Poem visǎtor…

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––-

Totul a început de la nimic
Credeam cǎ toatǎ lumea-i frumoasǎ,

Visam s-ajung sǎ cos cu ac şi ațǎ,
Cu litere de aur cuprinse-n infinit.

Pe foile de argint ale vieții
Sǎ trec istoria cu litere de aur.

Gonite-n cer de cǎtre-un graur
Sǎ le rǎsfoiesc cu gândul minții..

Sǎ te gǎsesc într-o scǎldare
Uşor trezitǎ de ale soarelui raze.
Sǎ treci uşor şi sǎ mǎ vezi,
Sǎ mǎ omori şi-apoi sǎ pleci.

Sǎ mǎ îngropi lângǎ uscatul mǎrii,

Lângǎ o stea aterizatǎ din greşealǎ.
Într-un vapor plutind pe apele durerii

Sǎ pui o cruce, lacrimi şi o floare.
Sǎ laşi ca totul sǎ se termine
Uşor şi lin cum a-nceput.
Un singur dor: sǎ nu mǎ uiți pe mine,
Sǎ mǎ iubeşti la fel ca la-nceput!

Acest articol a fost publicat în Cenaclu-atelier

Lăsaţi un răspuns