____________________________________________________________

Toate se duc în ţărâna din mirişti
Să simtă urma de ţăran pe glie
Împovărat de gânduri şi restrişti
Despovărat în cântec de ciocârlie

Toate-s ca o cămaşă de piele
Să-mi soarbă sudoarea din spate
Să-mi ardă lumina din stele
Pe râuri cu albii în stâncă săpate

Până unde vei veni să mă vezi
Peste dealuri şi râuri abrupte
Ca să mai cauţi triste dovezi
Pentru iubirile noaste întrerupte.