Poeme rupte din ploaie. Egoism

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

Luminiţa Suse

nu pot să cred
scriu despre ploaie cu revoltă
eu, cel ce eram mulţumit odată
că setea îmi crăpa carnea până la os
şi tot aveam de unde da şi de unde frânge
inima mea era întotdeauna deschisă
umărul sprijin, buzunarul plin
nu spuneam niciodată e prea mult, ajunge
nici nu ceream înapoi
mi se părea firesc acel modus vivendi
unde fericirea altuia era cauza
ruperilor mele de nori
şi nu puteam intra iar şi iar în ploaie
fără să mă usuc mai întâi
pe dinăuntru

Acest articol a fost publicat în numărul 24

Lăsaţi un răspuns