Povestea unei frunze

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Oana Maria Goidescu

„Povestea unei frunze” sau povestea unei tinere scriitoare de 11 ani, elevă în clasa a-V-a la Liceul Teoretic „Mihail Săulescu” din Predeal, care debutează în Revista „Visul”.
Îi urăm succes şi cât mai multe poveşti minunate!

oana.jpg

 

Fulgii de zăpadă împodobeau satul. Copiii alergau fericiţi spre derdeluş. Un om de zăpada îi admira din capătul uliţei.

Obosit de atâta bulgăreală, Dragoş se aşeză pe stratul pufos de omăt. Dori să sape un tunel, dar nu izbuti. Pe pământul îngheţat, zări o frunză amorţită. O puse uşor în buzunar şi o zbughi spre casă. Imediat ce ajunse, aşeză frunza pe sobă. Aceasta se desmorţi şi prinse viaţă. Băiatul, uluit, o întrebă ce mister ascunde povestea ei. Un glas abia şoptit se auzi în încăpere:

– Eu nu sunt decât o biată frunză. Am copilărit pe creanga pomului înflorit în această primavară. Am admirat toate frunzele vecine, încă din zorii zilei, când bunul soare ne lumina şi ne încălzea. Roua dimineţii ne dădea strălucire. Ne bucura, pe noi frunzele, fiecare ciripit de pasăre. Creşteam odata cu adierea vântului, iar ploaia, cu picurii ei reci, ne întrista.Toamna, mi-am luat rămas-bun de la ramura pomului pe care am trăit şi vestejită, am căzut spre pământ. Am rămas acolo până iarna. Amorţisem şi nu mă puteam misca! Dar tu, bunule copil, m-ai readus la viaţă! Nu ştiu cum voi putea să-ţi mulţumesc!

– Nu trebuie să-mi multumeşti! Sper să devenim prieteni!

Dragoş şi frunza au devenit prieteni buni. Au stat lângă sobă, iar frunza, bucuroasă, a început să-i spună copilului peripeţiile prin care a trecut.

Acest articol a fost publicat în numărul 13

Lăsaţi un răspuns