Ioan Gelu Crişan

Tâmplele albe
ale magnoliilor
înfiorate de mângâierea
stropilor de rouă
irizaţi de sclipirile timide
ale unei dimineţi primăvăratice
zvâcnesc în ritmul
unui vechi tangou
ce pulsează
din sufletul mecanic
al bătrânei flaşnete.

Perechile de îndrăgostiţi
crezând în veşnicia dragostei
şi bătrâneii
împăcaţi cu furtunile vieţii
păşesc alături
şi totuşi în lumi diferite
pe-aceleaşi alei
pavate cu iluziile pietrificate
ale celor dinaintea lor.

Copiii şi porumbeii
suflete imaculate
aluat din care
se plămădesc îngerii
se unduiesc
într-un joc divin
în parcul amintirilor
şi speranţelor.