Nud
Maria Cornea
(din volumul “Leacul din căuşul palmei)
M-aplec timid pe-o margine de gând
Şi mă-nspăimânt de negura simţirii
De-atâta grea tăcere în cuvânt
Şi câte toate-s împotriva firii
Mă-ntind pe-o margine de gând
Şi nici o mână n-o zăresc întinsă
Să dea o pâine-aceluia flămând
Şi să-i cuprindă taina necuprinsă
Stau nud pe-o margine de gând
Şi gânduri nu mai am necunoscute
Le dau drept hrană-aceluia flămând
De gândurile mele neştiute




mi-amintesc poemul acesta Maria, e scris in cel mai curat stil
clasic, o simtire poetica autentica, inconfundabila, cum numai
sufletele incercate pot scrie.
intre a scrie si a scrie cu inima, nu e decat un pas… de urias:)
te-am regasit cu drag,
nuta