Poezii

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––

În Constelaţia Lirei

(Poetului Grigore Vieru, in memoriam)

În Constelaţia Lirei e mereu sărbătoare,
acolo vălul de pe ochiul mort se ridică,
lacrimile nu mai sunt semne funerare,
acolo durerea nu se pietrifică,

Acolo Euridice poate fi privită,
nu mai răpesc mirese flăcăii,
muşcătura de şarpe nu e otrăvită,
acolo-s, desigur, mai generoşi şi zeii…

În Constelaţia Lirei e acum Vieru,
iar lacrima lui împietrită jos
e în partea aceea chiar Cerul
celui ce-a fost, pe Pământ,
                    „între Orfeu şi Hristos”.

 

Aşchii de clipă

Năvălesc peste carnea mea
Ţintitele aşchii de clipă,
Mă clatin sângerând peste nea –
Biet fluture ciunt de-o aripă…

Mi-e vitregă-n iarnă clepsidra,
Se scurge mai iute nisipul,
Începe s-apese amarnic obida,
Aşchii de clipă îmi sfârtecă chipul.

O, Cronos, învaţă şi tu a iubi,
Opreşte o clipă pendulul,
Dă-mi timp să învăţ a muri,
S-ajung peste moarte stăpânul.

 

Fratele meu, copacul

Am soarta ta, omule…
Mă răvăşesc şi pe mine,
te răvăşesc şi pe tine –
pe mine, vânturile,
pe tine, gândurile…

Am soarta ta, omule…
dureros ciopleasc în mine,
dureros ciopleasc în tine –
în mine, securile,
în tine, gândurile…

Am soarta ta, omule…
Vâlvătaie arde-n mine,
vâlvătaie arde-n tine –
în mine, focurile,
în tine, gândurile…

Rău de mine,
rău de tine…
Insa fratele tău, pomul,
vede că-i mai tragic omul…
Căci şi focul, şi securea
nu strivesc de tot pădurea…

Şi că toate vânturile
Nu dor cum dor…gândurile.

Nu dor cum dor…gândurile.

Acest articol a fost publicat în numărul 53

Lăsaţi un răspuns