–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

E cerul plin de stele,
dar astǎzi pe pǎmânt
în ochii mei tu-mi eşti luminǎ..Te vǎd zâmbind, cum rareori o faci,
te vreau în inima aceasta, sǎ nu fi o strǎinǎ.

La trupul tǎu privesc ca la o icoanǎ
şi-aş vrea sǎ te sǎrut, sǎ-mi te-nchin pe viațǎ…Pǎtrunzi în mine c-un fior
îmi fulgeri inima de dor,
mǎ arzi în continuare cu acest joc
în care,mereu mi te prefaci. Îmi spui cuvinte blânde,
iar inima răsunǎ!

Îmi spui cǎ-ți plac la nebunie,
dar ştiu cǎ tu nu mǎ mai placi.
cǎci tu ți-ai dǎruit întreaga inimioarǎ
la alt barbat, pe care l-ai vǎzut odinioarǎ.Tu taci! Nu plângi în fața mea…Eu astǎzi plec,
cǎci inima ta-i de gheațǎ;
eu soare nu-s şi dorul nu-l topesc. Ascultǎ-mi inima cum plânge,
ascultǎ cum suspinǎ orice gând.Hai, vino acum la mine…Dar nu,
tu vei pleca departe şi nu te vei întoarce.

Inima ta nicicând nu mǎ va plăcea.
Iar ochii tǎi, de azi nu vor mai privi spre mine. Voi deveni un strǎin, pe care-l ocoleşti in viațǎ.
tu eşti mereu aceeaşi. Durerea mǎ cuprinde
şi plâng neîncetat..Frumoase forme îmi danseazǎ,
tu, prea frumoasǎ fatǎ!

Of, de ce te mai iubesc…

–––––––––––––––––––––––––––––––––

O noapte se pierde în altă noapte
ochii tăi sunt stelele care se aprind.

Cerul e umbra sub care iubirea
cade mereu înroşind frunza inimii.

Cu gândurile tale mă acopăr de lumină
un vis mă surprinde prin ploaie.

Fumoase sunt livezile prin care trecem
uimite îţi infloresc surâsul pe ramuri.

De pe buzele tale sorb caldă tandreţe
de pe umeri coboară o dulce risipă.

Nu ştiu dacă vântul îţi adie prin păr
ori soarele şi-a uitat o rază de aur.

Cosită iarba pe care ne îndrăgostim
amiroase a suflet căzut în extaz.

–––––––––––––––––––––––––––––––––

descurajez promisiunile altora, rămâne ce fac eu
cu efect nefolositor până la urmă, o dezamăgire
pe drumul dintre naştere şi moarte
planuri şi speranţe s-au succedat destule
fără ca nimeni să le ia în seamă
mai mult ca pe o aprobare de moment
cu convingerea inutilităţii

îmi despart viaţa pe etape, o pun în canoane
ca pe un cântec pe portativul cu note
pe care odată compus
nu-l mai cântă nimeni
cântareaţa s-a sinucis

ψ

Draga mea,
ți-am şters numele
din arhiva iubirii.
☼

Chiar dacǎ doream sǎ te iubesc etern
aflǎ cǎ sfârşitul a venit rapid..
Nu te mai cunosc, probabil te-am uitat..
Ж

Nu, n-am ignorat niciodatǎ sentimentele
ce le aveam față de tine,
doar le-am îngropat!
†

Am ucis aşadar trecutul,
şi am dat naştere unui nou viitor!
§

Te privesc şi-mi eşti ca o strǎinǎ,
nu te mai regǎsesc prin amintiri..
Te-am uitat pentru totdeauna!
†

O, Soare blând,
razele tale îmi zgârie sufletul.
Ж

Ştii, nu te-am crezut niciodatǎ vinovatǎ,
dar am greşit,
Acum am aflat.

☼
Nu plâng, zâmbesc aproape ironic
Nu te mai cunosc, nu te mai iubesc..
ψ

N-am sǎ spun cǎ iubesc pe altcineva
probabil mai frumoasǎ ca tine,
fiindcǎ nu te intereseazǎ.
~

Azi, locuiesc într-o altǎ galaxie,
teleportat departe de dragostea firii..
א

Ştii, ochii tǎi de gheațǎ, ochii tǎi de foc
sǎ ardǎ pentru altul, mai bun, mai prost,
nu-mi pasǎ.

☼
Rǎmai cu bine şi fǎrǎ mine.
Poți plânge, poți plânge după mine
Nu voi veni, nu mǎ voi întoarce
Rǎmai aici, eu voi pleca departe
Şi nu ne vom mai întâlni.
Ж
Nu-mi pare rău cǎ pentru tine,
timp de sute de ani,
mi-am vândut sufletul!

†
Atunci te-am iubit,
dar tu nu m-ai iubit.
Acum, inima ta bate,
dar este cam târziu.

Ψ
Eu voi păşi prin moarte
uitând pe cine-am iubit..
Nu mǎ mai tem de nimic,
Foc, gheață, nimic nu răneşte mai mult
În comparație cu tine.

א
Aş vrea sǎ-ți spun cǎ-ți mulțumesc
pentru nenumǎratele clipe de fericire,
Dar care? N-a fost nici măcar una…

§
Sufletul meu are nevoie de viațǎ,
de iubire adevăratǎ şi nu cumpǎratǎ.
~

Tu erai tot ce-mi puteam vreodatǎ dori,
dar asta e, rǎmâne un vis prǎbuşit.
Tǎcerea ta a fost mereu de gheațǎ,
dar, nu te mai cunosc…
&

Numele tǎu, ce naiv am putut fi atunci,
când ți-am spus cǎ numele tǎu,
izvorǎşte din tainele sacre ale iubirii.
Am ignorat însǎ, cealaltǎ posibilitate:
Numele tǎu a venit din Infern.

Ж
Fecioarǎ, aşa te-am crezut,
dar tu, la prea mulți te-ai vândut,
rǎmâi cu ei, eu sunt dezamǎgit.

Ψ
Te-am uitat şi nu te mai iubesc
Nu vreau sǎ mǎ mai vezi vreodatǎ,
Nu vreau ca vocea ta sǎ mai mǎ caute…

א
Cândva, erai altarul vieții mele,
dar azi, am început sǎ cred în mine!
Te-am ucis, nu mai exişti pentru mine,
chiar dacǎ mai trǎieşti, consider c-ai murit!

†
Ți-aş mai putea vorbi pentru câteva ceasuri,
dar a sosit momentul sǎ plec!

*
Adio, draga mea, biata mea iubire…

–––––––––––––––––––––––––––––––––

CONCURSUL  LITERAR  „VISUL”

Ediţia a V-a

1 august  – 15 septembrie 2010

Secțiuni:        

- POEZIE
- PROZĂ  SCURTĂ
- VOLUME PUBLICATE în anii 2009 și 2010

            Perioada de desfășurare: 1 august – 15 septembrie 2010. Textele sau volumele sosite după această dată nu vor mai participa la concurs.

            Modul de desfășurare:

• pentru secțiunea de poezie concurenții vor trimite TREI texte în același document, iar pentru secțiunea de proză scurtă, UN SINGUR TEXT, de maxim 5 pagini Word A4, scrise cu caractere de 12, în attach prin e-mail, la adresa: concurs@florema.ro, în format .doc sau .docx. Scriitorii care lucrează cu programe free de redactare, au posibilitatea, oferită de aceste programe de a salva documentul .doc. Nu se acceptă alte extensii în afara celor menționate. E-mailul va avea drept subiect: concursul literar  „VISUL”.

Paginile trimise NU VOR FI SEMNATE!

În locul semnăturii, concurentul va trece o parolă la alegere (un dicton, un vers, un cuvânt oarecare, un număr etc). Aceeaşi parolă se va trece pe TOATE paginile, de preferinţă în header.

Separat, la e-mailul: office@florema.ro, se va trimite în attach o pagină care să conţină PAROLA ALEASĂ, numele, prenumele, data naşterii, (eventual pseudonimul literar) adresa de corespondenţă, un număr de telefon valid, o adresă de e-mail şi o scurtă autobiografie literară.

• pentru secțiunea de volume publicate, concurenții vor trimite un exemplar dintr-un volum personal (beletristică) apărut în cursul anilor 2009 sau 2010, la adresa: ASOCIAȚIA FLOREMA DESIGN, Str.Aurel Vlaicu nr.4, cod poștal: 335700, ORĂȘTIE. Volumele trimise nu se vor restitui concurenților, ci vor rămâne în biblioteca Asociației. Din acest motiv, concurenții sunt rugați să ofere Asociației și câte un autograf.

Volumele vor fi trimise recomandat prin poșta română sau prin curier rapid, cu specificarea pe colet a numelui și adresei autorului. Taxele aferente trimiterii cărții vor fi suportate de către concurent.

            Un concurent poate participa la toate secțiunile concursului. Nu există niciun fel de restricţii sau îngrădiri. Pot participa persoane de orice vârstă, cu orice pregătire profesională, cu sau fără apariţii editoriale.

            Orice întrebări legate de concurs pot fi trimise prin e-mail la adresa: office@florema.ro.

            Câştigătorii vor fi anunţaţi în data de 26 septembrie 2010, după ora 19:00, prin intermediul site-ului: http://visul.florema.ro;

            Se vor acorda câte trei premii pentru fiecare secţiune (diplomă şi trofeu).

          Persoanei care va întruni cel mai mare punctaj, indiferent de secţiunea la care a participat i se va acorda TROFEUL „VISUL 2010”.

            Premiile vor fi trimise la adresa menționată de către concurent, în termen de 30 de zile de la publicarea câștigătorilor. Taxele pentru trimiterea premiilor vor fi suportate de către organizatorul concursului.

            Succes tuturor!

Sǎ murim împreunǎ,
Într-o noapte aş vrea
Prin gheațǎ şi foc
Viața mea sǎ o dau..

Sǎ te sǎrut fierbinte,
Pe trupul tǎu ce-a înghețat,
Iar tu ,sǎ vii ca un duş rece
Sǎ-mi alini durerea aş vrea.

Iubito, sǎ pornim în cǎutarea iubirii,
Sǎ ne rǎtǎcim printre gânduri sau fapte?
Iubito ,aceastǎ viațǎ nu meritǎ trǎitǎ,
Departe de tine..

Să murim împreună când se va trezi,
Ghemotocul acela de raze fierbinți..
Sǎ-mi ucizi cu o privire nevinovatǎ
Întreaga mea existențǎ uitatǎ..

Ucide-mǎ, iubito, cu un sǎrut!
Înainte sǎ-mi iau zborul plângând..
Sǎ fim împreună, dincolo de moarte
Doar aşa mai putem fi fericiți..

Sǎ existǎm într-o altǎ lume
Dincolo de acest pǎmânt
Sǎ evadǎm din aceastǎ viațǎ
În care am plâns neîncetat..

Ucide-mǎ, iubito, şi apoi am sǎ te ucid şi eu..
Ne-om revedea curând, nu ştiu a spune unde
Dar o întreagǎ eternitate
Ne-aşteaptă sǎ fim împreunǎ..

Sǎ murim împreunǎ, în noaptea aceasta
Un foc sǎ ne mistuie trupul.
Hai vino, iubito, sǎ murim împreunǎ…

––––––––––––––––––––––––––––––––

Când lucrezi cu sufletul, sculptezi în zăpadă,
sună ceasul veşniciei topirea în lucruri,
moartea străluceşte mai tare decât dragostea
timpul se scurge încet, apropiaţii trec prin tine nevăzuţi
drumurile se pierd în oglinda orgolioasei singurătăţi,
n-am înţeles, frumoasa mea, că te voi pierde
n-am înţeles şi e păcat!

Am fost ca liliacul orb
când aripile îngerilor sunau printre stele
somnul tău se cuibărea în somnul lor
apele au fost acoperite de nuferi albi.

Atunci m-am trezit în limpezimea dimineţii
sufletul tău fusese aprins sub magia de lună.
………………………………….

Nu mă plângeţi, nu mă căutaţi,
eu am plecat dincolo de dragostea voastră
cineva a sădit în mine vulnerabilul
dorul neîmpăcat cu umbra lui
care fuge din lume
şi nu se opreşte niciodată.

(În amintirea Mădălinei Manole)

––––––––––––––––––––––––––––

Din trupul meu teluric fug coase obosite,
A timpului lucrare se-arată nemiloasă,
E-atât de cald afară și-atât de frig e-n casă,
Pe ziduri trec fantome și râd afurisite.

Mi-apar în minte gânduri desprinse din ispite,
Prin ceața amintirii mă spintecă azi săbii,
Cu vele răstignite plutesc spre mal corăbii,
Iar vântul suflă-n ele descântece trăsnite.

Clamează amăgirea neliniștea trăirii,
Coloane rătăcite visează infinitul,
În chip de melodramă se târâie sfârșitul,
Eu liberez grotescul din închisoarea firii.

––––––––––––––––––––––––––––––

Nu mă întrebaţi cum m-am răzgândit
şi-n noaptea de cobalt m-am întors din drum.
Stau într-o casă de lemn în inima unei coline
unde am vecini o moară şi un râu.

Nevăzut de nimeni la marginea livezii de pruni
traiesc într-o cochilie în care se surpă timpul
pe unde trec veveriţele după alune
şi mersul femeii e imaginat pe poteci
cu trupul împrăştiind tandreţea prin ierburi.

Coşuri cu prune şi alte fructe aromitoare
sunt în cămara cu vise.
Cineva vine pe râu în sus la moară
unde mereu îşi macină ţăranii sudoarea
îmi strigă numele, să mă recunoască
să-mi mângâie tâmplele încărunţite devreme.

Eşti tu ori altă femeie fugară,
poţi să împarţi cu mine povârnişul, pădurea
şi să ne ningă iarna cu depărtări
unde niciodată nu vom ajunge.