Odă lui Dumnezeu

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (7 voturi, în medie: 3,29 din 5)
Loading...

Cristinela Ghinescu 

 

Lumină de dumnezeire,
al tău smerit pribeag
m-ai renăscut spre nesfârşire
venindu-mi Tu, în prag.

M-ai adunat din depărtare,
oaia cea pierdută…
fost-am şi eu într-o pierzare,
dar, nu necunoscută.

Tu m-ai ştiut din timpuri mari,
aici…eu le-am uitat…
Tu Doamne, Tu, veşnic apari
să nu cad resemnat.

Dragostea Ta mi-a dat iubire
şi-am învăţat-o în timp…
zilnic aştept a Ta venire,
sufletu-mi să irig.

Când Te privesc printre lumini,
de Tine sunt aleasă…
mă simt crăiasă printre crini
a Ta, veşnic Mireasă.

Tu Dumnezeule Măreţ – taină de mistere,
pe cine cheamă al Tău Fiu
asculţi şi-i dai putere
să urce trepte-n Azuriu.

Acuma vin la Tine,
tot eu, din început…
să mă întroc de unde,
plecat spre neştiut
în zile sumbre şi senine,
ce mi le-ai dat şi m-au avut
doar ca să fiu iarăşi cu Tine…
de la sfârşit…la Început.

Tatălui nostru
2007

Acest articol a fost publicat în numărul 4

Lăsaţi un răspuns