Cristina Gicoveanu

Plouă
Incet,
ne astupăm cugetele cu nisip lucios
(să fie primul pas
din drumul prin cafea?)
Ascunşi în verande,
înnodăm şi dezlegăm şireturile
celor aranjaţi pentru nuntă.
Si pornim mai departe,
Incet,
ne astupăm cugetele cu nisip
lucios,
ne pecetluim bine mormintele
cu propriile noastre cuvinte
(dar dacă cuvintele
exprimă ceea ce simt?
atunci ne apucam
de muzică
de pictură
de sport,)
şi ne înfăşurăm în portocale,
ca nu cumva să ne prinda furtuna
pe drum
şi să ne ude linoleumul.
Dar, Doamne, a început să plouă pe albastru!
unde ne ascundem
de noi?
în tihnă
în ploaie
în femei..
poate în cafea..
Ascunşi în verande,
înnodăm şi dezlegăm şireturile
celor aranjaţi pentru nuntă.
Le cad florile din buzunare
şi monezile din pleoape.
Dar grandoarea constă doar
în satin,
tafta,
mătase..
Rând pe rând
încurcăm şi descurcăm modele de balustradă
ca nu cumva nuntaşii să vadă neregula.
Cu pace,
cu solemnitate
cu braţele întinse
ne-atingem unii pe alţii
O, Doamne, unde ne va prinde
serbarea?
De ce nu începe
să cânte vioara?
Ne adunăm nuntaşii lângă verandă
şi-i lăsăm să aştepte
Si pornim mai departe
pentru că acasă am lăsat toate treburile făcute
iar cafeaua e gata.
Afară nu mai plouă
demult

Un comentariu la “pasi”