Silviu Someşanu

La poarta mea cu stâlpii-n lumină
Îndrăgostiţii-şi poartă-n braţe aşteptarea,
Ceasurile adorm în măsurată vină
Din turlele boltite coboară înserarea.

Pe uliţa în pantă cu aer de răşină
Tălăngile răsună în ritmuri orchestrale,
Se lasă noaptea ca un fel de streaşină
Copiii îmbracă ziua cu ultime urale.

Casele adorm cu bârnele într-o dungă
În curte povestesc tot şuşotind gutuii
Luna stă de pază cu câinii lângă strungă,
Când stele o iau razna pe drumul cetăţuii.