Numai tu, Doamne!

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––

Călătorind spre apus
fac parte din zi
cum soarele din mine,

încălzind interiorul opac
cu raze curbate la colţuri.

Până şi aerul respirat
se urcă prin sânge
cu litere coapte de cerneală
întrupând în gânduri
cuvintele.

Numai tu, Doamne!
Eşti primul care vede
în ochii mei dezlegarea
de păcatul trădării prin moarte.

Sunt tăcerile definitive.
Luminile stinse de vânt
în căuşul de ceară al mâinii
ce se topesc şi ard
nemurirea.

Acest articol a fost publicat în numărul 70

Lăsaţi un răspuns