Poeme fără sfârşit

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Cuvintele care rămân pe masă
le şterg în fiecare dimineaţă
până nu mai aud nici sunetele care le compun.

Întâmplarea căzută pe genunchi
mi-a încuviinţat dragostea ei anonimă,
să-mi fie călăuză prin întunericul nopţii
până s-a făcut iarnă
în toate anotimpurile care vin.

Ce interes mai prezintă femeia
pe care o port în amintiri
dacă are nopţile albe
ca nişte aurore la poluri?

Tu nu eşti de acord
şi-n fiecare vineri te aduni din trecut,
treci pe podul de vise în mine
şi-mi descifrezi fiecare gând
cu o mângâiere pe tâmple,

de nici nu mai ştiu
cum să-mi potrivesc cuvintele
în poeme fără sfârşit.

Acest articol a fost publicat în Necategorizate

Lăsaţi un răspuns