dăruindu-ne, mai bine,
Elixirul tinereţii.

Primăvară, primăvară,
Te-aşteptam cu nerăbdare.
Nu pleca curând în vară!
Stai cu noi şi-adu-ne soare!