O voce – pentru Larisa Mirabela Ciortan

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (7 voturi, în medie: 4,43 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––

Sufletul meu o ascultă
cu toate receptacolele,
întinde către ea toate antenele.
Nu vreau să-i pierd
nici cel mai mic sunet,
nici cea mai mică inflexiune.

O, dacă ați auzi-o!
Ea vine atât de departe!
Cred că a străbătut
drum lung până la mine.
Simt în ea și cerul și pământul,
adâncimea și înaltul,
plusul și minusul infinit.

O voce mă poartă
pe apele cuminți și calde
ale luminii.
Fruntea mea e atât de sus,
mâinile mele pot cuprinde totul,
pot mângâia curcubeul.
Culeg stele
și le așez pe corole de nori,
și tot cerul devine
un câmp înflorit…

Ascult, ascult
o voce atât de caldă,
încât mă topesc… mă topesc…
și devin un bob de rouă
într-o mare de lumină.

Acest articol a fost publicat în numărul 53

Lăsaţi un răspuns