Cosmin Tuduran

Sistemul de sănătate românesc s-a gândit că ar fi cazul ca toți muritorii să mai treacă pragul cabinetelor medicale…să-i mai caute de boli, pardon, să afle de ce mai suferă; dar înainte, trebuia trecut testul acelor analize obligatorii.

Cum e normal, cine a a avut puţină conștiință și-a zis că nu ar fi rău să își facă o revizie, mai ales că e gratuită. Așa că, toţi, cu mic cu mare au pornit în luna stabilită cu mare strictețe de către minister, la…analize. Păcat că s-au mai încurcat niște plicuri, că erau și câțiva decedati care ar fi dorit să vadă cum stau cu calciul în oase, dar s-au dat bătuți până la urmă; deh…era o greșeală de evidență a populației.

Revenind la drumul spre doctor, mare fericire…pacientul X se prezintă la prima oră, doar scapă mai repede; el nefiind un client fidel al cabinetului, nu prea cunoștea regulile…că de fapt se vine cu mult mai repede, dacă se poate cu noaptea în cap, ca să prinzi un loc fruntaș. Începe a-și căuta prin buzunare și alte accesorii, a se citi răbdarea potrivită și stă, stă, stă…..și asistă la o mulțime de ipostaze care mai de care.

Având un număr considerabil de pacienți în față, observă lejer că o banală consultație durează în medie peste 25 de minute, timp în care se mai discută puţină politică, se mai schimbă o rețetă de murături cu medicul…că tot e sezonul, se mai scrie o rețetă, unii se reîntorc pentru o mică lămurire și uite că timpul zboară…şi nervul crește. De ce zic nervul? E bine, la un moment dat nu se mai respectă acea ordine tacită pe care o știam…se intră după preferințe, adică se face un fel de joc mut între asistentă și pacienții fideli, uneori cu un schimb de priviri și gesturi pe care îmi amintesc, le foloseam la jocul mut din copilărie. Asta e, tragem aer în piept, mai asistăm la o introducere, chiar două introduceri subtile și timpul trece, trece și iată că se apropie amiazul. După câteva ore bune de așteptat în cădură, stând în poziție de atac continuu, fără apă sau alte necesități, se apropie momentul să intre și pacientul X la scanarea medicului, pardon la consult.

Dar cum parcă era prea frumos să se termine, o mămică disperată apare în brațe cu prețioasa sa fiică care tipă ca din gură de șarpe. Toți se dau la o parte, o fi o urgență și…deh, e copil, cum să nu-i cedezi locul? Ei, dar bănuita urgență nu e de fapt urgență, mama dorea să-și facă fiica frumoasă, dorea să-i pună cercei și fiindcă nu avea suportul cercelului făcut, își aducea mereu fiica la medic, doar, doar se va întâmpla minunea. Aflăm între timp că nu e prima tentativă de înfrumusețare, iar după o jumătate de oră de tipete, plânsete, promisiuni deșarte făcute fetei, abandonează spre disperarea mamei și eliberează cabinetul.

Ei, e momentul să intre și pacientul X! Plin de nervi, obosit și puţin deshidratat, se reîntâlnește bucuros cu medicul, care la fel, e foarte încântat de revedere și începe o scanare, mă repet, o consultație, într-un mod mecanic. Asistenta se repede, măsoară înălțimi, greutăți, tensiuni arteliale..care cică, sunt ceva mai ridicate decât normalul; (pacientul zâmbește în sinea sa: normal, după atâta așteptare și stres). Ei, dar avem de completat un chestionar de la minister, chestionar pe care îl completăm în timp ce asistenta face toate aceste măsurători, probabil să save time, sau poate din alt motiv, neștiut. Stupoare, pacientul X este trimis acasă în cinci minute, nu-i vine să creadă, a pierdut jumate de zi pentru 5 minute de alegat într-un cabinet, de răspuns la niște întrebări stupide, dar s-a ales cu ceva: nervi, puţină tensiune, că doar dacă mergi la doctor, nu mergi de sănătos, trebuie să ai ceva…

Și mă întreb: oare, dacă toți au păţit-o ca pacientul X şi așa a fost peste tot, au fost scanati, pardon, dar nu îmi vine termenul , au fost consultați la fel, oare a avut rost deranjul de a merge la medic, oare s-au meritat banii cheltuiți?

Poate pentru unii da, pentru unii nu, dar cred ca până vom avea un sistem medical bine pus la punct și medici care să își dea interesul, vom mai avea de așteptat și de sperat la ceva mai bun.

Dar până atunci, măcar ne mai facem inimă rea vizionând un episod din “Anatomia lui Grey”, din “Spitalul de urgenţă” și ne gândim involuntar dacă pacientul X ar putea beneficia de astfel de servicii? …dar mai bine sa fim sănătosi și să nu ajungem pe acolo!