Silviu Someşanu

Am trecut repede prin aripa ploii
am turnat întunericu-n lumină
şi o stea proptită într-un colţ
admira casa noastră,
am adormit pe câmpia din braţele tale
în lanuri aurii cu maci răstigniţi
pe crucea pământului,
negru după lucrare.

Doamne, câtă linişte apleacă sălciile
peste râul secat
câtă dragoste aplec eu peste somnul iubitei
în vise şi-n apa sfinţită
ca o umbră aşezată pe peretele alb.

Desenez pe o aripă de fluture
stropită cu ocru
conturul ei de madonă.