__________________________________________________________

Octombrie-mi aşază mantia pe umeri
Şi parcă-mi cerne-n sânge o ninsoare
Tu-mi recompui anii aceia fără temeri
Nebănuind ce mult octombrie mă doare.

O lebădă mai cântă pe tâmpla muribundă
Şi parca-i o himeră ce abia o mai compun
Vin vânturi de la nord cu viscol şi inundă
Puţinul colţ de viaţă în care mă adun.

Iubirea ta încearcă acum un alt exod
Dar sigur octombrie nu mai e-n putere
Şi o să rămâi ca pomul cel ocolit de rod
Pe care timpu-şi lasă mantaua de tăcere