Poetul e orb

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––––

Poetul e orb. El nu scrie despre ce vede, despre ce aude sau despre ce trăieşte în exterior. El are voce interioară, văzul interior, iar pe acestea le numim talent sau har. Un poet nu scrie despre o femeia că este frumoasă pentru că are ochi verzi, nici despre un copac semeţ cu frunze verzi că e frumos. El scrie despre fiinţe şi lucruri pentru că sunt creaţii divine şi numai el vede aceste frumuseţi. Lacomi de metafore şi de prieteni, poeţii alcătuiesc poezii, le aşază pe pagini spre bucuria tuturor. Poeţii trezesc simţuri, iar cu talent sau cu har, îl aduc pe Dumnezeu în sufletele oamenilor. Şi ceilalţi pământeni văd fiinţe şi lucruri, dar din exterior. Poezia nu este literatură, am încadrat-o aici pentru că este scrisă şi spusă şi pentru că n-am ştiut sigur ce este ea. Poezia este legătura directă între om şi divinitate. Poetul, dacă este bărbat, scrie poezia unui om puternic şi viril. Poezia sa nu va conţine nici aluziv măcar porniri războinice sau violente pentru că este puternic, nici porniri sexiste pentru că este viril. Atunci când ar face-o, ar deveni versificator şi nu va fi nicicând POET. Puterea sa ar fi exterioară sieşi. Poetul, dacă este femeie, va scrie o poezie diafană şi senzuală, dar nu va scrie nici măcar aluziv despre fragilitatea ei ca fiind neputinţă, pentru că, de fapt fragilitatea este puterea ei. Nici nu va transforma, fie şi aluziv senzualitatea în sexism, căci senzualitatea se va topi în frivolitate. Există pentru păcat romanul şi piesa de teatru. De aceea, prieteni, este bine să curăţăm poezia de impurităţi, de ispite, „întunericul, nu s-a predat!”. Să vă dea Dumnezeu lumina harului şi să bucuraţi suflete!

Acest articol a fost publicat în numărul 50

Lăsaţi un răspuns