Anişoara Iordache

marea
sapă-n adâncuri
amforă
să pună cenuşa
buzelor nerăbdătoare, să primească sărutul dimineţilor fierbinţi.

poetul
sapă-n adâncul inimii
amforă
sa pună cenuşa
cuvântului slobod, ca ţipătul păsării ce-şi cheamă perechea.

marea in noi,
se înalţă, coboară,
apoi sapă
amforă
să pună cenuşa
pieptănătoarelor din fata oglinzii
pătate de blamul singurătăţii

poetul cu noi pe drumuri mergând,
sapă-n adâncul tălmăcirii
amforă
să pună cenuşa
clipei de astăzi-pasăre fenix,
suflarea ei piatră de temelie este
absidei cunoaşterii.