Portretul unei schizofrenii

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 3,67 din 5)
Loading...

Elena-Simona Popescu

 

Omul cu ochii tulburi ne priveşte într-o altă dimensiune
ne dăm în lături făcându-i loc pe scena teatrului său
jucându-şi devotat la aceleaşi ore
rolurile de cioban soldat politician preot sau demon
de obicei îşi scoate singurătatea din el
târând-o în văzul tuturor ca pe o dihanie neastâmpărată
o ceartă o alintă îi dă brânci
şi apoi o ridică pe umeri patern

noaptea lui de onix nu poate fi cioplită
cu alinarea vreunui chip familiar
stă închis
în labirintul cioburilor oglinzii sparte a sufletului
înveşmântat într-un vis fără aripi
îl auzim cum se aruncă din zgomote în tăceri
lovindu-şi ceafa de ziduri
ca un minotaur înlănţuit

insomniac
pândeşte orele le prinde din aer
ţine pumnul strâns le soarbe
se hrăneşte cu ele
le vomită
sau le face literele bibliei compuse de el
pe care o poartă la sub braţ
în momentele de pace

omul cu ochii tulburi ne transcende vertebrele
încercând să ne înveţe
ca un copil la clasa I
deseori nu mai înţelege nimic
doar priveşte din pragul uşii
suspicios
încălţat în aceleaşi şosete trei sferturi murdare

Acest articol a fost publicat în numărul 26

Lăsaţi un răspuns