Nu mai am unde să te caut

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––

Pe aceste drumuri de lângă faleză
te caut de o vreme,
marea supărată loveşte cu valuri
în ţărmul acoperit de o ceaţă lăptoasă
prin care trec cohorte de păsări.
Nu-i nimeni să-mi spună cum alături
pe câmpurile goale suflă vântul,
nu se vede nici o moară de vânt
doar paşii mei de urme se şterg.

Bântuie întunericul şi somnul,
nu mai am unde să te caut,
oarbele drumuri se-nfundă în pustiu
cu nori de nisip pe deasupra.

Calc peste clipele trecute şi merg
unde nimeni nu găseşte nimic,
vuietul mării sinistru fără oameni,
mă desfrunzeşte de gândul avut.

O să încerc în oraşul îndepărtat,
să aflu un semn al trecerii tale.

Pe aceste străzi cu trandafiri galbeni
ca şi soarele verii toride,
mă ascund în umbroase gradini
unde norocul mă poate minţi.

Acest articol a fost publicat în numărul 70

Lăsaţi un răspuns