Fanache Emil

Un cerşetor cu un acordeon
Vagonul lui, mulţimea-l înconjoară…
Un cerşetor desculţ, cu o vioară
Tăcut şi-aşteaptă trenul pe-un peron.

Tăcerea nu aşteaptă nici un “bis”
Mulţimea lui e-aici, dar ea n-o ştie
Îi va aduce milă drept simbrie ?
Îl va vedea un punct în alb închis ?

Răspunsuri tac, aşa cum tac mereu
O altă zi va trece nevăzută
În faţă ne va râde tot mai slută
Şi-n mintea noastră vom vedea doar “eu”.

Să cânte fals un alt acordeon…
În jur va fi mereu altă vioară
Deşi aceiaşi – pentru prima oară
Vom fi mulţimea lor pe un peron.