POEZII

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

PATRIA

E Patria podoabă, coroană princiară
Ce-nnobilează răzăşeasca-mi viţă,
Ea sevă-mi dă de pom pătruns de primăvară
Căci gata-mi e de rod întreaga mea fiinţă.

*

Mi-i Patria un sipet plin de zestre –
Ştergarele împodobite cu poieni de rai,
Un lăicer ţesut de două mâini măiastre
Şi şoapta dinspre Cer, cu blândul mamei grai.

*

E Patria îndemnul tatei dinspre astre,
Să-i îngrijesc izvorul cel săpat de el,
Ca apa, susurând, s-ajungă-n valurile-albastre
Şi, de acolo, aburii de Patrie – la Cer.

*

E Patria podoabă, coroană princiară
Ce-nnobilează răzăşeasca-mi viţă,
Ea sevă-mi dă de pom pătruns de primăvară
Căci gata-mi e de rod întreaga mea fiinţă.

 

LIMBA ROMÂNĂ

Limba Română e glasul mamei
la capăt de leagăn –
eu fiind pruncul cel de demult.

*

Limba Română e porunca tatei –
la primii mei paşi –
de-a întâmpina omenia rostind „bună ziua!”.

*

Limba Română-i incantaţia din Liturghia
la care mi s-a rostit prima oară
numele de botez – Gheorghe.

*

Limba Română-i ecoul adâncului
din care-mi rostesc strămoşii
şoapte testamentare.

*

Limba Română-i graiul vorbit –
de-a valma cu oamenii –
chiar şi de Sfânta Creaţie.
La noi, de la Geneză,
vântul adie ori vijeleşte,
izvorul răcoarea-şi şopoteşte,
albina mierea-şi urzeşte,
privighetoarea trilu-şi măiestreşte – 
în Limba Română.

*

O, Doamne,
abia acum aflu
că Tu eşti – chiar Tu! –
Autorul Abecedarului
Limbii Române!  

NEGOCIERE CU CLIPA

Clipă ce îmi porţi numele,   
nu muri încă!   
Mai zăboveşte o clipă,   
picătură de timp!   
E încă în pripă…   

*   

De ce-i faci tu, Clipă,   
hatârul Veşniciei?!   
Nu vezi că nemurirea ei   
e clădită pe cadavre,   
pe clipe uitate!?   
Dă-mi, Clipă, dreptate…   

*   

Hai, lasă-te mituită,   
Clipă cinstită,   
şi primeşte-mi   
rugămintea smintită!…   

*   

Clipă ce îmi porţi numele,   
încă nu muri –   
Că-n moartea-mi,   
Tu moartă vei fi!   
Ce-i pasă Veşniciei   
de-o clipă, de-o zi,   
sau chiar şi de două?!   
Ce-i pasă mării   
de bobul de rouă?!   

*   

Hai, Clipă ce-mi porţi numele,   
încă nu muri,   
amână asta pentru altă zi!…   
Încă nu-mi fi, Clipă, călău,   
ca şi cum n-ai şti   
că mori şi tu   
odată cu numele meu!   

*   

Pe mâine, Clipă,   
când…te voi ruga din nou   
să nu ne zidim, încă,   
în al Veşniciei soclu –   
să ne amânăm, Clipă,   
o clipă sorocul.   

NU MĂ-NCUMET

Nu mă-ncumet să m-avânt  
Dincolo de neştiut;  
Tind doar până unde gândul  
Află visului intrândul.  

*  

Nu mă-ncumet să m-avânt  
Dincolo de nevăzut;  
Îndrăznesc doar până unde  
Soarele sub deal s-ascunde.  

*  

Nu mă-ncumet să m-avânt  
Nici când am în pânze vânt,  
Căci mă depărtez de mal  
Numai cât mă duce-un val.  

*  

Nu mă-ncumet nici când harul  
Cere doar să-ntind paharul,  
Căci şi azi, precum şi ieri,  
Doar visez la primăveri –  

*  

Şi-anotimpurile mele  
Au fost doar un joc de iele,  
Amăgiri cu chip de zâne  
Ce-au tot ars în rug cu mine.

Acest articol a fost publicat în numărul 76

Lăsaţi un răspuns