Sorin Coadă

Numai cu ei putem plânge plutind
S-ascund în propriul zbor
Necuprinşi
Osteniţi în patima oglindirii
În geana de cer purpuriu
I-ascult în tăcerea duioasă
De noapte eternă
Ca chihlimbarul stins
În veninul
Dorului nostru de noi
Ochii lor limpezi cu soare-n zăpezi
Urcuş de Sisif
Coborâş în Infern
Se văd
În casa podului lor cu oameni
Prinşi de ispită
În rugă, în şoapte
Coborâţi porumbei ai nopţii
Să urcăm peste clipa liniştii voastre!
Aleanul nostru de zbor târâtor
Răbda-va căderea în colţul oului măiastru.