Poem de-nceput de toamnă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Ileana-Lucia Floran

 

Se aşterne peste vise o oglindă aurie,
Un vârtej de gânduri suie întunericul din mit,
O iluzie se-adună dintre lacrimi, străvezie,
Aruncând linişti eterne peste tot ce ai iubit.

Dintre crengile plecate sub povara grea de soare,
Se desprind gingaşe frunze pogorând înspre pământ;
Cu un straniu vuiet cântă despărţirea cât le doare
Şi apoi se-alungă-n lume pe-o suflare rea de vânt.

Mai rămân doar crengi uscate şi-un timid „rămas bun, vară!”
Drumul gândurilor tale de iluzii-i despărţit;
Sfios, ochii-i pleci cu teamă, cum făceai odinioară
Şi îi strigi din urmă verii : „nu uita că te-am iubit!”.

Din volumul „Surâsul timpului”, Editura „EMMA”, 2006

Acest articol a fost publicat în numărul 14

Lăsaţi un răspuns